Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Pilule de înțelepciune la FILIT. Gao Xingjian nu visa un Nobel când scria pe ascuns în lagăr

GALERIE
FILIT xingjian
  • FILIT xingjian
- +

Celebrul scriitor chinez a vorbit la Iaşi despre libertate şi fuga de un regim opresiv. „China nu este ţara mea - este fosta mea ţară“, spune astăzi, după 30 de ani de exil. „Acum sunt invitat în întreaga lume. Nu am un paşaport de cetăţean al lumii, dar mă consider unul“. „Fuga este necesară pentru a supravieţui. Este necesară, este salutară, este ceva pozitiv - atât pentru supravieţuire, cât şi pentru a ieşi din ideologiile înţepenite ale secolului XX“. „Am scris pe ascuns, fără să mă gândesc să fiu publicat. Am scris izolat, pe ascuns, cu multe griji şi îngrijorări, dar într-un fel am fost liber“. „E un miracol că există un oraş despre care nu am auzit niciodată, Iaşi, în care există un public tânăr atât de puternic interesat de literatură, la FILIT“.

Gao Xingjian îşi îngropa manuscrisele în pământ pentru a le ascunde de regimul opresiv chinez, în timp ce era în lagăre de muncă. Se temea pentru el şi pentru familia sa. Se temea atât de mult încât nici măcar nu îi spunea soţiei când scrie, cât scrie sau dacă scrie. Scria şi traducea pentru el, fără să aştepte niciodată să fie publicat. Iar când riscul era prea mare, îşi ardea lucrările.

„China nu este ţara mea - este fosta mea ţară“, spune astăzi, după 30 de ani de exil. „Este fosta mea ţară, am naţionalitate franceză de foarte multă vreme. Dacă vorbesc despre ţara mea, cu paşaportul meu francez, vorbesc despre Franţa, dar acum sunt invitat în întreaga lumea. Nu am un paşaport de cetăţean al lumii, dar mă consider unul“.

Câştigătorul Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2000, Gao Xingjian şi-a rupt paşaportul chinez în 1989. E legat, cumva, fundamental de poporul român. În anul în care străzile din ţară musteau a Revoluţie, el vorbea împotriva regimului chinez care omora mii de oameni în Piaţa Tiananmen. Şi când a venit la Iaşi, Xingjian a spus, într-un interviu oferit exclusiv pentru „Ziarul de Iaşi“, că i s-a pare un miracol ce s-a întâmplat în România. Un miracol că România a reuşit să scape de comunism, şi un miracol că există un oraş despre care nu a auzit niciodată, Iaşi, în care există un public tânăr atât de puternic interesat de literatură, la Festivalul Internaţional de Literaturăşi Traducere Iaşi.

Scriitorul nu e purtător de cuvânt al oamenilor

Nu crede în „isme“, în niciun fel de ideologie, se îndoieşte profund faţă de orice fel de angajare politică şi e un om „care a cunoscut răul în toate formele sale“.

Prezentarea făcută câştigătorului premiului Nobel pentru Literatură, venit pentru a treia seară FILIT pe scena din Sala Mare a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“, pare să-i fi înspăimântat mai degrabă pe spectatori, ţinuţi pe ace şi de decalarea programului. Cătălin Sava nu-şi scurtează prezentarea - vorbeşte despre un scriitor care crede în li­bertate, dar şi de un dramaturg, un pictor şi un cineast. Despre un scriitor ale cărui piese de teatru erau considerate prea avangardiste în anii '80 şi care a fost interzis într-o „mişcare împotriva poluării spirituale“.

În discursul său de la ridicarea premiului Nobel, Gao Xingjian a spus despre scriitori că sunt persoane obişnuite, poate mai sensibile, dar „oamenii care sunt foarte sensibili sunt adesea şi mai fragili. Un scriitor nu este purtător de cuvânt al oamenilor şi nici întruchiparea corectitudinii. Vocea sa este inevitabil slabă, dar este exact această voce a individului care este mai autentică“.

A revenit în sarcina scriitorului şi traducătorului Bogdan Ghiu să introducă acest paradox ieşenilor avizi de literatură - un scriitor premiat la Nobel care este aproape necunoscut publicului din România.

„Un experiment onorant“, a spus Bogdan Ghiu, urcând pe scenă, în aşteptarea reglării căştii de traducere pentru scriitorul chinez. L-a descris pe Gao, încercând să simplifice două dintre motivele sale cele mai frecvent întâlnite în romane - a ieşi şi a fugi.

„Par nişte concepte negative, dar dumneavoastră reuşiţi să le faceţi pozitive. Aţi spus: doar când fug mă simt liber, doar când fug regăsesc libertate. „Visez să vagabondez de acolo-acolo, să cunosc totul“. Până unde se poate fugi, mai fugiţi astăzi, cum se fuge pe loc, unde trebuie să fugim, de ce, de cine, în condiţiile în care toată lumea astăzi fuge?“, a setat Bogdan Ghiu un ton pe care l-a rostogolit tot restul serii.

