Poate fi considerat Iașul oraș martir? Ce-i prea mult nu-i bun
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 22.09.2021

Poate fi considerat Iașul oraș martir? Ce-i prea mult nu-i bun

GALERIE
Revolutie Iasi
  • Revolutie Iasi
- +

Ce-i prea mult nu-i bun. Nu la Ciolacu mă refer, ci chiar la urbea noastră. Valul de entuziasm şi de patriotism local a făcut ca Iaşul să devină, pe rând, Capitala istorică a României, Capitala Renaşterii Naţionale şi Oraş regal. Şi cum toate acestea trebuiau să poarte (încă) un nume, cineva a propus, în parlament, ca Iaşul să fie considerat „oraş martir”, cu referire la evenimentele din decembrie 1989.

Dacă mi-a plăcut ceva până acum la Marcel Ciolacu a fost fermitatea cu care şi-a apărat statutul de revoluţionar. Omul ne-a spus că, împreună cu alţi tovarăşi de arme, a luat cu asalt sediul Judeţenei din Buzău, iar mai târziu a înfiinţat un fel de club, format din revoluţionari tot unul şi unul. S-a tras la Buzău, s-au aciuiat acolo niscaiva terorişti? Nu, dar astea sunt aspecte secundare. Important este că Ciolacu şi ceilalţi puteau oricând, teoretic, să se găsească în situaţii periculoase. La începutul anilor ’90 omul a obţinut - nu, nu l-a solicitat, alţii s-au gândit la el - un certificat de „luptător remarcat pentru fapte deosebite”. Nici vorbă, ne asigură el, să-i fi fost acordată şi o recompensă materială. Şi totuşi… Din investigaţia jurnaliştilor de la Recorder aflăm că Ciolacu a primit un hectar de pământ într-o comună buzoiană, pe care ulterior l-a vândut. Iată însă că, în primele luni ale acestui an, Ciolacu a depus o cerere pentru titlul de „luptător cu rol determinant în victoria Revoluţiei Române”, titlu înfiinţat nu de multă vreme şi care este însoţit de o rentă de două mii de lei pe lună. Dar, în definitiv, ce şi-a zis Ciolacu: dacă Arşinel, Nicolicea, Rădulescu mitralieră şi câţi or mai fi, au patalama de revoluţionar, tocmai eu să rămân pe dinafară? Era o injustiţie care trebuia musai reparată. Şi suntem bucuroşi că s-a făcut dreptate.

***

Ce-i prea mult nu-i bun. Nu la Ciolacu mă refer, ci chiar la urbea noastră. Valul de entuziasm şi de patriotism local a făcut ca Iaşul să devină, pe rând, Capitala istorică a României, Capitala Renaşterii Naţionale şi Oraş regal. Şi cum toate acestea trebuiau să poarte (încă) un nume, cineva a propus, în parlament, ca Iaşul să fie considerat „oraş martir”, cu referire la evenimentele din decembrie 1989. În acest punct lucrurile se complică, pentru că se poate produce o distorsionare a adevărului istoric. Am toată consideraţia pentru tinerii de la CUG care au avut curajul să confecţioneze manifeste şi să organizeze o manifestaţie de protest în Piaţa Unirii, numai că manifestaţia n-a mai avut loc (de aceea, a pune semnalul de egalitate între Timişoara şi Iaşi este o impietate). Regret mult că acei tineri au fost arestaţi şi au stat o săptămână în beciurile Securităţii. Gestul lor de curaj a fost răsplătit, mai multe locuri din oraş amintesc de acel episod, s-au scris cărţi, articole etc. Foarte bine. Numai că nu pot să nu remarc că mai nimeni nu mai menţionează astăzi numele lui Dan Petrescu, care a fost cel mai important disident ieşean al anilor ’80 şi unul dintre puţinii care aveau notorietate naţională şi internaţională. Dan Petrescu a fost vârful de lance a ceea ce s-a numit „Grupul de la Iaşi”, a cărui istorie este, şi ea, cunoscută. Pe de altă parte, pot depune mărturie directă despre ce s-a întâmplat la Consiliul Judeţean, începând cu amiaza zilei de 22 decembrie. Am făcut parte din acel Consiliu al Frontului din care am demisionat în dimineaţa zilei de 31 decembrie (Dan demisionase mult mai devreme). Ei bine, vă asigur că nu s-a întâmplat nimic notabil, în afara unor secvenţe care oscilau între burlesc şi patetic. Pe 22 au apărut foarte repede nişte militari, toţi numai zâmbet, şi-a făcut apariţia şi un preot, părintele Vaida, care a cădelniţat şi ne-a dat asigurări că, la fel ca armata, „biserica e cu noi”. Periodic, şeful nostru, Doru Ţigău, se isteriza şi ne anunţa ba că se trage în spatele Palatului, ba că urmează să fim atacaţi de o escadrilă de elicoptere bazată la Fălticeni etc. Nu s-a întâmplat, evident, nimic din toate astea. Spre marea mea surpriză, am văzut ulterior că practic toţi care erau în respectivul comitet (în afară de mine şi poate de alţi doi-trei), plus personaje care trecuseră meteoric pe acolo, solicitaseră - şi obţinuseră - certificate de revoluţionar! Inclusiv preotul, fireşte. Aflu că acestor luptători la Revoluţie, colegi ieşeni ai lui Marcel Ciolacu, li se înmânează acum încă o înaltă distincţie. „Să fie primit!”, ar zice părintele.

