Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Prilejuri recente, într-un evantai de împrejurări destul de diversificate, m-au făcut, ca şi pe alţi părtaşi la aceleaşi momente de viaţă culturală (sunt sigur că nu am fost singurul), să reflectez mai atent la lejeritatea cu care, din păcate, adesea se vorbeşte de "poeţi" şi de "poezie", ca şi cum n-ar fi vorba decât de o îndeletnicire între atâtea altele, cu oarecare efort şi ceva meşteşug, accesibilă aproape oricui.
Şi nu de o indulgenţă a insului comun sau a unor diletanţi gălăgioşi e vorba, doar prea politicos toleraţi de asistenţa îngăduitoare, ci şi de oameni realmente cultivaţi şi, pe cât îi ştiu eu, cu gust, cu siguranţă mult mai exigenţi în reacţia lor interioară, deşi se lasă, aproape inexplicabil mult prea uşor luaţi de valul, uneori chiar mareea, laudelor fără temei, distribuite în stânga şi în dreapta, ca să nu se "supere" nimeni: şi întreţinând astfel confuzii grave, nu numai veleităţi şi orgolii, adesea de un narcisism delirant, dar şi nedumeriri riscante ale publicului.
Îmi amintesc dialoguri, pe aceeaşi temă, cu cercetători şi universitari autori de articole din DGLR, despre faptul că, la urma urmelor, în chiar tiparul de dicţionar s-ar simţi nevoia unei distincţii între adevăraţii poeţi şi cei care nu sunt aşa ceva, doar încercaseră să fie. În loc de uniformizanta, pe nedrept, formulare "X, poet...", oare ce altă variantă posibilă, eventual disponibilă, dar mai exactă ar trebui să le fie rezervată acelora care râvniseră la o atare înnobilatoare acoladă, în fapt rămasă însă inaccesibilă lor? De pildă, "autori de versuri" ar suna evident mai cu măsură, devreme ce, scrise în versuri, cronica rimată sau epigrama sunt departe de a trece drept poezie în ochii cuiva al cărui spirit critic distinge diferenţe calitative ce nu trebuie diluate, spălăcite prin uz lexical demonetizant. Totuşi, nici o astfel de "soluţie" nu e cea ideală, ea părând să atragă o nejustificată depreciere a înţelesului dat noţiunii de vers, pe o scală pe care distanţa dintre simpla confecţie verbală (ritm, rimă), produs al unei dexterităţi combinatorii şi atât, faţă de, la polul opus, versul dens semantic şi de o seducţie care îl impune enigmatic memoriei nu poate fi ignorată, nici minimalizată în ochii preţuitorilor autentici ai poeziei.
Nu rareori, se poartă discuţii prelungite steril, despre cine este "mare poet" şi cine nu. Şi, neîndoielnic, este o demarcaţie nu numai importantă, dar şi utilă, cu condiţia unor argumente care depăşesc comparaţia ierarhizantă între texte. Reversul păgubitor al unei asemenea delimitări e excesiva lărgire a cuprinderii în sfera rămasă de cealaltă parte, un soi de amestec până la riscul confuziei între mărunţi poeţi, ba chiar şi impostori veleitari şi, acestora din urmă făcându-li-se o mare nedreptate, nu puţini poeţi adevăraţi, şi aceştia ca şi cei socotiţi, pe drept cuvânt, mari, adică proeminenţi şi influenţi, cu valoare de reper, de neconfundat cu cei ale căror aspiraţii au rămas neîmplinite.
Dar cum să-i distingi pe cei adevăraţi de ceilalţi? Sunt cei dintâi aceia care "se nasc poeţi", distincţi faţă de aceia care, nefiind de o sensibilitate lirică, poetică, înnăscută, concentrează în scrisul lor rezultatul unui efort şi al unei voinţe de autoconstruire? Autorii a căror natură poetică este puternică şi inconfundabilă datorează mult temperamentului individual, irepetabil în nuanţele şi combinatoria acestora, esenţa operei lor şi viaţa, modul propriu fiecăruia de a o trăi, ele sunt sursele acelei peceţi a organicităţii care le distinge creaţia şi o face să comunice cu cititorii ei graţie unui ethos aparte: al poeziei-mod de existenţă. Ceea ce este numai al lor şi se simte fără îngroşări şi ostentaţie la lectură e primatul sensibilităţii lirice asupra ideaţiei şi a cerebralităţii. Sigur că poezie adevărată pot scrie şi autori modelaţi, înainte de toate, de cultura lor, de experienţe şi lecturi de "trezire" a propriei creativităţi, dar o asemenea platformă culturală, livrescă, a automodelării lor nu le va putea niciodată imprima, la nivel de ansamblu al creaţiei lor, acea amprentă a organicităţii proprie celorlalţi.
Pot fi izbânzi absolut remarcabile în unele dintre paginile lor de poezie, piese antologice, capodopere chiar, de o neîndoielnică exemplaritate, dar corpusului scrisului lor îi va lipsi acel liant de profunzime care e semnul cert al peceţii temperamentului înnăscut şi al valenţelor acestuia de ordinul unei sensibilităţi poetice care in-formează / modelează din adânc unitatea distinctivă a operei. Bacovia, Blaga, Arghezi erau asemenea naturi, Pillat nu. Iar cerebralitatea în sine nu este un obstacol absolut, ar fi o eroare să vedem în ea un "handicap" sau un fel de "infirmitate", care ar situa-o fatalmente la polul opus latenţelor temperamentale disponibile poeziei: dovadă, de pildă, autori ca Ion Barbu sau Nichita Stănescu, la care ideaţia poate atinge o puritate şi o incandescenţă ce ţin tot de sfera marii poezii adevărate. Demarcaţia decisivă nu e aceea dintre poeţii mari şi ceilalţi, ci dintre poeţii adevăraţi (criteriul sensibilităţii) şi cei instruiţi şi laborioşi (artizani superiori), dar lipsiţi de unitatea interioară profundă a operei. N-ar fi rău, fără să absolutizăm astfel de distincţii, să reflectăm, măcar din când în când, la ele înainte de a face risipă de "certificate" orale acordate cu mult prea mare uşurinţă aspiranţilor la treapta înaltă a poeziei.
Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |