Pentru libertate prin sabie
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
Oala cu Gust
anunturi

duminica, 24.10.2021

Pentru libertate prin sabie

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Se pare că omenirea nu se satură niciodată de acest tipar. S-a găsit mereu câte un popor care se credea unicul stăpân al adevărului şi dreptăţii, şi cu acest stindard în mâini se apuca să cotropească alte popoare cărora să le impună marea lui găselniţă, marele lui „secret”. Totul prin violenţă, crimă şi suferinţă, niciunul prin pace, finalitatea fiind mereu un amestec între adevărul lui şi adevărul celuilalt, adică un ghiveci care mai mult au dus popoarele cotropite în confuzie, nelinişte şi mai multă suferinţă.

Urmăresc cu viu interes, ca la un meci olimpic, ultimul eşec al americanilor în lupta „sfântă” pentru instaurarea democraţiei pe întreg mapamondul. Fiascoul este atât de reuşit, ca de fiecare dată, încât poate fi pus, cu ceremonia de rigoare, în avizierul internaţional şi istoric al tuturor stângăciilor jenante.

Sunt multe exemple asemănătoare, se pare că omenirea nu se satură niciodată de acest tipar. S-a găsit mereu câte un popor care se credea unicul stăpân al adevărului şi dreptăţii, şi cu acest stindard în mâini se apuca să cotropească alte popoare cărora să le impună marea lui găselniţă, marele lui „secret”. Totul prin violenţă, crimă şi suferinţă, niciunul prin pace, finalitatea fiind mereu un amestec între adevărul lui şi adevărul celuilalt, adică un ghiveci care mai mult au dus popoarele cotropite în confuzie, nelinişte şi mai multă suferinţă.

Romanii, de exemplu, au vrut să civilizeze Dacia, şi-au impus marea lor civilizaţie peste popoarele deja existente la nord de Dunăre, au stat o perioadă, dar apoi s-au retras lăsând în urmă un amalgam de obiceiuri, culturi şi gene. Sigur, ar spune mulţi, astfel ne-am născut noi, românii, cei mai geniali dintre toţi care nu putem trăi bine decât sub bici, liberi am uitat să fim, ne batem cap în cap şi mergem din rău în mai rău. Poate că popoarele dacice libere ar fi fost precum talibanii de azi, dar la fel de bine ar fi putut fi precum suedezii ori belgienii, nu se ştie niciodată. Mulţumim, împărate Traian, că ne-ai dat un sens vieţii, fără tine eram brânză, barză, viezure, mânz, adică varză.

Mulţumim, de asemenea, otomanilor, ruşilor, ungurilor şi austriecilor că ne-au mai cizelat şi ei niţel. Liniştea şi pacea între Carpaţi ne-ar fi prostit complet.

Altruismul ăsta care dă pe dinafară al unor popoare nu a încetat şi, după cum se vede chiar în aceste zile, nu va înceta niciodată. El este atât de puternic, încât a dus uneori la situaţii pur şi simplu aberante, dar nu era nimeni să le vadă, toţi erau concentraţi pe binele care trebuia musai instaurat, altceva nu mai conta.

La începutul secolului al XVII-lea, de pildă, olandezii ajunseseră în Indonezia. Nu erau agresivi, nu veniseră să taie şi să spânzure, ci doar „să se uite”… Şi să mai facă nişte comerţ pe ici pe colo. Observând însă că localnicii încasau taxe vamale exagerate au început să mârâie, apoi să latre, să lovească şi în cele din urmă să pornească un adevărat război. Una câte una, insulele au căzut în mâinile lor, iar Indonezia a devenit colonie olandeză. Ce surpriză!

Aproape la fel a procedat Marea Britanie cu India, le-au făcut un bine colonizându-i…

Asta care urmează e tare. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, britanicii au realizat, printr-o revelaţie halucinogenă (sic!), că opiumul este o substanţă atât de bună, încât nu poate fi ţinută doar pentru ei, ci dăruită lumii întregi, dacă nu cu binişorul, atunci cu forţa. Şi uite aşa s-a stârnit ditamai războiul între Marea Britanie şi China, aşa-numitul „Război al Opiumului”. Deşi guvernul chinez a interzis comerţul cu droguri, cel britanic a considerat că nu e corectă acea decizie, aşa că a declarat conflict armat deschis în numele „liberului schimb”. Armele mult mai avansate ale celui din urmă au rezolvat foarte repede situaţia, iar sărmanii chinezi „înapoiaţi în viziune”, dintre care sute de mii erau deja dependenţi de drogul respectiv, au fost nevoiţi să capituleze. Opiumul a continuat astfel să împânzească ţara slăbind-o economic şi social. Mai mult decât atât, China a fost obligată să plătească mari compensaţii comercianţilor britanici legali de opium pentru pagubele produse…

Ce să mai zic de bunele intenţii ale regelui Belgiei, Leopold al II-lea, care a ţinut morţiş să ajute oamenii care trăiau în sălbăticie din bazinul fluviului Congo din Africa şi care erau exploataţi de alte popoare mârşave ca sclavi. Acela a fost chiar pervers. „Milosul” rege a înfiinţat o organizaţie umanitară în 1876 cu scopul declarat lumii întregi de a explora Africa Centrală, de a combate comerţul cu sclavi şi de a dezvolta regiunea construind drumuri, şcoli, spitale etc. Puterile europene i-au dat mână liberă, deşi nu aveau niciun drept pentru aşa ceva şi, evident, nimeni nu i-a consultat pe cei aproximativ 30 milioane de locuitori ai zonei. Era ceva de bine, trebuiau să accepte, nu? Dar surpriză, în foarte scurt timp organizaţia „umanitară” s-a transformat într-o întreprindere de profit în toată regula. În locul şcolilor, drumurilor şi spitalelor s-au înfiinţat mine şi plantaţii pe care muncea populaţia locală exploatată fără milă. Era un fel de sclavagism la ei acasă. Industria cauciucului a explodat datorită lor, ura! Aproximativ 20% din populaţia Congo-ului a murit pe parcursul a 20 de ani de abuzuri, în chinuri, muncind pentru „binele” umanităţii…