Trist-celebrul Nicolae Bacalbaşa nu are certificat de revoluţionar (dar mai ştii?) însă deţine o calitate nu mai puţin scandaloasă, dat fiind personajul. Într-o dispută cu un coleg parlamentar liberal, Bacalbaşa l-a acuzat pe acesta că „a PROFANAT injurii”. Aici problema e alta: Bacalbaşa este (pentru ce merite? nu ştim) membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi. Abia acum propunerea de care vorbeam mai înainte capătă sens: Bacalbaşa membru al unei organizaţii scriitoriceşti ieşene, iată un argument solid pentru a declara Iaşul oraş-martir.

***

Urmăresc fascinat (când am momente de răgaz, desigur) prestaţiile televizuale ale Gabrielei Firea. Chintesenţă de ţopenie şi de agresivitate, Firea nu scapă nici un prilej ca să se dea în stambă. Stăpâneşte o perversă tehnică a insinuării, amintind de practicile de odinioară ale Securităţii. Se crede irezistibilă, îşi roteşte ochii precum Miluţă Gheorghiu în Coana Chiriţa. Îl are drept adjunct pe un anume Bădulescu, care se străduieşte să atingă şi el culmi ale mârlăniei. Firea mi se pare unul din cele mai periculoase personaje din PSD, prin arivismul maladiv şi prin lipsa totală de scrupule. Ceea ce nu înţeleg este din ce cauză cei care alcătuiesc opoziţia în Consiliul municipal reacţionează moale, cu întârziere, în loc să-i aplice ferm lecţii de bună cuviinţă. Chiar dacă e cam târziu ca să înveţe regulile elementare ale politeţii, ar vedea măcar că există şi oameni bine crescuţi.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

AUKUS: o ofertă de nerefuzat

Lucian DÎRDALA

AUKUS: o ofertă de nerefuzat

Este greu de crezut că relaţia instituţională a UE cu Australia va rămâne aceeaşi, în condiţiile în care Franţa ar putea bloca în Consiliu viitorul acord de liber schimb, aflat în faza finală a negocierilor.

Filmuletul zilei

opinii

Lecţia 9/11

Florin CÎNTIC

Lecţia 9/11

Deşi, pentru români, 11 septembrie ar fi trebuit să rămână în istorie drept data cuceririi Plevnei (în 1877), noi nu vom putea uita, totuşi, ziua de 11/09 a anului 2001. Poate nu ar fi rău să medităm la sângeroasa lecţie care a fost servită atunci lumii civilizate.

După liceul militar

Radu PĂRPĂUȚĂ

După liceul militar

... Am venit cu coada între picioare de la liceul militar. Am pierdut un an. De ce? S-a întâmplat aşa (dar eu nu cred că s-a întâmplat, am aproape convingerea că a fost premeditat, să mă înveţe minte să nu mă mai retrag de la măreţul liceu) pentru că s-a întârziat cu trimiterea situaţiei mele la învăţătură de la liceul milităros. În aceste condiţii, directorii de la liceele din Iaşi nu au acceptat să mă înscriu. Tata a încercat la mai multe licee - nimic.

Rarităţi la Festivalul „George Enescu”

Alex VASILIU

Rarităţi la Festivalul „George Enescu”

Concertele ordonate vineri, sâmbătă, duminică şi luni au prilejuit audiţii unice pentru că opus-urile prezentate ajung extrem de rar sau nu ajung deloc pe scenele noastre de concert. Un prim argument a aparţinut ansamblului Les Dissonances, avându-l ca dirijor şi solist la vioară pe David Grimal.

pulspulspuls

Una vorbeşte la Bucale, alta gavareşte pentru noi în târg...

Una vorbeşte la Bucale, alta gavareşte pentru noi în târg...

Dom’le, oare ce mănâncă, ce bea, sau poate ce fumează dom’ premare Mihăiţă de le serveşte cu atâta nonşalanţă prin interviuri din afara Iaşului încât îngheaţă apele, nu alta, dar parcă îi ia şi pe toţi de gogomani, imaginându-şi că nu ştie lumea ce şi cum? 

Caricatura zilei

George, prietenul paharului

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.