anunturi
grandchef
mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Basarabia, acum

Penumbra procesului

GALERIE
ghenadie nicu
  • ghenadie nicu
- +

Trec peste scena cu „Fahrkarten”, cu un controlor stupefiat şi furios: la Freiburg, pe peron, Paul Miron e cel care achită „biletele unor infractori de drumul mare care eram noi”. 

Nu prea îmi dau seama ce raţiuni au determinat includerea textului (cu termenul lui Eugen Lungu, antologator, alături de Mircea V. Ciobanu, şi prefaţatorul volumului) lui Vladimir Beşleagă în antologia de eseuri, apărută anul trecut la Arc (Eseuri. O antologie la zi). Nu e un eseu, în niciun caz: are exact ponderea şi statutul unei relatări exaltate, care nu ascultă decât de capriciul mnemotehnic, exhibând apropourile şi nedorind aproape ostentativ să aprofundeze acolo unde era cazul (şi era într-un număr, după mine, destul de mare), despre o călătorie făcută în vara anului 1990 la Freiburg, la invitaţia profesorului Paul Miron, în compania unor scriitori care contează aici (şi, probabil, dacă ţâfna dâmboviţeană va fi abolită vreodată, în concertul general al literaturii române): Valentin Mândâcanu, Mihai Cimpoi, Andrei Ţurcanu, Ion Vatamanu, Nicolae Dabija şi Valeriu Matei, toţi deputaţi, pe atunci, în Parlamentul de la Chişinău şi doi, dacă număr bine, şi în Congresul de la Moscova. A fost singurul moment, pe cât îmi dau seama, când scriitorimea noastră a contat politic. După, dovadă ultimele decenii, a urmat deriziunea şi anonimatul (faptul că ne mai citim unii pe alţii nefiind decât excepţia care întăreşte regula).

Textul celui care semna, în 1966, Zbor frânt („o mare realizare estetică”, cum spune undeva Ion Simuţ şi pe multă bună dreptate) e bun mai cu seamă ca tip de reacţie a esticului – născut şi format în bolgiile imperiului (nu sunt vorbe mari, aş putea depune mărturie eu însumi: suntem mai cu seamă suma de idei induse subliminal) – la primul contact cu un Occident multiplu transfigurat mitologic. În această cheie, avem de a face cu un document remarcabil, de citat într-o posibilă fiziologie etnică. Prozatorul nu-şi ia nicio măsură de precauţie: vorbeşte ingenuu, cu o gură aproape aurorală, fără a-şi calcula (cel puţin asta este impresia mea) în niciun fel proiecţiile. Pare o voce complet dezinteresată de referent, evocând oarecum fără miză şi lăsându-ne, aproape sinucigaş, discreţia etichetei şi chiar, pe alocuri, a băşcăliei.
Călătoria, zice scriitorul, a fost „fantastică”: „Cu atâtea surprize... Peripeţii fel de fel”. Se îmbarcă la Moscova (cum altfel), aterizează la Schönefeld, în Berlinul încă de Est, urmând să ajună în partea cealaltă. „Dar parale pentru tramvai de unde?”. Beşleagă ştie ceva nemţeşte, încearcă să persuadeze casieriţa, s-o facă praf, mai exact, zicându-i că „suntem invitaţi din Moldova”. Nu ţine: atunci ca şi acum. La ambasada URSS – semn al timpului – „nici nu ni s-a răspuns la semnalul soneriei”.
Lui Vatamanu (a fost chimist, şef de laborator la Institutul de Chimie al Academiei de Ştiinţe) îi vine o idee nastratinească: „Urcăm în vagonul de la coadă, ocupăm un compartiment, ne blocăm pe dinăuntru... şi nu ne dăm scoşi până... ajungem la faţa locului”.
Trec peste scena cu Fahrkarten, cu un controlor stupefiat şi furios: la Freiburg, pe peron, Paul Miron e cel care achită „biletele unor infractori de drumul mare care eram noi”.
Lucrurile având, după cum se ştie, elocinţa lor, Beşleagă le pasează vesel tribuna, lăsându-le să piară – ori să strălucească – pre limba lor intrinsecă. Unele au un aer bizar de album adolescentin: „Iată că apare în faţa noastră, mai bine zis ne pomenim într-un gang îngust prin care urmează să ne strecurăm. Bineînţeles, ne înşirăm în coloană, unul după altul, şi cum locul era strâmt, iar noi aveam a urca nişte trepte de granit, vechi, tocite de atâţia paşi, fiecare se uita sub picioarele lui, ca să vadă unde calcă, iar eu, cu patima mea irezistibilă de a citi orice inscripţie îmi iese în cale, ridic privirea şi, ce să vadă ochii mei? «Aici, în această universitate au studiat...». Şi urmau mai multe nume celebre din istoria culturii şi literaturii Germaniei, Europei şi lumii: Herder, Schiller, Goethe... Vă imaginaţi ce sentimente te încearcă în clipa când calci pe aceleaşi trepte pe care, cu sute de ani în urmă, au tot mers acei spudei nemuritori?!”.
Altele, cum să spun?, basculează periculos între egofilie şi notaţia meschină, deşi, obiectiv, sunt adevărate chilipiruri pentru cine ar vrea să vadă şi penumbra procesului literar: „Eu, mare iubitor de lecturi, m-am repezit la taraba cu cărţi şi aşa cum îmi mai rămăseseră ceva mărci din cele pe care ni le-au oferit iubitele noastre gazde, Paul şi Elsa, mi-am procurat un volumaş de Schopenhauer: Die Welt als Wile und Vorseltung, pe care l-am descifrat şi-l am şi astăzi. Apropo, era să uit, şi ceilalţi colegi şi-au făcut cumpărături, tot aparate de radio portative. Vatamanu şi-a luat chiar două. «Pentru ce, Ioane?». «Pentru ginerele meu!»”...
 
