anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM

vineri, 20.05.2022

Pentru dezvoltarea Moldovei (II)

GALERIE
George Turcanasu
  • George Turcanasu
- +

Modul în care structurile majore ale spaţiului pe care se mulează reţeaua de aşezări se înscriu în timp în arhitectura teritorială are în orice prezent al unei entităţi de tip politico-administrativ (comuna, regiune, stat) un dublu efect

În primul rînd este vorba de logica naturală a construcţiei interne: o câmpie sau o reţea convergentă de văi către o mare depresiune internă faciliteaza controlul politic sau administrarea centralizată a resurselor social-economice fără mari cheltuieli energetice, pe când un teritoriu în mod natural fragmentat va îngreuna considerabil funcţionarea unei structuri centralizate şi va conduce, de cele mai multe ori, la un sistem administrativ regionalizat sau federal.

În al doilea rând, odata cu eliberarea din chingile distanţei, prin inventarea tehnicilor de eficientizare a consumurilor energetice şi a dezvoltării infrastructurilor de transport, sistemul teritorial se vede din ce în ce mai integrat în sisteme de rang superior, ele însele cu propriile lor structuri spaţiale ordonatoare. Apare evidentă dificultatea pe care o poate avea un teritoriu construit într-o logică spaţială coerentă în interior, dar ignorată sau chiar deliberat dezasamblată de o nouă centralitate exterioară, de această dată, în procesul de realizare a unei teritorialităţi superioare – naţionale (G. Ţurcanaşu, 2003).

Raportându-ne la prima chestiune, România e un teritoriu unde există un conflict activ între morfologia de ansamblu a spaţiului teritorialităţii naţionale şi maniera centralizată de gestiunare a resurselor. Spaţiul românesc e unul echilibrat din perspectiva raportului între diversele trepte de relief, aşa cum învăţăm în prima oră de Geografia României şi e traversat de văile unor râuri mari, ce sunt capabile să faciliteze relaţii, şi chiar de cel mai important fluviu european. Dar uităm că unele dintre aceste forme sunt dispuse în geometria naţională, astfel încăt se comportă mai degrabă ca bariere greu de învins în comunicarea dintre diversele fragmente teritoriale, decât ca elemente care să susţină complementaritatea dintre regiuni şi coeziunea naţională.

De ce Dunărea e în Ungaria un element spaţial activ, axă centrală a teritorialităţii maghiare, iar în România, pe tot parcursul său, de la Baziaş şi până la Sulina, reprezintă o barieră greu de învins, chiar şi în condiţiile tehnologice actuale!? Ţine de debit, ţine de lăţimea fluviului!? Ne vom afla într-o gravă eroare dacă vom căuta raspunsul în zona aceasta! Dunărea în Ungaria e un element geografic de primă importanţă, care a fost asimilat şi armonizat ţesutului teritorial maghiar, în timp ce pe parcursul său românesc, e deopotrivă limes, dar şi barieră naturală între Dobrogea şi restul României. Dunántúl şi Alfoldul, separate de Dunăre, deşi foarte prezente în discursul despre statul vecin, reprezintă mai degrabă repere cardinale sau, în cel mai bun caz, fizico-geografice, şi nu teritorialităţi pe deplin închegate. Le lipsesc elementele primordiale ale teritorialităţii – centralităţile. Ambele sunt dependente de Budapesta, centralitatea ce pare a fi suficientă arhitecturii teritoriale maghiare.

Nu acelaşi lucru se întâmplă în România. În decursul istoriei nu am reuşit să asimilăm ţesutului teritorial nici Carpaţii, nici Dunărea, ba chiar şi Câmpia deseori inundabilă a Siretului Inferior ne jocă feste în comunicarea dintre regiuni (cazul podului de la Mărăcineni, de exemplu). Din perspectivă ecologică, pare a fi un fapt pozitiv, dar atunci când ne încăpăţânăm să credem ca centralismul e singura opţiune valabilă de funcţionare a României. vom avea o problemă de înţelegere a lucrurilor.

Organizarea de tip centralizat a administraţiei şi-a atins limitele! Bucureştiul, ca centralitate superioară unică, nu mai este suficient funcţionării statului român. Absenţa metropolelor regionale sau a unor clustere urbane care să aibă o masă critică suficientă dezvoltării unei economii puternice la nivelul regiunilor pun în pericol însăşi existenţa funcţională (nu politică!) a structurii naţionale. Deja, faţada vestică e orientată din perspectivă economică exclusiv către vest, iar din perspectiva unor servicii banale, precum transportul aerian, către Budapesta. Ca sătmarean, orădean sau arădean, când numai trei ore te despart de aeroportul de la Ferihegy, unul cu multe relaţii şi cu o frecvenţă mare a lor, de ce să mai foloseşti aeroporturile autohtone?

