Pericolul militarismului german. Sau teama de Deutschland über alles

Un fenomen al înarmării generale

Pe fondul războiului genocidar dus de Federația Rusă în Ucraina au rezultat multe modificări, unele dintre ele iremediabile. Dincolo de distrugerea ordinii mondiale, a anulării de facto a sistemului de tratate internaționale de după 1945, a resetării relațiilor economice din zona europeană sau a schimbării priorităților de dezvoltare a statelor de pe Bătrânul Continent, cea mai vizibilă modificare este, de departe, o cursă a înarmării fără precedent. Cvasi-majoritatea statelor europene au mărit bugetele de apărare, pericolul rus fiind atât cauza, cât și justificarea fundamentală.

Mai mult, venirea lui Donald Trump la Casa Albă a accentuat vizibil procesul. Pentru că liderul MAGA a atacat în grup și individual de nenumărate ori aliații europeni și a decredibilizat la maximum NATO, pe care, recent, a promis că-l va părăsi. Ori aliații de peste 80 de ani perceput cuvintele și faptele lui Trump ca un abandon și o fundamentare că armele trebuie pregătite.

Așadar, campania de înarmare de după februarie 2022 a fost dinamizată și mai tare, inclusiv neutrii de odinioară mărind cheltuielile de potențial război. Flancul estic NATO al vecinătății cu potențialul agresor rus este campionul, dar și marile puteri europene ca Franța, Marea Britanie sau Italia au crescut investițiile în apărare la un nivel nemaiîntâlnit în istorie. Dar cea mai mare modificare este în cazul Germaniei.

O mică radiografie a trecutului german

Era o zicală în perioada interbelică ce spunea că „atunci când Germania tropăie, Europa trebuie să-și ia arma din cui”. Și, dacă ne uităm în istora primei jumătăți a secolului XX, vom vedea că pe bună dreptate. Germania a generat și Primul și Al Doilea Război Mondial, chiar dacă nu singură, chiar dacă având unele explicații, chiar profitând de greșelile în cascadă ale altora, de mână cu alte regimuri autoritare sau totalitarisme. Ce au generat aceste catastrofe se cunoaște: zeci de milioane de morți, sute de milioane de răniți, distrugeri fără precedent și Holocaustul. O lume în reparații pentru decenii.

Germania a fost trasă la răspundere pentru ambele catastrofe, tratatele de la Versailles și mai cu seamă cel de la Paris pedepsind drastic agresorul. Germania a fost ruptă în bucăți ocupate de aliați și poporul german a fost fracturat timp de aproape o jumătate de secol, între lumea capitalistă și cea comunistă. Cu armate de ocupație, cu baze americane și sovietice, cu control strict. După căderea comunismului, poporul german s-a reunit, rușii părăsind fosta Republică Democrată Germană. Dar, yankeii au rămas pe loc. De la câteva sute de mii după război, la câteva zeci de mii până la agresiunea rusă. Dar, totuși, acolo.

După opt decenii, spre o nouă Germanie

După invazia rusă în Ucraina, în regimul Biden, numărul soldaților din Germania a reînceput să crească, ajungând la aproape 50.000 la sfârșitul anului 2024. Ca expresie a nevoii de a întări forța de descurajare împotriva Kremlinului și ca parte a angajamentului de respectare a celebrului articol 5 al NATO, care stipulează că aliații se apără colectiv când unul dintre ei este atacat. Germania, la rându-i, a crescut cheltuielile de apărare după plecarea Angelei Merkel în decembrie 2021, cu câteva săptămâni înainte de invazia rusă.

Cancelarii de după Olaf Scholz și mai ales Friedrich Merz au modificat total politicile pacifiste și tehnica noncombat acceptate de zeci de ani. Germania nu doar că a dublat cheltuielile pentru apărare, dar a modificat legislația și doctrina de securitate a statului, renunțând la pacifism. Numărul de soldați a crescut la cel mai mare nivel de după 2014 (anul în care au fost ocupate Crimeea și Donbasul de către ruși) și se preconizează că Bundeswehr-ul va avea peste 250.000 de soldați în câțiva ani, de la aproximativ 180.000 azi. Inclusiv cu luarea în evidență a tuturor bărbaților apți să poarte armă și cu un serviciu reformat de angajare voluntară.

Fabricile de armament germane au avut o explozie pe bursă, acțiunile Rheinmetall, de exemplu, crescând de 20 (douăzeci) de ori de la 80 la aproape 1600 de euro bucata. Mai este o mare schimbare. Niciodată în ultimii 80 de ani nu a existat o ruptură mai mare între conducerea politică germană și cea americană. Vizibil și justificat, Merz nu prea îl consideră pe Trump un partener de dialog, după seria de umiliri și jigniri cu care președintele american a „gratulat” prietenii europeni de altă dată.

Fără îndoială că întărirea militară a Germaniei înseamnă o apărare europeană mai puternică. Militarii germani pe Flancul Estic înseamnă securitate comună superioară și descurajarea Rusiei.

Dar dacă…

Creșterea puterii armate a Berlinului vine, însă, la pachet și cu altceva. Și de acel altceva trebuie vorbit fără ură și fără părtinire: azi Germania e condusă de lideri raționali și real pacifiști care, sunt sigur, vor normalitate și vor pedepsirea agresorului rus care să fie învins de poporul ucrainean.

Dar, tot în Germania, avem un partid de opoziție pe numele său Alternative für Deutschland (AfD). În 2013 a luat sub 5% din voturi, în 2025 a luat 20% din sufragii și azi are aproape un sfert din Parlamentul Federal. Partidul a cerut de nenumărate ori, ultima dată oficial acum câteva zile, plecarea americanilor din Germania. Dacă ajunge la guvernare, și acest scenariu nu trebuie exclus, primul lucru va fi să ceară de pe noile poziții aplicarea acest deziderat. Și, după, nu se știe ce va urma. Pentru că nimeni nu credea că lumea va vedea atrocități, crime, distrugeri, genocid în secolul XXI. Și le-am văzut în Ucraina. Cum nimeni nu vedea NATO în moarte clinică. Și iată-l azi, gâtuit de Trump.

Garnizoanele americane din Germania sunt nu doar parte a unei politici de apărare comune, ci și o garanție că militarismul german nu poate renaște. Ori AfD știe și urăște asta. Pentru că, pentru această organizație (ce e mai mult decât un partid, fiind o ideologie înainte de a fi o politică), ca în vremea lui Hitler, „Deutschland über alles” înseamnă „Germania ar trebui să conducă toată lumea”, nu „Germania mai presus de toate”.

Ștefăniță Radu este profesor, doctor în Istorie Contemporană (problematică pericolul rus în spațiul românesc), colonel informații (r), expert în cunoaștere și contracarare amenințări interne și externe la securitatea națională

Publicitate și alte recomandări video