Poate fi rentabilă Moldova?
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 17.09.2021

Poate fi rentabilă Moldova?

O companie-ţară sau o ţară-firmă, condusă după „principii sănătoase”, în viziunea îngustă a economistului naţional.

GALERIE
mihai chiper200
  • mihai chiper200
- +

Când vine vorba de Moldova şi de moldoveni, tot românul îşi descoperă vocaţia de economist-manager naţional. Centralistul îşi scoate abacul, îşi înmoaie degetul în salivă şi începe să răsfoiască tacticos prin stivele Institutului Naţional de Statistică. Ia să vedem… Cum e cu transferurile financiare de la bugetul central către administraţiile locale? 

Nu, domnule, nu e bine! Nasol! Uite – îţi explică el cu superioară înţelegere – , moldovenilor li se întorc, procentual, cei mai mulţi din banii încasaţi din impozite: până la 88%. Pe când zona Bucureştiului primeşte înapoi doar vreo 20%. Restul se dă ţării. Generos! Da, şi nivelul PIB-ului e dezastruos. Cum? Doar 36% din nivelul UE?! Cam ruşinos! Păi, uite, Capitala a trecut de 140%. Vrednici oameni, n-am ce spune! Şi ardelenii mai mişcă ceva, că şi ei mai sunt gospodari. Măi, da în Moldova asta numai milogi. Vreţi autostrăzi, investiţii, când voi nu…nimic. Moldova nu-i rentabilă, ne spune subliminal economistul român. Dar – adaugă el împăciuitor şi resemnat –, o suportăm aşa. E o piatră de moară pe care o tragem după noi, ca buni patrioţi ce suntem. Dacă n-am fi noi, cine ştie, poate v-aţi alătura Moldovei din stânga Prutului, unde e mai grav. Aşadar, vă mai dăm câte o diplomă (e bună la moral!), vă mai oferim, dacă doriţi, şi titlul de capitală istorică, dar până la bani. Acolo, vorba alesului român multilateral democrat, ciocu’ mic. Dar foarte mic!

Şi astfel, ne explică economistul naţional, în Bucureşti sau Ardeal există temeiuri să se facă investiţii cu prioritate. Pentru că dau mai mult la buget! Carevasăzică, pretenţiile sunt îndreptăţite. După muncă şi răsplată. Sănătos principiu, capitalist pur-sânge. O companie-ţară sau o ţară-firmă condusă după principii sănătoase. Având în vedere tradiţia naţională, am spune că-i un progres galactic. Prin urmare, dăm uşor înapoi, calculând în gând. Degeaba. Nu ne iese: Moldova ce să dea la buget, dacă nu are investiţii publice ori private? De unde? Ştie cineva o afacere cinstită din care ies bani fără investiţii? Ar însemna să dăm legile economiei peste cap. Cam asta ar fi cerinţa economistului naţional pentru moldoveni. Să pornească producţia fără investiţii, să contribuie la buget şi apoi să primească. Aşa o fi fost şi în Ardeal şi în Bucureşti? Nu ştim precis, există posibilitatea ca economistul naţional să aibă informaţii secrete. Însă ne convingem rapid. Explicaţia lui e circulară. În Ardeal sau Bucureşti s-au făcut investiţii pentru că au dat bani la buget şi au dat bani la buget pentru că s-au făcut investiţii. E simplu! Şi, totuşi, Moldova când intră în schemă?

De aici, alte întrebări. Economice, fireşte. Cine a înfiinţat compania România? Cine au fost acţionarii din 1859 şi câte acţiuni avea fiecare? Cine a scris regulile în această companie? S-au respectat? Cine le verifică şi le păzeşte? De când nu a mai fost reprezentanţi ai Moldovei în CEO-ul naţional, alţii decât cei obedienţi puşi de centru?

Bietul economist naţional e pierdut. Prea multă istorie! Trebuie să vorbim de prezent, ne spune. De acord! Pe limba lui: în economie, e ca dobânda capitalizată a depozitelor de la bănci. E prin cumul. Dacă laşi contul gol, cum e al Moldovei, nu are la ce să se adauge dobânda. Nu are cum să se acumuleze, să crească, dacă ani de-a rândul, decenii chiar, guvernări peste guvernări, nu se adaugă o leţcaie în cont, în investiţii. Economistul naţional ne priveşte condescen­dent şi ne trimite subtil… la o negociere cu ardelenii.

