Podul de flori, ambuteIaşul şi o autostradă nedorită de la centru

A8 – o autostradă nedorită de la centru

Un domn conservator şi captiv modelului României hipercentralizate, membru de vază al asociaţiei Pro-infrastructura, afirma acum ceva mai mult de o săptămână, două că importanţa A8 ar fi neglijabilă în ecuaţia teritorială a naţiunii. N-am să-i dau numele, pentru că din perspectiva mea e doar un individ arogant şi mult prea puţin pregătit în înţelegerea spaţiului şi teritoriilor pentru a i se atribui calitatea de specialist (în naiba ştie ce spune presa!). Deloc întâmplător e faptul că spusele lui s-au sincronizat cu anunţul autorităţilor de la centru: că nu mai sunt bani pentru fragmentul Paşcani – Leţcani al autostrăzii A8: Ungheni – Iaşi – Târgu Mureş (despre Leţcani – Ungheni ştiam de aproximativ o lună că nu mai intră în cărţile guvernului).

Acum două zile, pe data de 22 aprilie, „Compania Națională de Investiții Rutiere a suspendat licitația pentru contractul de proiectare și execuție a tronsonului 2 Târgu Frumos – Lețcani al Autostrăzii «Unirii» – A8, ca urmare a unei contestații.” Motivaţia ar fi putut să lipsească. E doar praf în ochi. Cumva, singura cale de a amâna rezultatul unei licitaţii, care ar impune şi debutul lucrărilor.

Însă, impostură guvernanţilor de la centru e maximă. Peste două zile (26 aprilie) vor inaugura lucrările la „podul de flori” şi vor juca ţonţoroiul la Ungheni (bănuiesc că e vorba de cel din Republica Moldova!). Chiar nu mă duce mintea, pentru ce? Chestiune electorală? Se vede de la o poştă că e doar o fentă, o păcăleală ieftină!

Podul de flori & ambuteIaşul

Stau şi mă întreb cum şi-ar începe discursul la această „mare sărbătoare” un politician cinstit de la Bucureşti, din ăla ce nu ocoleşte adevărul? Cum nu sunt convins că există din aştia, propun şi eu o alternativă de început de discurs: „Dragi moldoveni de o parte şi de alta a Prutului, vă facem pod către… ambuteIaşi…, asta, ca să nu spun către nicăieri.

Cum guvernul nu are de gând să demareze lucrările la A8 în următorii ani, ce s-au gândit aleşii noştri!? Au identificat nişte capete de drumuri comunale şi judeţene şi le vor însăila într-un drum naţional. Asta, pentru a nu-i lăsa în câmp pe cei ce vor trece drumul în regim de autostrada de peste Prut. Drum cu tot dichisul (asfaltat, poate puţin mai larg) ce se va înţepa la reţeaua rutieră naţională pe la Tomeşti, ca să debuşeze în „drumul hoţilor”.

Şi acum ne putem uita cu mânie şi la autorităţile locale, alea care o ţin langa cu podul peste podul din Podu Roş şi ignoră legăturile rutiere absolut necesare – alternativele la intrările/ieşirile mult prea înguste ale oraşului, ce ne pun în relaţie cu teritoriile din ce în ce mai populate din proximitate sau cu cele de la nivelurile scalare regional, național sau transnaţional. Trafic suplimentar pentru un Iaşi în care ambuteiajul a devenit norma diurnă. Atât de mare e buba, că nici un proiect important şi generator de trafic nu mai e bine primit de către ieşeni.

9 / Richter

Nu e prima dată cănd folosesc acest subtitlu. Diferenţa e că prima dată l-am utilizat când credeam (în naivitatea mea!) că va fi vorba de doar 2-3 ani întârziere între livrarea A7 şi a porţiunii de la Ungheni la Paşcani a A8. Lucrurile par acum mult mai grave. E foarte posibil să se „caşte” un deceniu între livrările celor două autostrazi. Şi s-ar putea să privesc şi acum lucrurile într-o manieră naivă.

Ce înseamnă polul regional Iaşi pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Est, în linii mari hinterlandul celui mai mare oraş al Moldovei apusene? E centrul celei mai populate aglomeraţii urbane (peste 400 de mii de locuitori), care e mai mare decât aglomeraţiile Bacău, Suceava, Focşani şi Roman, luate împreună. E centrul unei aglomeraţii urbane al cărui PIB şi al cărui venit salarial total e mult mai mare decât cele ale oraşelor amintite, luate la un loc. Aproape 2/3 din traficul de pasageri din regiunea Moldovei, peste 77% din numărul de studenţi din Regiunea de Nord-Est şi peste 2/3 din numărul de medici de spital din aceeaşi configuraţie teritorială şi singurul oraş ce are spitale de rang I şi II, ce generează fluxuri importante de pacienţi din regiune sau de la nivel național. Spitalele ieşene, atunci când e vorba de boli extrem de grave, devin repere importante la nivel naţional. Pacienţi din Bucureşti, Cluj, Timişoara, Constanţa, Târgu Mureş sau Craiova vin la Iaşi pentru a doua părere. Singura diferenţă dintre metropola regională şi mai micile oraşe moldovene enumerate, e faptul că Iaşul va fi ocolit de reţeaua de autostrăzi.

