Plugarul şi moartea
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 23.06.2021

Plugarul şi moartea

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Nu e foarte evident ce se petrece în Plugarul şi moartea deoarece, dincolo de revolta protagonistului faţă de fenomenul morţii - o revoltă deopotrivă disperată şi sfidătoare - sau de justificările aduse de personajul Moartea, nu avem o poveste aşa cum poate ne-am fi aşteptat. Cu toate acestea, datorită proiecţiilor şi a filmărilor, unele realizate de sus, a modului în care se jonglează cu decorul din scenă şi cu cel proiectat, deşi oarecum static, luând forma unei meditaţii de scenă, spectacolul are un ritm al său, chiar dacă unul mai mult interior, la care contribuie culorile, formele, hiperbolele artistice (imagini supradimensionate) şi sunetele.

Ceea ce este cel mai interesant, personajele Plugarul şi Moartea sunt interpretate de acelaşi actor, Călin Chirilă, răvăşit şi răvăşitor în primul rol, preponderent scenic, stăpânit şi stăpânitor, în cel de-al doilea rol, preponderent realizat din filmări şi proiectarea acestora. De fapt, nu a fost niciodată vorba de un plugar la propriu, termenul e o metaforă pentru scriitorul care nu ară, ci scrie, lucrează nu cu plugul, ci folosind cuvântul, iar plugul său e „din veşmânt de pasăre, din pană de scrib”. În faţa morţii, scriitorul nu se deosebeşte cu nimic de un plugar oarecare, moartea unei fiinţe dragi fiind resimţită la fel de acut, iar împotrivirea, neputinţa de a accepta sunt la fel.

Ceea ce-l diferenţiază totuşi pe scriitor e pana sa ageră care reclamă morţii faptul că i-a luat soţia, deşi aceasta era o femeie cumsecade, frumoasă şi cinstită. Lucru care conduce la apariţia personajului Moartea pentru a justifica faptul că ea nu alege pe cine ia şi pe cine nu, pentru a da exemple din istorie şi a isca un dialog cu Plugarul şi cu regretele, amintirile, iluziile şi deziluziile acestuia. Asemenea unei fantasme, moartea se insinuează în mentalul protagonistului, dedublându-l între cel ce nu reuşeşte să înţeleagă şi cel ce încearcă în zadar să îşi explice, având câştig de cauză cel de al doilea, nu omul care vrea să depăşească moartea, ci cel care îşi conştientizează condiţia de muritor.

Cel mai probabil, moartea Plugarului din final este simbolică. Numai acceptarea discursului Morţii, reluarea replicilor, a înceta să i te mai împotriveşti, a conştientiza că eşti fiinţă muritoare e suficient pentru a trece din grupul rebelilor în al celor ce fiinţează întru moarte. Poate că acesta e şi rostul distribuirii aceluiaşi actor în două roluri atât de diferite, ambele magnific interpretate. Într-un anume sens, aşa cum regăsim într-un citat de Vladimir Jankelevitch din „Tratatul despre moarte”, preluat în caietul de sală, înţelegerea faptului că moartea nu poate fi schimbată, asumarea morţii sau chiar îndeplinirea ei în act ar putea avea un rol salvator: „dacă irevocabilul morţii trebuie să facă irevocabilă viaţa cuiva, atunci e obligat să salveze totul; să salveze fiinţa de la pieire în însuşi actul pieirii” (subl. ns.).

Într-un decor macabru, unde viaţa omului este simplificată (masă, somn), dragostea (amintirile cu soţia, apariţiile fantomatice ale imaginii femeii, hârjoana, dansul, momentele de viaţă de zi cu zi - transfigurate) şi scrisul (maşina de scris) sunt cele două realităţi care ridică existenţa mai presus de cotidian. Apariţiile repetate ale personajului Moartea fac ca zbaterile omului să fie fără sens, reamintindu-i că partenera de viaţă a murit şi că el va muri, ba chiar că ar face mai bine să moară, dacă nu termină cu revolta împotriva morţii ca fenomen firesc. Imaginile care trec de la viaţă la moarte sunt foarte puternice, mai întâi masa luată în trei (Plugarul, Soţia şi Moartea), iar în cel din urmă transformarea patului conjugal în loc de veci, cu pământ.