Uite, zice el, nici ardelenii nu sunt mulţumiţi de sumele primite de la buget. Nici noi, bucureştenii, nu suntem fericiţi că trebuie să dăm prea mult ţării. Dar, dacă ţineţi neapărat la descentralizare financiară, puneţi-vă de acord, zice el viclean, findcă noi nu ştim cum să vă împăcăm. Ardelenii nu vor să mai dea, voi vreţi mai mult. Ei sunt de dreapta, voi sunteţi de stânga. Care să fie principiul uniformizator la baza descentralizării? Mai multă sau mai puţină asistenţă/ redistribuire? Hopa!, spunem. Până aici! Păi istorie vă faceţi că nu ştiţi ori memoria vă lasă. Acum ne con­dam­naţi să fim asistaţi pe viaţă şi ne spuneţi că tot centralismul rămâne cea mai bună variantă dintre lumile posibile?

Întrebarea noastră e pe ce model economic, social şi politic s-a construit bogăţia Bucureştiului şi subdezvoltarea Moldovei. Nu cumva ambele decizii s-a luat la Bucureşti? Am fost cetăţenii altei ţări şi n-am ştiut? Nu ne-aţi transformat voi în „asistaţi”? Şi unde credeţi că va duce acest model pe viitor? Există o soluţie, în afara emigrării? Haideţi să mutăm populaţia de aici, aşa cum deja au legiferat PSD şi Dacian Cioloş, şi să transformăm regiunea în rezervaţie naturală! Credem, foarte sincer, că o rezervaţie naturală poate fi, în sfârşit, rentabilă şi nu va mai ridica niciun fel de probleme sociale. Vă spunem şi cum: acordaţi o franciză domnului Ţiriac pentru vânătoarea de mistreţi, că miliardari amatori de safari găseşte el. Pentru o faună mai diversificată, putem muta cormoranii domnului Daea, le facem piscine pe Jijia şi Siret, şi lăsăm şi Delta să se dezvolte fără pagube pentru pescării. Moldova rămâne, definitiv, doar istorie şi România devine, în sfârşit!, prosperă, spre fericirea Institutului Naţional de Statistică.

Economistul naţional rămâne siderat. Câtă îndrăzneală! Neobrăzare de-a dreptul. Simt cum privirea lui ne jupoaie. Şi e doar discuţia teoretică. Rămânem încă neînţeleşi. Şi mai înţelepţi. Probabil că, într-o companie propriu-zisă, ne păştea o „restructurare” pentru o eficientizare de costuri. Concluzia? Uite că-i bun şi statul naţional centralizat la ceva. Te lasă în viaţă până la următoarele alegeri.

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Restauraţia fără rest

Pavel LUCESCU

Restauraţia fără rest

Uitându-te la ce se întâmplă zilele astea în politica românească începi să-ţi dai seama că acum un an am luat de fapt o mare ţeapă şi că premierul pe care şi l-a dorit şi l-a impus Iohannis, Florin Cîţu, nu e decât versiunea sintetică şi coafată a grindenilor, tudoşilor şi dăncilelor lui Dragnea pentru fraierii de „dreapta”.

Filmuletul zilei

opinii

Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

Ioan Alexandru TOFAN

Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

Schimbările, câte sunt, par a fi făcute de un copil râzgăiat care, supărat pe ursuleţul lui, vrea să îl transforme în maşinuţă. Sunt mutate băncile, ca să fie în cerc şi nu în rând. Se dă cu var. Sunt înlocuite tablele. Iar se dă cu var. Power-point-ul este încurajat să devină un limbaj universal, aruncându-se în inactualitate însuşi fundamentul culturii noastre europene, care este cuvântul. Power-point-ul se proiectează pe un var strălucitor. Se schimbă ordinea rubricilor în diverse tabele. Concluziv, se mai dă o dată cu var.  

Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

George PLEȘU

Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

Fără nici o îndoială, muzica pe care o ascultăm şi împărtăşim cu alţii este parte a individualităţii nostre, a identităţii personale, sociale şi culturale, inclusiv prin dorinţa de a ne integra, de a corespunde sau a ne diferenţia de majoritate. Departe de a fi doar distracţie sau o experienţă pur estetică, muzica este un limbaj în sine, care se dezvoltă continuu, odată cu omenirea.

IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

Grigore ILISEI

IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

Viaţa Ecaterinei Ilisei, născută Şerbu, şi purtând din 1960 până la căsătoria din 22 noiembrie 1965 numele de Moldovan, cel a bunicilor materni, care o înfiaseră spre a o scăpa de anatema „originii nesănătoase”, stigmat al regimului comunist, a fost hărăzită de Dumnezeu să-şi rânduiască viaţa sub semnul frumuseţii. Fusese plămădită să fie chip al splendorii umane. 

pulspulspuls

Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

Una scurtă pe azi despre subiectul ultimelor zile din politichia locală: cel despre demisia anunţată dar nescrisă a conţilierului userist Iulică Răzgândică.

Caricatura zilei

PNDL3

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.