Poli: Frumoasele poveşti din trecut. A 11-a promovare a Iaşului, a şasea de după 1989

Pentru Iaşi este a XI-a promovare din istoria fotbalului local, a şasea de după 1989.

Aproape de echipă şi la precedentele cinci promovări postdecembriste, şeful Departamentului Sport al Ziarul de Iaşi, Ovidiu Minea, readuce în atenţie performanţele din trecut.

1. 1995 – Memorabilul baraj de la Braşov

De departe cea mai spectaculoasă promovare a fost realizată în 1995, când Politehnica a urcat în premieră după Revoluţia din decembrie 1989 în prima ligă. Acest lucru a fost parafat în urma unui baraj memorabil, disputat la Braşov, pe 25 iunie, cu Electroputere Craiova, echipă care, cu Dănciulescu în echipă, se clasase pe locul XV, din 18 cluburi, în prima ligă.

La poalele Tâmpei, Poli, care se situase pe locul II în Liga a II-a, cu Pancu titularizat la nici 18 ani, a fost condusă cu 2-0 (dublă Năstăsie, în minutele 32 şi 62), însă a egalat graţie reuşitelor lui Kerezsy (’66 – dintr-o lovitură liberă acordată de arbitrul Ion Crăciunescu) şi Dobrea (’84).

Ieşenii s-au impus apoi după o serie dramatică a loviturilor de la 11 metri. În ordine, Kerezsy, Mohora, Dobrea şi Albeanu au transformat, Căunei, Tudor, Urdaru şi Ştefănică au ratat, Cotan, Dănciulescu şi Nemţanu au marcat, iar Cîmpeanu a apărat şutul lui Pătru.

Reuşita a produs o puternică emulaţie în Iaşi. După ce la meci au fost prezenţi circa 5 000 de ieşeni, la revenirea acasă echipa a fost aşteptată în Piaţa Unirii de peste 10 000 de oameni! Antrenorul echipei patronată de Dan Cîrlan şi regretatul Pavel Hodea, care-l avea ca preşedinte pe Gheorghe Nichita, era Leonida Antohi.

Fără susţinere financiară, frumoasa trupă din 1995, formată în proporţie de 90% din ieşeni (în afara celor deja amintiţi, au mai jucat Abălaşei, Paraschiv, Petrache, D. Munteanu şi Apachiţei) a retrogradat după numai un an, fotbalul nefiind una dintre priorităţile primarului de atunci, Constantin Simirad.

2. 2002 – 15 000 de oameni la un meci de Divizia C cu Vaslui!

Ajunsă în pragul desfiinţării în 2001, când a retrogradat pentru prima dată în istorie în Divizia C şi cu o penalizare de 18 puncte, clubul de tradiţie a Iaşului, FC Politehnica 1945, a fuzionat cu Unirea 2000 şi a revenit în Liga a II-a după numai un sezon.

Misiunea nu a fost însă facilă, duelul cu Sportul Municipal Vaslui, care era patronat de Gheorghe Strungariu, fiind aspru. Decisivă în disputa dintre cele două echipe, care au condus alternativ clasamentul, a fost confruntarea directă din Copou, de pe 20 aprilie. Susţinută din tribune de 15 000 de spectatori (!), Politehnica s-a impus net, cu 4-0 (2-0). Deşi mai erau opt runde până la final, iar avansul Iaşului era de patru puncte după derby-ul direct, vasluienii au căzut total şi au terminat campionatul abia pe locul IV.

Conducătorii Politehnicii de atunci erau Nichita şi Hodea, şeful băncii tehnice – Vasile Simionaş, jucătorii mai cunoscuţi din lotul lui Poli fiind veteranii Cîmpeanu, Dobrea şi D. Munteanu, plus Medeleanu şi Chiper. Iar dacă la promovarea din 1995, Poli l-a lansat pe Pancu, în 2002 Iaşi a dat credit unui alt puşti care a ajuns apoi mare, Adrian Cristea, piesă de bază a echipei la nici 19 ani.

3. 2004 –15 000 de oameni plătitori la un meci cu trupa lui Porumboiu!

