Periferice (IV)

La începutul ultimului deceniu al secolului al XX-lea, Iaşul avea 104,4 mii locuinţe (1992), situându-se pe poziţia a V-a între oraşele secundare ale României, după Timişoara (121,6 mii), Cluj (113,2), Constanţa (111,2) şi Braşov (108,2). În 2023, conform bazei de date TEMPO-INSSE, Iaşul, cu 152,7 mii locuinţe, se situa pe poziţia a II-a între aceleaşi oraşe ale palierului secund al sistemului urban românesc. Doar Clujul, cu 159,5 mii locuinţe, se afla înaintea oraşului nostru. Tot în acelaşi an, Iaşul era urmat de Timişoara (151,9 mii locuinţe), Braşov (146,4 mii) şi Constanţa (137,5 mii).

La nivelul aglomeraţiilor urbane secundare, Iaşul, cu 208,2 mii locuinţe în municipiu şi în comunele Miroslava, Ciurea, Valea Lupului, Tomeşti, Holboca, Rediu, Bârnova, Leţcani şi Aroneanu, ocupă tot poziţia secundă. Tot după Cluj, care împreună cu Floreşti, Apahida, Baciu, Gilău, Feleacu, Chinteni, Jucu şi Bonţida avea 220,2 mii locuinţe. În topul anului trecut, aglomeraţia urbană Iaşi era urmată de cele centrate pe Timişoara, Constanţa şi Braşov, ce însumau fiecare aproximativ 200 mii de locuinţe.

Între comunele din proximitatea Iaşului, Miroslava avea anul trecut 15,2 mii locuinţe, Ciurea, 8,2 mii locuinţe şi Valea Lupului – 6,7 mii locuinţe. Cele trei UAT-uri, aflate şi în topul celor mai populate comune ale aglomeraţiei urbane, au pornit de la un nivel modest de înzestrare rezidenţială. Pentru a demonstra acest fapt nu e nevoie să coborâm prea mult în timp. În 2011, la recensământul precedent, Miroslava avea 4,4 mii locuinţe, Ciurea 4,5 mii, iar Valea Lupului doar 1,8 mii.

În textele anterioare ale seriei am trecut în revistă modelele principale de evoluţie a zonelor rezidenţiale recente şi conflictele funcţionale din perspectiva mobilităţii pe care le-au adus aceste noi dezvoltări imobiliare în peisajul urban. Astăzi vă propun un top 3 al celor mai neinspirate dezvoltări rezidenţiale recente ale aglomeraţiei ieşene. Singura condiţie ce a stat la baza acestui top a fost ca aceste zone de dezvoltare imobiliară să fie deja schiţate în peisajul urban actual. Aşa că nici eventualele dezvoltări rezidenţiale din zona fostelor Ateliere Nicolina şi nici cartierul „isteţ” din Moara de Vânt nu vor intra în acest top.

La nord de Lunca Cetăţuii (locul al III-lea)

Cartierul Vişoianu din nordul comunei Ciurea are la ora actuală peste 1,5 mii apartamente, conform siteului dezvoltatorului, situate în blocuri cu înălţimi diferite (4, 6, 11 şi 13 etaje). Patru dintre blocurile cartierului se află printre cele mai înalte clădiri de locuit din aglomeraţia ieşeană. Nu ne vom îndrepta atenţia către estetica propusă de către dezvoltator, unde am putea semnala absenţa spaţiului verde, ci ne vom focaliza pe relaţia cartierului cu centrul oraşului. Doar un drum cu două benzi (o bandă pe sens) realizează legătura cu oraşul. Această relaţie, ce generează printre cele mai teribile ambuteiaje din zona Iaşului, reprezintă cea mai scurtă cale rutieră către oraş pentru aproximativ 40 de mii de locuitori ai comunelor Miroslava şi Ciurea. Deşi există în plan o relaţie rutieră suplimentară, faptul că dezvoltatorul intenţionează să mai livreze câteva sute (poate 1000 de noi locuinţe) nu e deloc liniştitor. Totuşi, apropierea faţă de linia ferată ar putea reprezenta un avantaj poziţional pe care alte dezvoltări rezidenţiale nu-l au. Alternativa feroviară de mobilitate ar trebui susţinută de autorităţile metropolitane.

Tobacco Road

De abia schiţată în prezent, zona de dezvoltare din nordul Daciei va deveni una dintre cele mai problematice arii de mobilitate urbană. Dacă vor fi puse în loc toate proiectele de dezvoltare (unele cu blocuri ce depăşesc 16 sau 20 de etaje), acest areal de aproximativ 35-40 de hectare ar putea însuma vreo 10 000 de apartamente (estimare proprie grosieră). În lipsa unor alternative rutiere noi, doar Strada Tabacului (cu o bandă pe sens) va asigura relaţia principală cu restul oraşului. De asemenea, ca alternativă de mobilitate, nu ar trebui ignorată calea ferată cu care se învecinează la nord acest areal.

La nord de Agronomie

Copou Garden Residence (peste 1100 de apartamente) e cea mai mare structură construită din Iaşi la nord de Palas. Situată în nordul cartierului Agronomie, această structură are o amprentă la sol de peste 2.5 ha. Cele două niveluri subterane ar aduna 5 ha, ceea ce înseamnă o suprafaţă apropiată stocului de retail al Palasului.

Nu e un proiect singular în această zonă. Citeam pe Apix.ro că sunt livrate deja şi se află în stadii diverse de construcţie aproximativ 6500 de apartamente. La acestea se adaugă alte proiecte ce vor livra zonei un stoc suplimentar. Nu mai punem la număr locuinţele individuale recente din proximitate şi miile de locuinţe ridicate în zona centrală a comunei Rediu (vechiul sat Rediu şi Breazu), care tot pe cele două benzi de circulaţie (câte una pe sens) de pe Aleea Sadoveanu vor avea unica legătură rutieră cu Copoul şi cu centrul oraşului. Nu există posibilităţi de lărgire a şoselei, de extindere a reţelei de tramvai, iar utilizarea căii ferate pentru transportul urban nu intră în discuţie. Nici loc de benzi speciale pentru biciclete nu există. În câţiva ani vor fi la nord de Agronomie peste 25 de mii, poate chiar 30 de mii de locuitori în plus, ce vor face din Copoul situat mai la sud şi un cartier de mare tranzit. Deja ambuteiajele nu mai sunt o raritate pe Bulevardul Carol I, axa principală a Copoului.

Nici varianta de accesare a oraşului prin Păcurari nu e o opţiune înţeleaptă. Tot două benzi de circulaţie sunt şi acolo, două benzi ce captează traficul a peste 20 de mii de locuitori din Valea Lupului şi extinderea sudică recentă a Rediului. În plus, lipsesc trotuarele, iar spaţiul pentru a realiza benzi pentru biciclete nu există.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video