Personajul colectiv, într-o coregrafie care dinamizează scena, interpretat de tineri actori, reprezintă umbrele celor care au fost, dar pe care nu îi mai poate vedea nimeni. Spre final, prezenţa fantasmei femeii este din ce în ce mai estompată, iar lupta interioară se duce cu umanitatea supusă pieirii inevitabile, cu însuşi fenomenul morţii. În funcţie de cum e privită fiinţa umană, în frumuseţea ori cangrena abisurilor care o compun, Plugarul, respectiv Moartea oferă două perspective diferite asupra condiţiei umane şi a finitudinii. O ultimă zvâcnire a Plugarului la final, când imaginea sa a fost iremediabil înlocuită de cea a Morţii, anterior prezentă doar pe filmare, solicitarea de a se prezenta cu petiţia în faţa divinităţii creează o deschidere, dacă nu spre posibilitatea de a depăşi moartea, măcar spre alte aduceri în discuţie viitoare.

 Momentul punerii în scenă este foarte potrivit, dat fiind contextul pandemic actual, dar şi sărbătorile pascale care abia s-au încheiat. Dacă premiera ar fi apucat să aibă loc înainte de sărbători, ar fi fost un reuşit spectacol de Paşti. După cum s-a văzut, din preocupări, regizorii devin din ce în ce mai preocupaţi de problematica morţii. Iar teatrul memento mori sau barocul dobândesc valenţe noi datorită teatrului multimedia actual.

(Plugarul şi moartea după Johannes von Tepl, dramatizarea şi regia: Silviu Purcărete, distribuţia: Călin Chirilă şi Diana Chirilă, scenografia: Dragoş Buhagiar, muzica originală: Vasile Şirli, video design: Andrei Cozlac, premiera: 8 mai 2021, Sala Mare, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Vocile Europei

Lucian DÎRDALA

Vocile Europei

Pentru ca proiectul CVE să nu eşueze în irelevanţă, toate vocile Europei, inclusiv cele care displac establishment-ului de la Bruxelles, trebuie să se poată face auzite.

Filmuletul zilei

opinii

Uitarea vinovată: Pogromul de la Iaşi (I)

Florin CÎNTIC

Uitarea vinovată: Pogromul de la Iaşi (I)

Ca ieşean, simt nevoia acum, la opt decenii de la acele evenimente tragice, să meditez la ce înseamnă rana istorică a pogromului pentru memoria noastră. Cu îngăduinţa cititorilor mei, voi relua, în trei episoade, cele câteva lucruri pe care am găsit de cuviinţă să le scriu în anii din urmă, tot aici, pe acest subiect greu de epuizat.

Domnul Savaste

Radu PĂRPĂUȚĂ

Domnul Savaste

Lumea asta formată din oameni - era convins domnul Savaste - e singurul lucru care nu se poate lăsa în urmă. Ea este ceea ce ne ajunge întotdeauna. Voia să spună realitatea, nu lumea, - înţelegeam eu. Şi - mai zicea domnul Savaste - toată lumea e bună sau rea după împrejurări. „Bunioară, eu: beau şi fac urât, altădată beau şi sunt ca pâinea caldă - mă ştiu toţi copiii din cartier. De la BPR (aşa zicea el la Bodega Podu Roş) şi până acasă am juma de kilometru - la toţi le dau bomboane. Anume îmi ies dracii înainte, că ştiu că eu cumpăr bomboane pentru ei. Na!”

Muzică de toate felurile?

Alex VASILIU

Muzică de toate felurile?

Iată o întrebare ce îşi merită răspunsul ambivalent: da şi nu. 

pulspulspuls

Întrebarea dimineţii: au fost sau n-au fost mascaţii la ficiorul premarelui niţos?

Întrebarea dimineţii: au fost sau n-au fost mascaţii la ficiorul premarelui niţos?

Fierbe piaţa politichiei liberale de câteva zile încoa’, stimaţi telespectatori, toţi întrebându-se dacă e adevărat au ba ceea ce se tot aude din ce în ce mai insistent şi mai cu detalii picante: au fost au ba zilele trecute mascaţii de la Ţaigheria din Copou acasă la ficiorul premarelui Niţos, cel la care ar fi ajuns felia cea mai groasă din caşcavalul afacerii schimbului de terenuri în care e băgat şi Peni Hill de la Iaşi? 

Caricatura zilei

Tort imobiliar

Editia PDF

Bancul zilei

De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.