Percepții publice și orientări privind securitatea națională

În articolul din această săptămână, propun o discuție despre percepțiile publice și orientările privind securitatea națională, în context regional și internațional, pornind de la datele furnizate de Barometrul Securității Naționale (BSN) 2026 realizat de INSCOP Research. Acest barometru a fost lansat recent în dezbaterea publică, la Palatul Parlamentului, în cadrul unui eveniment organizat de Institutul Aspen România, Newmoney.ro și Strategic Thinking Group.

Probabil, mulți dintre dvs. se vor întreba ce relevanță au datele acestei cercetări sociologice pentru „omul de rând”. BSN este un instrument util pentru orientarea fiecăruia dintre noi în complexitatea riscurilor, amenințărilor și vulnerabilităților societății în care trăim. Acest barometru arată cum se reflectă problemele care țin de securitatea militară, economică, socială în percepțiile românilor, într-un context internațional extrem de agitat. În alți termeni, (in)securitatea este legată de fricile noastre cotidiene într-o lume dominată de incertitudine, decizii politice imprevizibile, conflicte de tot felul, mergând până la haos.

Cu riscul de a părea cumva scolastic, voi începe cu definția conceptului de „securitate națională” și operaționalizarea acestuia în dimensiuni. Pentru fiecare dintre noi, securitatea este asociată cu o stare de pace, siguranță, liniște, încredere, optimism. În contrast, starea de insecuritate este echivalentă cu manifestarea/ percepția/ internalizarea unor riscuri, vulnerabilități, amenințări la adresa persoanei, familiei, comunității din care facem parte. Aici nu vorbim despre securitate ca poliție politică – instituția represivă din timpul regimului comunist. Cu toate acestea, primul gând care ne vine în minte la auzul termenului de „securitate” are legătură cu forțele militare (armata), instituțiile care asigură ordinea și siguranța publică, serviciile secrete (informații și securitate).

În esență, securitatea națională se referă la capacitatea unui stat de a-și proteja interesele fundamentale, cetățenii și integritatea teritorială. Pentru realizarea securității naționale a României există un întreg angrenaj de instituții, mecanisme și actori: Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAȚ) condus de președintele țării, serviciile de informații și de securitate, armata, poliția, jandarmeria, inspectoratul pentru situații de urgență (pompierii și apărarea civilă). În ultimă instanță, fiecare dintre noi poate contribui la securitatea țării, mai ales pe componenta care ține de siguranța și ordinea publica, asumându-și un rol de avertizor (a nu se înțelege informator) de securitate.

În România funcționează servicii de informații (SRI – Serviciul Român de Informații, SIE – Serviciul de Informații Externe, DGIA – Direcția Generală de Informații a Apărării, DIPI – Direcția de Informații și Protecție Internă a Ministerului Afacerilor Interne), precum și servicii de securitate (Jandarmeria, SPP și STS). Serviciile de informații (intelligence) sunt structuri specializate în colectarea, analiza și valorificarea informațiilor relevante pentru securitatea națională din surse umane (HUMINT), electronice (SIGINT), cibernetice (CYBERINT). Aceste servicii evaluează riscurile, amenințările și vulnerabilitățile la adresa securității naționale a țării, furnizează analize strategice și operative, pentru informarea decidenților politici. Spre deosebire de serviciile de informații, serviciile de securitate acționează pentru menținerea ordinii publice, a funcționalității instituțiilor și a siguranței cetățenilor, inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive. În afară de aceste scructuri, mai avem și Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC, fostul CERT-RO) și Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), cu atribuții care interferează cu problematica securității naționale.

Prin extensie, conceptul de securitate înseamnă și încredere în sistemul/regimul politic și actorii săi (președinte, premier, partide politice, autorități centrale și locale etc.), în direcția în care merge țara – dezvoltare economică, satisfacția cu privire la bunăstarea individuală și colectivă.

Rezultatele BSN 2026 arată că respondenții au o percepție destul de largă asupra ceea ce numim „securitate națională”, care pleacă de la dimensiunea clasică – securitatea militară – și atinge dimensiuni care țin de securitatea socială, economică, funcționarea instituțiilor, aderența la valorile, instituțiile și parteneriatele României cu țările din NATO și Uniunea Europeană. Din datele cercetării se degajă un consens pro-occidental destul de solid în rândul românilor, în ciuda tuturor acțiunilor de dezinformare, manipulare și propagandă anti-NATO și UE, pro-rusă, suveranist-populiste din ultimii ani, dar și a anxietății colective induse de războaiele din Ucraina și Iran.

În momentul de față, jumătate dintre respondenți pariază pe România ca fiind o țară foarte sigură (17,9%) și mai degrabă sigură (33,2%), așa cum arată și datele figurii de mai sus. Oamenii cu studii superioare, preponderenți din mediul urban, cu venituri decente, orientați ca simpații politice spre partidele pro-europene, au încredere mai mare în capacitatea instituțiilor țării de a furniza securitate. Unul dintre cele mai relevante rezultate ale BSN 2026 este modul în care respondenții ierarhizează amenințările la adresa securității României. Spre deosebire de paradigma clasică, centrată pe riscuri militare externe, datele indică o deplasare semnificativă a percepției către dimensiunea internă (socială, instituțională și economică) a securității naționale.