După doi ani a urmat o altă promovare, în elită, parafată după un alt duel aspru cu Vaslui, care intrase sub pulpana lui Adrian Porumboiu. Fitilul rivalităţii cu vecinii, întins în 2002 şi aprins în 2003 de Marius Stan, care a venit la Iaşi, alături de tandemul de conducere Nichita – Hodea, chiar de la clubul lui Porumboiu, a dinamitat un duel pe care Poli l-a tranşat încă după prima etapă a returului.

Pe 13 martie, cu peste 15 000 de oameni în tribune (12 261 de plătitori, 2 500 de abonaţi, 1 000 de invitaţi, porţile fiind închise cu jumătate de oră înainte de start, când în afara arenei mai erau încă 1 000 de ieşeni!), Politehnica, sub bagheta lui Vasile Simionaş, a învins cu 3-1 pe FC Vaslui, după un meci dramatic. Gazdele au deschis scorul prin Tinel Petre (’41), Anghel a egalat (’48), Bîlbă, intrat în minutul 63, a marcat peste 13 minute, iar Savu a închis tabela în minutul 80, după o bară semnată de Adrian Cristea.

Poli, la care mai jucau Arcanu, Brăneţ, Mitruc, Bernard, G. Paraschiv, Fl. Croitoru, Păcurar, Ir. Ionescu sau Ad. Ilie, s-a distanţat la nouă puncte după acel meci şi i-a depăşit în final pe vasluieni cu 12 puncte.

Promovarea a prilejuit poate cea mai spectaculoasă manifestare de sărbătoare din istoria fotbalului local. Pe 31 mai, jucătorii au mers pe un camion-platformă prin cartierele oraşului, fiind aclamaţi de ieşeni, punctul terminus al drumului fiind Piaţa Palatului Culturii, unde echipa a urcat pe scenă alături de trupa Iris, care a susţinut ulterior un concert.

4. 2012 – Promovarea lui „Popică”

După falimentul din 2010, Poli a renăscut graţie transferului locului din Liga a II-a a Tricolorului Breaza. Cu jucători adunaţi aproape de pe străzi, cel mai iubit antrenor ieşean de după 1989, Ionuţ Popa, a pus bazele trupei care a rezistat în primul an în Liga a II-a, iar apoi a promovat în elită.

Campania de revenire în prima ligă a fost extrem de dificilă. Cu „Popică” instalat pe  parcurs, în locul lui Marius Baciu, Politehnica a iernat pe locul VI, cu golaveraj negativ (!), la şapte puncte de lider, Viitorul Constanţa, trupa lui Hagi.

Iaşi, în fruntea căruia, din ianuarie 2012, a venit Florin Prunea (Leo Grozavu, care fusese manager în toamnă, a plecat antrenor la Luceafărul Oradea), a reuşit însă un retur de poveste, cu 12 victorii, două remize şi o singură înfrângere, în urma căruia a câştigat seria!

Asta deşi iarna s-a făcut cantonament în Copou, cu antrenamente şi la -20 de grade (în vară se lucrase la cinci stele), iar lotul a fost remaniat total: 13 dintre jucătorii aduşi în startul sezonului au fost daţi afară, în loc fiind aduşi nouă.

Campania de promovare a avut şi un moment de cumpănă. Popa a fost demis o noapte, pe 25 martie, şi reinstalat a doua zi, când Ion Marin se pregătea să vină la Iaşi. După seismul de la vârf, Poli a avut până la final 12 victorii şi o singură remiză, la Viitorul, trupa lui Hagi egalând în minutul 87 după ce Iaşi a irosit o mulţime de ocazii.

Promovarea s-a parafat abia în ultima rundă, pe 2 iunie, după un succes cu 4-2 (2-1) în faţa Farul Constanţa, la care au asistat 10 000 de oameni, atmosfera fiind întreţinută şi de o fanfară.

Printre fotbaliştii care au dus greul atunci s-au numărat Hăisan, Irimia, Tincu, Bădic, Milea, Ciucur, Onofraş, Gado, Hergheligiu, Cl. Tudor, Al. Creţu, la 19 ani, primind şi el destule minute.