Fără a îndrăzni să iasă dintr-un şablon standard al interviului, Ghiu a transformat seara într-o discuţie aproape filosofică, dar pe o serie de şabloane standardizate - literatură, dramaturgie, pictură, cinematografie. Norocul spectatorilor a ţinut de lejeritatea cu care s-a avântat în fiecare subiect Gao Xingjian, chiar dacă trecuse două zile la rând prin interviuri pe tematici similare. Ca un bunicuţ care are un acces neîngrădit la un sac de cunoştinţe, Gao, cum îl strigau inclusiv voluntarii FILIT, a împărţit, cu multă răbdare, destulă înţelepciune pentru toţi cei deschişi să o primească.

„Fuga - necesară pentru a supravieţui“

„Fuga este necesară pentru a supravieţui. Este necesară, este salutară, este ceva pozitiv - atât pentru supravieţuire, cât şi pentru a ieşi din ideologiile înţepenite ale secolului al XX-lea. Trebuie să ieşim din ele pentru libertatea spiritului şi a creaţiei artistice. Trebuie şi luciditate pentru a fugi, pentru că altfel nu ştii unde anume trebuie să fugi“.

Gao Xingjian vorbeşte despre o alergare permanentă prin care a trecut toată viaţa sa, dar nu spre a fugi de ceva, ci în căutarea anilor pe care i-a pierdut într-o ţară în care libertatea de exprimare n-a fost niciodată o prioritate.

„De ce să mai fugim în libertate?“, îl întreabă Ghiu. Întrebarea a aprins un spirit în Gao Xingjian, cu care traducătoarea deja făcea un efort aproape suprauman ca să poată ţină pasul. A început să le vorbească tuturor despre cum libertatea este o necesitate vitală, dar că există în permanenţă constrângeri şi opresiuni, şi că este nevoie de o luci­ditate pentru a continua să fugim, să ne eliberăm.

Fugă, luciditate şi elibe­rare au fost cuvintele cheie ale primei jumătăţi a celei de-a treia Seri FILIT, din care Gao să fi vrut să iasă (deşi nu părea, fiindcă se simţea foarte confor­tabil în acea idee) nu ar fi reuşit, fiindcă nu îl lăsa Bogdan Ghiu, care-l tot reîntorcea.

„Secolul al XX-lea a inventat tot felul de „-isme“ - marxism, socialism, comunism, dar şi libera­lism, care ne leagă fie de o ideologie de piaţă, fie de o putere politică. Trebuie să ne desprindem şi de una, şi de cealaltă. Acelaşi secol a supus şi literatura şi arta unor angajamente care sunt adunate unei cauze care a servit unei puteri, indiferent de culoare. Individul e liber, e viu, trebuie să îşi ia libertatea în propriile mâini. Aceasta este te­matică principală a literaturii mele. Iar fuga nu este ceva negativ, ci o glorificare a existenţei umane“, le-a spus Gao celor din sală.

„Toată lumea se rinocerizează“

Deşi a părut că a vorbit toată seara fără patimă, Gao a acuzat că politica este un fenomen al societăţii umane, de care nu ne putem lipsi, dar dacă devine constrângere şi împiedică cugetarea liberă, atunci devine o problemă. O problemă precum comunismul - o utopie care s-a transformat într-un coşmar, într-un flagel.

„În toată istoria omenirii şi până astăzi, politica a însemnat invadarea, pătrunderea în fiinţa umană. Nu are sens să vorbim în general despre om, omul este o noţiune abstractă, vorbim de rezistenţa indivizilor, trebuie să ne întoarcem la indivizi, la fiinţele umane“, crede Gao.

Întrebându-l despre felul în care s-a apucat să traducă Eugen Ionesco fără iluzia pu­blicării când încă era în închisoarea pe care o trăia zi de zi în regimul totalitar din China, scriitorul chinez a spus că este o experienţă pe care mulţi români ar trebui încă să o aibă aproape în minte, fiindcă anii comunismului nu sunt atât de îndepărtaţi.

„Am scris pe ascuns, fără să mă gândesc să fiu publicat, pentru că era singura formă ca să mă gândesc, dar nu puteam comunica de teama de a nu fi denunţat. Am scris izolat, pe ascuns, cu multe griji şi îngrijorări, dar într-un fel am fost liber. Am tradus din Ionesco, şi m-a interesat piesa Rinocerii. El a demonstrat-o foarte bine, toată lumea devine rinocer, se rinocerizează - toţi ne ascundem sub o mască şi devenim monştri, aşa cum s-a întâmplat în timpul revoluţiei culturale. Ceea ce a scris el nu a fost deloc absurd - a fost realist, aşa a fost viaţa. Am trăit aceste lucruri şi cred că le-aţi trăit şi dumneavoastră“, a spus Gao, adăugând fără nicio remuşcare că nu a simţit niciodată în viaţă nevoia să se răzbune.

Ce a pierdut, parte din viaţa sa, a dispărut de tot - mai departe trebuie să îţi creezi o nouă viaţă.

„Răzbunarea mi se pare ceva stupid - trebuie ca spiritul să zboare, trebuie un nou orizont, o perspectivă care va conduce la adevărata creaţie“.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri