Poezia tip tik-tok

Da, dar… și nu prea

Într-un film polițist simpatic (Alles Verbrecher – Eiskalte Liebe / Răufăcători cu toții – Dragoste rece ca gheața), KHK (Kriminalhauptkommissar) Herta Frohwitter, hâtră și sarcastică („toată viața e un exercițiu, doar că nu se știe pentru ce”) întreabă retoric: „Of, Leon, de ce nu sunt femeile la fel de pretențioase la măritiș precum la cumpărat pantofi?”

Mi-a plăcut replica, dar… Dar nu e tocmai rotundă. Păi, știm, femeile iubesc cumpărăturile în general (nu mă refer la cele de zi cu zi – de-ale gurii etc.) și cumpăratul de pantofi în particular. Dar să nu-mi zică nimeni că nimeresc mereu din prima pantoful perfect (potrivit)! De câte ori nu-și aleg pantoful mai arătos, mai elegant și mai șic, ca apoi să constate după primul dans că nu pot umbla cu el?

Poezia tip tik-tok

Aflu dintr-un articol semnat de Barbara Höfler în NZZ Bellevue (INSTA-POETRY Gedichte treten wieder vermehrt in Erscheinung – ausgerechnet dank Social Media, 18.02.24) că poeziile trăiesc un reviriment grație prezenței lor pe rețelele sociale. Mă rog, un anume fel de poezie, anume rezumabilă la formula livrată chiar de autoarea din Germania care scrie pentru Neue Zürcher Zeitung: „Drept linie orientativă neoficială pentru o poezie bună poate trece asta: să încapă pe o ceașcă de cafea.”

Personal salut poezia scurtă, dacă mai iau prin librării câte un volum de poezii în mână, caut negreșit textele scurte: dacă mi-ar plăcea vreo trei, poate aș și cumpăra cartea. Dar ce să vezi, cu greu găsești texte scurte (evident, scurtimea în sine nu garantează vreo calitate poetică reală), nu, nu cât să încapă pe o ceașcă de cafea, dar măcar să nu treacă de-o jumătate de pagină. De, pare un paradox: în ciuda ritmului de tik-tok în care trăim și reacționăm, respectiv, ne pierdem atenția, autorii au atât de mult(e) de spus și țin să spună tot ce au de spus, cât să piardă apoi pe drum chiar ideea de poezie…

Mda. Apropo de scurtime: poftim o întrebare poetologică pusă de autoarea și cartoonista austriacă Stefanie Sargnagel (*1986,), citată de Höfler: „Ab wann / geht eigentlich / 1 Text / als Gedicht / durch?” Adică: „Din ce moment/ de fapt trece/ 1 text/ drept o/ poezie?”

Bună întrebare.Veșnica întrebare.

Nume de fotbaliști din „Superligă”

Dennis Politic (Dinamo); Albion Rrahmani (Rapid, kosovar, parcă). Aştept cu interes… Mario Apolitic ori Hexagon Muçi (există un atacant albanez Ernest Muçi).

PETA

Aţi auzit de PETA? Adică de People for the Ethical Treatment of Animals? – O să ajungă animalele să aibă mai multe drepturi decât oamenii, să trăiască toate artgerecht, cum atât de frumos se spune în germană, adică în conformitate cu specia proprie. Doar omul, (tot) mai puţin.

Căci oamenii, deşi sunt omnivori, sunt tracasaţi să nu mai mănânce carne (dăunează climei!), să devină măcar vegetarieni, dacă nu chiar vegani – totul întru salvarea Planetei.

Movie Line

Pescuită dintr-un film german oarecare (Für immer daheim/ Acasă pentru totdeauna): „Fiecare obiect îşi are propria poveste, doar că n-o ştim.” O spune paraclisera unei biserici.

New Economy Speech, varianta Green

Dacă te uiţi pe Digi24, n-ai cum să nu dai şi peste Banii în mișcare, rubrica lui Iancu Guda, iar dacă vezi mai multe emisiuni, constaţi că există deja un limbaj de lemn specific Zeitgeistului care este: verde de verde. Una din noţiunile cheie e, desigur, sustenabilitate.

Acuma, să nu înţeleagă careva că dezaprob sustenabilitatea în sine – e bine ca toate politicile (economice, dar nu numai) să fie sustenabile. Atâta doar că presiunea ideologică devine tot mai vizibilă şi riscă să ridice sustenabilitatea odată cu economia existentă în nişte sfere care nu mai au nici o legătură cu necesităţile imediate ale societăţilor actuale. Cum? Păi, prin obligaţia de-a te alinia negreşit la „adevărurile” economiei „verzi”, altfel nu mai pupi finanţare pentru nimic! Dacă nu dovedeşti că proiectele tale economice sunt betonate cu sustenabilitate ecologică, salutare finanţare! Se-ntâmplă deja o „revoluţie verde” (vorba recentă a ministrului Economiei Sebastian Burduja). Re-vo-lu-ţie, da?

Economie verde, finanțări în funcție de sustenabilitate etc., aliniere, cum să nu, educație politică eco-ideologică – economia politică (socialistă, deci totalitară) se întoarce cu pași mari, acuși reapare și socialismul științific sub numele de eco-progresism științific… Şi când te gândeşti că ecologia în sine e şi ea un lucru bun.

Apropo, ştiţi cum mai este poreclit vicecancelarul Robert Habeck, ministrul verde al Economiei, în Germania? „König der Planwirtschaft” – „Regele economiei planificate”. Unde a dus economia planificată în secolul 20, am văzut cu toţii. Asta apropo de „revoluţie”.

Dacă tot se apropie Paștile

Cu urări care adesea încep cu un clasic „Fie ca…”.

Ei, poftim o jucărie poetică ce-ar încăpea negreșit pe o ceașcă de cafea: fie ca// fie ca/ fiecare/ să fie/ fie una/ fie alta/ numai să fie!

 

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video