5. 2014 – Prunea la butoane

Plecată la drum cu Costel Enache pe bancă şi trecută apoi sub comanda lui Marius Lăcătuş, Poli nu s-a regăsit în sezonul de toamnă, iernând pe locul IV. A urmat însă un sezon de primăvară reuşit, în care s-a simţit din plin faptul că Politehnica a avut condiţii mult mai bune faţă de adversari. Cu opt victorii în meciurile rămase din sezonul regulat în 2014, Iaşi a încheiat prima parte a campionatului cu opt puncte în plus faţă de ocupanta locului II, a început play-off-ul pe primul loc, la egalitate cu Slobozia (la finalul primei părţi s-au păstrat doar rezultatele dintre primele şase clasate) şi a rămas în frunte şi la final, adversarele, Slobozia, Clinceni, Berceni şi umbrele Rapidului şi Bacăului, fiind modeste. În mentalul suporterilor, despre această promovare se vorbeşte şi acum că a fost a preşedintelui Prunea…

De altfel, nici emulaţia nu a fost ridicată, fiind chiar sub cea din acest an, când nici 9 000 de ieşeni nu au fost la meciurile decisive.

La partida cu Clinceni, de pe 28 mai, din antepenultima rundă, în urma căreia s-a parafat promovarea matematică, deşi rezultatul a fost 1-1, au fost 5 000 de oameni, la fel ca la ultima dispută din sezon, 3-1 cu Berceni, în Copou, pe 7 iunie.

Din lotul pregătit de Lăcătuş făceau parte Caparco, Bosoi, Mihalache, F. Plămadă, Olah, L. Mihai, Creţu, Onofraş sau Hergheligiu.

Ca o curiozitate, singurul ieşean de la club direct implicat în toate cele şase promovări de după 1989 este magazinerul Gheorghe Ungheanu.

Alte cinci promovări înainte de 1989: în 1960, 1962, 1968, 1973 şi 1982

Înainte de 1989, Iaşi a mai bifat alte cinci promovări în prima divizie.

Prima, în 1960, sub titulatura CSMS (Clubul Sportiv Municipal Studenţesc), când a fost inaugurat stadionul din Copou, sub conducerea lui Ion Unguroiu, cu Gheorghe Voica şi Emil Avasilichioaie în echipă.

A doua a fost în 1962, cu Remus Ghiuriţan pe bancă, iar a treia în 1968, la un an după revenirea la titulatura Politehnica, cu I. Zaharia antrenor şi jucători importanţi ca portarii Constantinescu şi Iordache, Romilă I, Ianul, Stoicescu, Deleanu, Incze IV, Lupulescu sau Cuperman.

În 1973, sub comanda lui Laurenţiu Constantin, Poli a revenit în Divizia A, pe lângă Romilă I, Ianul, Stoicescu, Incze IV şi Lupulescu apărând Costaş, Romilă II, Simionaş sau Dănilă.

Ultima promovare postdecembristă a fost în 1982, sub conducerea lui Gheorghe Constantin, care a condus o echipă cu Bucu, Naste, Anton, Ciocîrlan, Kerezsy, Burdujan, Simionaş, Romilă II, Florean, Paveliuc sau Nemţeanu.

Înfiinţată pe 27 aprilie 1945, sub titulatura Sportul Studenţesc, schimbată rapid în Politehnica (în perioada 1948-1950 s-a numit CSU, în 1950-1958 – Ştiinţa, în 1958-1967 – CSMS, în 1998-2001 – FCM Poli, iar în 2001-2005 – Poli Unirea), echipa ieşeană a evoluat în Liga I 28 ani, în perioadele 1960-1961, 1962-1967, 1968-1972, 1973-1981, 1982-1985, 1995-1996, 2004-2010.

În 2010, FC Politehnica s-a desfiinţat, actuala echipă, adusă de la Breaza şi numită CSMU Politehnica în perioada 2010-2011, CSMS (Municipal Studenţesc) între 2011 şi 2016, iar apoi CSM Politehnica, jucând în Liga I opt ani, în perioadele 2012-2013, 2014-2021.

La această oră, formaţia care a promovat are dreptul de a folosi, contra unei chirii lunare, însemnele clubului de tradiţie al Iaşului.

Publicitate și alte recomandări video