Tot în numele binelui şi al progresului, paşnicii întreprinzători care deţineau plantaţii de trestii de zahăr în America de Nord au importat între secolele XVI-XIX milioane de sclavi africani pentru muncă în condiţii abominabile. O mare parte dintre ei a murit repede şi în mizerie pentru ca europenii să îşi poată îndulci ceaiul, a-şi fabrica faimoasa ciocolată ori numeroasele prăjituri. Nimeni nu se gândea atunci când îşi băga linguriţa în borcanul cu dulceaţă că plăcerea aceea culinară avea o sursă criminală, toţi credeau că e bine, frumos şi perfect legal. Un parcurs firesc al progresului…

Războaiele din Vietnam, Laos, Cambogia, câte filme americane s-au făcut pe acest subiect! Ai spune că toţi cetăţeni americani au învăţat din ele o lecţie şi că aşa ceva nu se va mai repeta niciodată. Da, era dictatură acolo, debandadă, nebunie, oamenii nu trăiau prea bine, nu era libertate ca în SUA şi prosperitate şi magazine cu de toate, dar de ce trebuia să intervii tu ca să faci dreptate? Ce autoritate supremă ţi-a dat ţie dreptul să joci rolul lui Dumnezeu în jungla aia? Nimeni. Au murit zeci de mii de oameni, mult mai mulţi decât dacă i-ar fi lăsat în pace să se bată între ei, s-au cheltuit miliarde de dolari pe armament şi totul degeaba. Într-un final lucrurile au revenit exact acolo de unde fuseseră luate, americanii s-au retras cu coada între picioare şi şi-au lins rănile până în ziua de azi. Nu mai bine donau acei bani în scopuri cu adevărat umanitare ca nişte creştini ce sunt?

Au trecut câţiva ani, generaţiile care au luptat în Vietnam s-au dus, şi iată că istoria s-a repetat azi într-un mod identic, cu Afganistanul. Comentariile sunt de prisos.

Adevărul nu se va şti niciodată în timp real, mereu va fi un val de influenţă, de manipulare, de propagandă care îl va denatura transformându-l după cum doreşte o persoană, un grup, o ţară sau alta. Toate acţiunile criminale vor părea fapte de binefacere, de ajutor umanitar chiar, liniştea şi pacea putând fi astfel tulburate în numele unui bine ce nu poate fi pus la îndoială, o intenţie caritabilă general acceptată. După ce faptele sunt consumate însă şi totul distrus, e deja târziu pentru regrete şi fiecare trebuie să îşi salveze propria piele cum poate.

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Sportul, tărâm de rai pentru conspiraţionişti

Nicolae GRECU

Sportul, tărâm de rai pentru conspiraţionişti

„E dreptul meu să fac ce vreau cu organismul meu” este un leit motiv al declaraţiilor fotbaliştilor pe posturile TV, fără a pomeni vreunul de vieţile altora.

Filmuletul zilei

opinii

Etimologicale pescăreşti (IX)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (IX)

Povestea ajunge, în fine, la descrierea „tehnicăˮ a lotcii.

Împărţiţi, dar nedespărţiţi

pr. Constantin STURZU

Împărţiţi, dar nedespărţiţi

În slujba logodnei, într-una dintre rugăciuni, ne adresăm lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: "Care pe cele despărţite le aduni întru unire şi ai pus dragostea legătură neîntreruptă". Căderea primilor oameni, a protopărinţilor Adam şi Eva, a însemnat nu doar ruperea lor de Creator, ci şi dezbinarea acestora şi a urmaşilor lor. Prima crimă din istoria umanităţii a fost săvârşită asupra unui frate.

La plimbare pe axa culturală (3)

arh. Ionel OANCEA

La plimbare pe axa culturală (3)

Arhitectura, prin conţinutul simbolic, estetic, funcţional, este interpretată în cheie diferită de fiecare persoană în parte. Un exerciţiu simplu poate demonstra această realitate. 

pulspulspuls

Ciucă desemnatul de la Bucureşti şi relaţia cu Mihăiţă& Costel de la Iaşi

Ciucă desemnatul de la Bucureşti şi relaţia cu Mihăiţă& Costel de la Iaşi

La trei zile după ce a dat cu artificii la Palat, şi asta după ce  nu a avut nicio reţinere să aprobe şi târgul de căciuli de la Hală, dar şi coada la moaşte la liber, auzim că Mihai Chirica a vorbit către presa centrală spunând pe un ton foarte doct şi sfătos că musai este nevoie de un lockdown total, cu închidere în casă mai ceva ca anul trecut. 

Caricatura zilei

Ciucă 2

Editia PDF

Bancul zilei

Cercetatorii ardeleni au descoperit ca oricâta mâncare le-ai da musafirilor, tot se îmbata.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Ar trebui închise școlile dacă se trece de 6 la mie?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.