Poate fi fentat comisionul datorat unei agenții imobiliare? Un caz interesant de pe rolul Judecătoriei Iași

Comisionul nu a fost plătit, pentru că apartamentul a fost cumpărat de fiica celei care a semnat vizionarea

Cazul Irinei P. este unul tipic, întâlnit relativ frecvent în relațiile cu agențiile imobiliare. Aflată în căutarea unei locuințe, femeia a contractat la sfârșitul lui martie 2021 serviciile unei agenții. Două săptămâni mai târziu, i-au fost prezentate două apartamente. Dacă se decidea asupra vreunuia, ar fi trebuit, conform contractului, să achite agenției un comision de 3% din valoarea tranzacției. Irina P. a spus inițial că s-a hotărât asupra unuia dintre cele două apartamente, situat în Tătărași. A doua zi însă, a afirmat că vânzătorii se răzgândiseră. Verificările ulterioare făcute de Regal Casa 87 SRL au arătat însă că apartamentul fusese achiziționat de fiica Irinei P., la sfârșitul lunii iunie. Ca urmare, agenția s-a adresat instanței, cerând obligarea femeii la plata a 3.000 de euro. Fiica Irinei P. cumpărase apartamentul prezentat de agenție, fără a plăti însă și comisionul convenit. Conform contractului, într-o astfel de situație, clientul datora agenției dublul comisionului care ar fi rezultat din tranzacție. Apartamentul fusese vândut contra echivalentului a 45.000 euro. În condiții normale, Irina P. ar fi datorat un comision de 1.500 euro. Cum însă încercase să înșele agenția, trebuia să plătească 3.000 de euro.

De cealaltă parte, Irina P. l-a luat pe „nu” în brațe. Ea a afirmat că nu semnase niciun contract de intermediere cu agenția. Cel prezentat în instanță era un fals redactat unilateral de Regal Casa. Femeia semnase doar fișa de vizionare a apartamentului, care nu o obliga la nimic. Faptul că îi fusese prezentat un apartament nu însemna că fusese întocmit și un contract de intermediere. În fond, un serviciu putea fi prestat și fără a exista un contract, poate chiar gratuit.

Judecătorii au obligat semnatara să plătească comisionul

Afirmația femeii, cum că semnătura de pe contractul de intermediere nu îi aparținea, a fost respinsă de magistrații Judecătoriei. Raportul de expertiză grafoscopică realizat în cauză demonstra că semnătura fusese executată de Irina P., deci aceasta își asumase prevederile contractului. Acesta menționa că clientul datorează comisionul de 3% inclusiv în situația în care apartamentul vizualizat este cumpărat de o rudă, în speță fiica Irinei P.

Judecătorii au respins însă pretenția Regal Casa ca femeia să fie obligată la plata unui comision dublu. Chiar dacă această prevedere era trecută în contractul semnat și asumat de Irina P., ea depășea cadrul legal. Conform Ordonanței 21/1992 privind protecția consumatorilor, „contractul de intermediere imobiliară nu poate conține clauze penale care să oblige consumatorul care nu își îndeplinește angajamentele contractuale la plata unei sume mai mari decât onorariul pe care l-ar fi plătit în cazul încheierii tranzacției”. Irina P. a fost obligată doar la plata comisionului de 1.500 de euro reprezentând 3% din valoarea tranzacției. Sentința Judecătoriei nu este definitivă, ea putând fi contestată cu apel.

Publicitate și alte recomandări video