Din perspectiva celei de a doua chestiuni, centralismul - adoptat ca o cale unică de construcţie a teritoriului naţional - a afectat grav logica de funcţionare şi coerenţa unor teritorii componente ale statului român. Nu toate regiunile ţării nostre au avut de suferit în aceeaşi măsură! Dobrogea, de exemplu, e un teritoriu ce a avut de câştigat prin intrarea în componenţa unei Românii din ce în ce mai centralizate. În Imperiul otoman era doar o periferie sumbră, situată pe un nivel administrativ terţiar (parte a unor vilayate ale căror centre de decizie au fost întotdeauna în exterior - Silistra, Ruse sau Varna). În interiorul României, i-a fost construită şi o centralitate - Constanţa, oraş situat într-o poziţie optimă în raport cu Bucureştii, aflat la final de secol al XIX-lea într-o dezvoltare accentuată. Nici Transilvaniei, teritoriu care nu a avut niciodată în istorie o centralitate dominantă, nu i s-a schimbat prea mult structura şi modul de funcţionare teritorială internă. Moldovei, însă, i-au fost alterate profund relaţiile dintre componentele sale interne. Nu din cauza vechimii apartenenţei la statul român, cât mai ales datorită particularităţilor logicii teritoriale de funcţionare – ca teritoriu de tranzit între Baltica - zona nord-pontică - Istanbul, care nu mai serveau într-o manieră directă interesele teritoriale ale noului centru. Bineînţeles, nici evoluţiile geopolitice din Europa central-orientală nu ne-au avantajat!

Din această perspectivă, într-o eventuală trasare a unor limite regionale, Transilvania, de exemplu, ar putea funcţiona eficient şi cu mai multe regiuni, centrate pe Cluj, Târgu Mureş sau Sibiu, pe când Moldova va fi o regiune eficientă doar în interiorul unor limite apropiate de cele istorice.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Nimic de salvat

Pavel LUCESCU

Nimic de salvat

Încăput pe mâna lui Barna, Ghinea, Drulă, Năsui şi prietenii, USR a devenit un soi de anexă libertariană a PNL, unde ar fi logic să şi sfârşească, alături de gaşca Câţu-Gorghiu.

opinii

Simple notaţii

Alexandru CĂLINESCU

Simple notaţii

Sorin Oprescu mi-a fost dintotdeauna profund antipatic, şi asta înainte să aflu despre matrapazlâcurile lui. Îmi părea un şmecher de „capitală”, un ins cu apucături golăneşti, vulgar şi agresiv. Îl situam cam pe aceeaşi treaptă cu Becali, deşi la acesta din urmă mai puteam detecta nişte urme de umanitate. Am aflat, în urma condamnării lui Oprescu, ceea ce, probabil, ştia destulă lume: doctorul lucra în stil mare, cerea şpăgi colosale, avea - precum mafioţii - oameni de încredere care îl protejau şi îşi asumau treburile riscante. 

Tencuiala antiseismică

Neculai SEGHEDIN

Tencuiala antiseismică

Desigur, o legendă urbană, unul din miturile care însoţesc toate amintirile, povestirile, convingerile legate de cutremur, care au dus la dezvoltarea unei adevărate culturi a seismului în România.

Love story la “om la lună”

George PLEȘU

Love story la “om la lună”

Se face curând un an de zile de când nu am mai scos din player-ul maşinii cd-ul cu albumul În caz de om la lună, strigaţi „om la lună, stânga/ dreapta” după caz.

pulspulspuls

Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

PULS

Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

Multă lumea ne-a tot întrebat în ultima vreme unde o fi dispărut din peisaj sinatoarea de Iaşi cu cea mai mare greutate (la quintale ne referim, nu la influenţă, evident), dar şi cu gura cea mai mare. Ei bine, stimaţi telespectatori, am apelat pentru un răspuns la această spinoasă problemă a politichiei locale, naţionale şi, de ce nu, chiar evropeneşti am putea spune, la aceeaşi sursă a noastră care ne-a spus câte una sau alta la momentul candidaturii ei la Iaşi pe listele auriste, când mai nimeni nu ştia de un’ s-o ia pe madam: adicătelea amicul Archibald Tănase, stimaţi telespectatori, că sigur vă era olecuţă dor de el, nu-i aşa?

Caricatura zilei

Cireșe, nu ruble

Editia PDF

Bancul zilei

Doi rechini : - Ce faci, ma? - Am fost bolnav... - Pai, ce-ai avut?  - Am mâncat un general rus si o saptamân (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.