Ghenadie Nicu este corespondentul "Ziarului de Iaşi” în Republica Moldova

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Ce urmează după David?

Nicolae GRECU

Ce urmează după David?

Va rămâne copilul minune din înotul românesc un star nemuritor, rece şi singur sau va fi pionul unei emulaţii atât de necesare în sportul autohton?

opinii

Curentul latinist şi configurarea conştiinţei identitare româneşti moderne (IV)

Eugen MUNTEANU

Curentul latinist şi configurarea conştiinţei identitare româneşti moderne (IV)

Ideile învăţaţilor ardeleni privitoare la originea romană a poporului român şi la caracterul latin al limbii române au fost receptate şi împărtăşite şi de păturile cultivate ale societăţii din Moldova şi Valahia, contribuind la accelerarea procesului de modernizare, în sensul occidentalizării.

Cât de eficiente sunt pieţele?

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Cât de eficiente sunt pieţele?

Titlul este extrem de îndrăzneţ deoarece dialectica privind eficienţa sau ineficienţa pieţelor se găseşte permanent într-un impas. Sistemele complexe nu pot fi înţelese dintr-o perspectivă simplistă. Interogaţia poate fi încadrată în ceea ce Andrei Pleşu numea întrebări „mari” sau „ruseşti”, ceea ce poate conduce spre un drum fără oprire. 

Franţa, în echilibru fragil

Alexandru CĂLINESCU

Franţa, în echilibru fragil

Dezavuarea lui Macron şi a politicii sale este fără echivoc. Partidul preşedintelui LREM (La République En Marche) a fost din capul locului o construcţie artificială, o ficţiune. LREM a canibalizat cele două mari partide tradiţionale de la dreapta şi de la stânga (...). Reformele pe care le promitea Macron au rămas, aproape toate, literă moartă. Preşedintele a preferat să apeleze la ceea ce se numeşte „democraţie directă”, organizând dezbateri naţionale (ineficiente) şi înfiinţând organisme artificiale („Convenţia cetăţenească pentru climat” - „cetăţenesc” este un cuvânt magic, sugerând racordarea la tradiţia republicană).

pulspulspuls

Acţiunea Autobuzul la filiala unui partid din Iaşi: crosul poştaşilor la votarea de azi

Acţiunea Autobuzul la filiala unui partid din Iaşi: crosul poştaşilor la votarea de azi

Foială mare de câteva zile la poştalionul ieşean, stimaţi telespectatori. Motivul: nu vreo chestiune profesională sau vreun eveniment legat de instituţiune, ci cu totul altceva: faptul că şeful de la Iaşi, un locotenent de-al menajerului de oraş Grămadă, va candida la alegerile pemepiste din filiala judeţeană, alegeri care au loc chiar astăzi. 

Caricatura zilei

Tik Tok Yoga

Editia PDF

Bancul zilei

Doctorul, panicat de o spargere de teava, suna repede instalatorul: -Hai, te rog, urgent, toata pivnita e inundata din cauza un (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.