Corupția este identificată drept principalul pericol (35,3%), urmată de dezinformare (19,4%) și instabilitatea economică (18,7%). În mod surprinzător, amenințările tradiționale la adresa securității naționale, precum un posibil atac militar, ocupă locul IV în clasamentul pericolelor (7,8%). Datele din figura de mai sus indică faptul că cetățenii nu mai asociază securitatea națională exclusiv cu capacitatea militară, ci cu robustețea instituțională și calitatea guvernării (buna guvernare). În acest context, corupția apare nu doar ca o problemă administrativă sau morală, ci ca un factor sistemic de insecuritate, care erodează încrederea în instituții, reduce eficiența decizională și limitează capacitatea statului de a răspunde adecvat la crize. Corupția rămâne o temă de actualitate, inclusiv în campaniile electorale, oamenii fiind sensibili la mediatizarea cazurilor de corupție, asociindu-le cu nivelul de trai scăzut, riscul de sărăcie sau excluziune socială.

Prezența instabilității economice în topul amenințărilor confirmă extinderea conceptului de securitate către dimensiunea socioeconomică, care corespunde abordărilor contemporane ale securității umane. Cetățenii percep vulnerabilitățile economice nu doar ca probleme de bunăstare individuală, ci ca factori care pot genera insecuritate colectivă, tensiuni sociale și instabilitate politică. Pe de altă parte, poziționarea relativ modestă a riscurilor militare și a celor cibernetice indică existența unui decalaj între evaluările experților și percepțiile publice. Acest fapt poate fi explicat, cel puțin parțial, prin efectul de „umbrelă de securitate” oferit de apartenența României la NATO, care reduce percepția intensității unei agresiuni externe directe. În același timp, subevaluarea amenințărilor cibernetice sugerează o insuficientă conștientizare a naturii emergente a conflictelor contemporane, caracterizate prin acțiuni hibride și non-kinetice.

Datele din figura de mai sus indică gradul de îngrijorare al populației față de posibilitatea implicării României într-un război și evidențiază un nivel ridicat de anxietate sau de sensibilitate accentuată cu privire la evoluțiile geopolitice recente. Astfel, proporția respondenților care se declară „foarte îngrijorați” crește de la 31% în perioada 23-27 februarie 2026 (înainte de atacul împotriva Iranului) la 36,9% în intervalul 3-13 martie 2026 (ulterior declansării și escaladării conflictului din Iran). În același timp, segmentul celor „foarte puțin îngrijorați sau deloc” se reduce de la 29,1% la 25,2%, ceea ce indică o diminuare a zonei de confort perceptiv și o reorientare a opiniilor către evaluări mai prudente și mai sensibile la risc.

Datele cercetării INSCOP Research nu reflectă apariția unor temeri noi, față de ceea ce știam din alte evaluări sociologice, ci mai degrabă activarea și intensificarea unei anxietăți latente, deja prezente la nivelul societății. Societatea românească își (re)găsește cu greu cadența după șase ani de crize sanitare, economice, sociale și amenințări la frontiera de răsărit. Doi ani de pandemie de COVID-19 (2020-2022), patru ani de război în Ucraina (2022-2026), amenințarea rachetelor trase de Iran (din 2026), creșterea prețurilor (inflația), tăierile de posturi la stat și de salarii au întins la maximum nervii românilor. Stabilitatea relativă a categoriei „oarecum îngrijorat” sugerează existența unei percepții moderate, în timp ce variațiile sunt mai puternic influențate de evenimentele externe. În acest sens, datele ilustrează mecanismele descrise de teoria securitizării, potrivit cărora anumite evoluții internaționale sunt reinterpretate rapid în termeni de amenințări directe la adresa securității naționale, precum și efectele de agenda-setting mediatic, care amplifică percepția riscurilor în conștiința publică.

Foarte interesant este percepția potrivit căreia, dacă România ar fi atacată militar, ar trebui să (re)acționeze în primul rând NATO (38,3%) prin activarea celebrului Articol 5, urmată de statele cu care România are parteneriate strategice bilaterale (27,6%), cum ar fi SUA, Franța, Germania sau Marea Britanie și, abia pe locul III, armata română (19,6%). Rezultatele cercetării sociologice mai indică faptul că societatea românească se află într-o stare de vigilență latentă, caracterizată printr-o predispoziție ridicată de a reacționa la stimuli geopolitici. Această predispoziție poate avea implicații importante asupra susținerii publice pentru strategii, politici și măsuri de securitate, inclusiv creșterea cheltuielilor de apărare sau consolidarea cooperării internaționale, dar și asupra climatului social, prin accentuarea sentimentului de anxietate socială/ frică/ insecuritate difuză.

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video