Play-off-ul nu mai este mioritic

Ca de obicei de la introducerea actualului sistem competițional, pauza dintre încheierea fazei regulate a campionatului românesc și faza decisivă este minim posibilă: o singură săptămână. Iar noutatea cea mai mare este cea exprimată, metaforic, în titlu: plaiul superior se va disputa fără campioana ultimilor doi ani, FCSB, care s-a văzut eliminată din sextetul fruntaș al campionatului nostru pompos numit Superligă. Reacțiile sunt diverse, pe toate palierele – oameni de fotbal, gazetari, microbiști: unii chiuie de bucurie, alții identifică evenimentul anului în fotbalul intern (căci este un eveniment!) cu un cataclism național. Adicătelea, coeficientul țărișoarei se face praf fără FCSB, echipele noastre care-i calcă, timid, pe urme, vor avea mai probleme încă din primele tururi estivale ale competițiilor europene, iar un acces in extremis pe tabloul amărâtei de Conference League va fi primită la Palat precum te-miri-ce performanță. Tot printre cei văicăreți se numără și unii reprezentanți ai mass-media, pentru că ratingul televiziunilor va scădea vertiginos fără meciurile numite în limbaj bucureștean, „Derby de România”, uitând că pe Dâmbovița mai sunt și Rapid, și Dinamo, că orice meci al celei mai în vogă echipă a momentului, Craiova, este un derby împotriva tuturor strâmbăturilor din nas, că derbiul clujean a oferit cele mai savuroase momente ale întreg sezonului regulat (inclusiv cu Bergodi, Pancu sau Cordea) și că, la coada cozii, dispariția temporară și (hai să spunem) nedorită a FCSB de pe firmament scapă merituoasele echipe din sextet de o obsesie. Fiindcă asta a devenit FCSB în ultima vreme: o obsesie, care doarme cât doarme, și apoi vine o clipă când te bate și în somn.

Știe toată lumea cum s-a făcut de a decăzut echipa lui Becali și, dacă ar fi să folosim o vorbă habotnicească am spune că „Dumnezeu nu bate cu parul”. Mai pe înțeles, un prezumtiv zeu al fotbalului i-a oferit mioriticului două titluri naționale, garnisite cu un parcurs european fabulos (pentru vremurile noastre de recesiune fotbalistică), pentru a-l urca pe Gigi pe tronul de atoatecunoscător și apoi pentru a-l lovi cu vărguța la picioare, fiindcă prăbușirea iremediabilă este cu atât mai dureroasă cu cât înălțimea punctului de scufundare este mai mare. Multă lume crede că aceasta este exact lecția de viață pe care o merita satrapul mioritic, deși e greu de crezut că latifundiarul a ajuns la nivelul de modestie necesar pentru a primi lecții. Nu cu mult înainte Gigi Becali a arătat un dispreț aristocratic față de Conference League, acum amușină a treia competiție europeană intercluburi ca pe o zână a reabilitării, dintr-un motiv foarte simplu: această cenușăreasă a ajuns singurul mod prin care patronul ar mai putea păpa bani de la UEFA. Gigi Becali a luat, totuși, o decizie deșteaptă: nu a mai căutat un antrenor de pluș ca să-i execute comenzile de pe canapea, ci a apelat la serviciile lui Mirel Rădoi, dar la modul de relație „naș-fin” și nu „stăpân servitor”. Finul știe cum miroase brânza nașului, dar și nașul știe că nu-și poate băga nasul în treburile finului, fiindcă Mirel nu este un terchea-berchea care împușcă francii de la Gigi. Un alt antrenor cu ceva firmă (fie el și mărețul Șumudică) n-ar fi accepta poziția de muțunache în parbrizul stăpânului, dar finul e fin.

Deocamdată, vâlva care cutremură „plaiurile mioritice” (off și out) este determinată de programarea primei etape. Obișnuit, nocturna de duminică este rezervată așa-numitului derby al etapei. Acum, după o combinatorică sui generis, programul s-a învârtit ca o morișcă, iar duminică de la 20:30 va fi marele meci din play-out…. FCSB-Metaloglobus! Ilaritatea produsă de efectul acestei năzbâtii poate fi temperată, fiindcă, dintr-un punct de vedere, meciul ăsta este chiar interesant: nu e chiar de lepădat posibilitatea să vezi un meci al FCSB fără mesaje de pe canapea, de a vedea dacă mioriticul ar putea să-și stăpânească instinctele satrapice de dragul finului și dacă Mirel îți va menține demnitatea în cazul contrar.

În rest, recomandăm un nou episod al derbiului clujean, care ar putea deveni într-o bună zi „derby din România”. Mai ales că Daniel Pancu, ieșeanul nostru, este antrenorul cel mai în vogă al momentului, iar Bergodi e pe-aproape. La FCSB, totul va intra în anodin după debutul lui Rădoi.

Publicitate și alte recomandări video