E un lucru bine ştiut că efectele unei căi rutiere rapide se manifestă la toate nivelurile scalare, de la cel local, la cel regional, naţional şi transnațional. Acum mă voi limita la sectorul dintre Iaşi şi intersecţia A8 cu A7 (autostrada care va lega Moldova de Capitală) din zona Paşcanilor, sector ce e important nu doar din perspectiva relaţiilor transcontinentale, ci şi din perspectiva teritorială regională şi locală. Livrarea acestui sector va însemna o diminuare consistentă a timpului de parcurs între Iaşi, după cum am văzut, cel mai important pol de servicii la nivel regional şi restul localităţilor din Moldova. Dacă în prezent cei 190 de km dintre Siret şi Iaşi sunt acoperiţi în aproximativ 3 ore (asta dacă nu devenim parte a ambuteiajelor devenite tradiţionale dintre Podu Iloaiei şi Păcurari), în cazul în care A7 şi A8 ar funcţiona, timpul de parcurs aproape că s-ar înjumătăţi. Asta nu înseamnă doar o eficienţă mai mare în ceea ce priveşte transportul de mărfuri, ci şi o accesibilitate crescută la serviciile teritoriale amintite mai sus. Această diminuare consistentă a timpului de parcurs către un spital de elită din Iaşi ar putea salva multe vieţi.

Între timp Autostrada A7, ce are norocul de a deservi direct interesele teritoriale ale Bucureştiului în periferie, se află în diverse stadii de construcţie pe sectoarele Paşcani-intersecţie cu A3 (la câţiva km SE de Ploieşti). Această întârziere în livrarea A8 pe sectorul Iaşi – intersecţia cu A7 va imprima o schimbare a raportului de forţe teritoriale dintre Iaşi – polul principal regional şi Bucureşti – un pol superior, dar extern regiunii şi aflat la mare distanţă. Creşterea rolului Bucureştiului în Moldova, ca urmare a diminuarii consistente a distanţei-timp doar pe acest vector, va impune o diminuare a rolului Iaşului în ecuaţia teritorială regională. Efectul imediat va fi o diminuare a coeziunii regionale, şi aşa destul de precară.

Decalajul actual se va reflecta şi într-un decalaj al livrării secţiunilor celor două autostrăzi. A7, fără A8 (relaţie foarte importantă la nivelul Moldovei, pe care se vor drena principalele fluxuri ce accesează serviciile regionale) va însemna pentru Moldova ceva mai rău decât un cutremur de 9 / Richter. Dacă A7 va ajunge la Bacău, să zicem, până la Bucureşti băcăuanii vor avea 2 şi 1/2h. Cam tot atât face un băcăuan către Iaşi la momentul actual fără autostradă. În aceste condiţii, fluxurile o vor lua razna, la fel şi întreaga structură teritorială regională. Nu va mai conta că Iaşul e mult mai aproape, spaţial vorbind, sau că e polul tradiţional al regiunii, ci vor conta doar talia şi mirajul Bucureştiului. E foarte posibil să fie suficient chiar şi un interval scurt, de 3-4 ani, între legarea Bacăului cu Bucureştiul printr-o autostradă, şi legarea Iaşului la A7 pentru a se crea un nou model de practicare a teritoriului, în care Bucureştiul se va impune drept centralitate principală a zonei de mijloc a Moldovei vestice. Dar nu va fi un interval atât de scurt! În acest răstimp se va crea obişnuinţa şi chiar dacă şi Iaşul se va insera pe sistemul autorutier, care va impune o distanţă-timp între cele două oraşe moldovene de puţin peste o oră, va fi dificil să se recreeze arhitectura fluxurilor regionale actuale.

Amânarea A8 e o decizie criminală, şi nu e vorba despre faptul că Iaşul se va decupla în anii ce vor veni de hinterlandul său regional tradiţional, ci mai mult despre faptul că locuitorii din celelalte localităţi ale Moldovei nu se vor bucura de îmbunătăţirea accesibilităţii către serviciile regionale. După cum arată lucrurile la ora actuală, Moldova îşi va conserva şi pe mai departe starea de fundătură, doar ceva mai bine legată cu Bucureştiul. Pe vectorul vestic, cel care ne-ar aduce o oarecare prosperitate, încă nimic. Aşa că, ecarturile de dezvoltare între Moldova şi restul regiunilor României nu au cum să se diminueze.

 

George Țurcănașu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultății de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Publicitate și alte recomandări video