anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 25.09.2020

Poli Iaşi, istorie sentimentală: amintiri din epoca de aur

GALERIE
poli-arhivagalerie-poli-cfr cluj080960romila-mihaivasile-simionas
  • poli-arhiva
  • galerie-poli-cfr cluj080960
  • romila-mihai
  • vasile-simionas
- +
 
Fotbalul ieşean n-a reuşit performanţe nici pe plan intern, nici pe plan extern. N-a câştigat niciun trofeu, iar Iaşul este unul dintre cele două oraşe ale României (alături de Constanţa), care n-a reprezentat ţara în competiţiile europene inter-cluburi. Cu toate acestea, suporterii vechi din Copou au motive de mândrie, echipa anilor ’70, una de temut în campionatul Diviziei A. Cea mai bună performanţă a fotbalului ieşean a fost locul VI, obţinut în 1966, de CSMS Iaşi, însă formaţia care rămâne în mintea suporterilor în vârstă este cea din 1970-1971, condusă de regretatul Vintilă Virgil Mărdărescu.

 

 
Niţică istorie
CSMS Iaşi a apărut în primul eşalon în 1960, dar a retrogradat după un sezon. Din 1962 până în 1985, CSMS, apoi Politehnica, a jucat aproape în permanenţă în Divizia A, cu trei retrogradări. Ca un făcut. toate aceste trei eşecuri au succedat unor evoluţii meritorii pe prima scenă. Aşa s-a întâmplat în 1967 (imediat după cel mai bun rezultat din istorie), aşa s-a întâmplat în 1972, aşa s-a întâmplat în 1981 şi în 1985, toate retrogradările venind după remarcabile locuri VIII în campionat. Din 1985, a urmat o şedere prelungită de zece ani în Divizia B, o promovare cu mult scandal soldată cu un sezon de un an şi o nouă perioadă de secetă, de aproape un deceniu. Ce s-a întâmplat apoi, suporterii Politehnicii şi (apoi) ai CSMS ştiu foarte bine.
 
 
Umbra lui Teaşcă în Copou
Am spus că ne focusăm pe echipa anilor ’70. Nu trebuie uitată nici performanţa maximă din sezonul 1965-1966, sezon în care CSMS a pierdut locul III, ţinut timp de aproape un sezon, în ultima etapă. Cu un an în urmă, echipa ieşeană a mai fost pe poziţia bronzului, dar un retur catastrofal a readus-o în zona retrogradării. Antrenor era “piticul cu fes”, arhicunoscutul Constantin Teaşcă, care n-a putut suporta imixtiunea organelor de partid şi de stat, în cazul unui fotbalist-mercenar, certat cu disciplina dar prieten cu şpriţul, cum era Eugen “Lache” Stoicescu. Dar era o regulă în activitatea lui Teaşcă: rezultatele muncii sale s-au văzut întotdeauna imediat după plecarea sa. În 1965-1966, antrenor era fostul selecţioner al naţionalei, Augustin Botescu, iar echipa a reuşit să învingă Dinamo la Bucureşti cu 1-0 şi formaţia la modă de pe atunci, Rapid, în Copou. Ca de obicei, returul a fost mai slab. Înaintea ultimei etape, CSMS mai ocupa încă locul III, dar ultimul meci s-a jucat la Timişoara, în faţa unei formaţii ameninţate cu retrogradarea. Ieşenii au pierdut cu 1-3, după ce portarul Mircea Constantinescu a fost eliminat timpuriu, iar “Coco” Deleanu a apărat poarta trei sferturi de meci.
 
Sezonul de pomină 1970-1971
Revenirea Iaşului în prima divizie a început sub semnul leit-motivului “evitarea retrogradării”. Însă “Gil” Mărdărescu a demonstrat că oraşul de pe Bahlui merită mai mult. Sezonul 1970-1971 a demonstrat-o cu prisosinţă, după un tur cu veritabile momente de glorie:
Dinamo – Poli Iaşi 1-3. Excepţională evoluţie a Iaşului la Bucureşti, într-un meci în care “don Gil” şi-a arătat mâna. Unul dintre artizanii victoriei a fost Constantin Goleac, care şi-a pierdut locul de titular pe extrema stângă, în profitul experimentatului Moldoveanu, dar Mărdărescu l-a reprofilat în mod fericit ca mijlocaş. “Motoreta” Incze a fost motorul echipei, iar Moldoveanu a arătat că merita mai mult de o selecţie în echipa naţională.
Steaua – Poli 3-2. Un meci care putea fi câştigat cu uşurinţă de echipa nebună a lui “Don Gil”, care a condus cu 2-1 dar a pierdut în ultimele cinci minute. Spectatorii de la acel meci au remarcat un fapt care se întâmplă rar în fotbal: toate golurile Stelei au fost marcate după decizii eronate ale unuia dintre cei mai buni arbitri români ai vremii: ploieşteanul Nicolae Cursaru. Şi au mai remarcat ceva: săritura vedetei steliste Gigi Tătaru, ca la triplusalt, pe genunchii lui Viorel Stoicescu, care l-a scos din circuit pe fundaşul Politehnicii pentru o jumătate de sezon. Evident, nesancţionată.
Poli Iaşi – UTA 4-1. Cel mai bun rezultat al returului, mai slab decât turul pentru Politehnica. UTA era campioana din ultimele două ediţii, însă “don Gil” a scos asul din mânecă: rezerva Vlad Marica, autor a trei goluri.
Poli Iaşi – Jiul Petroşani 6-1. Meciul din ultima etapă, în care întreaga echipă a jucat pentru Costică Moldoveanu, candidat la titlul de golgeter. Moldoveanu a înscris trei goluri, la fel ca şi Dumitrache, în meciul Dinamo – Steagul Roşu Braşov (4-4), ambii devenind golgeteri, la egalitate cu stelistul Tătaru, care n-a reuşit să marcheze vreun gol în partida de la Timişoara, cu CFR, retrogradată deja cu multe etape înainte. De altfel, FRF a decis ca titlul de golgeter în această ediţie să nu fie acordat. Oricum, în clasamentul cuplurilor de atacanţi, ieşenii Moldoveanu şi Cuperman s-au clasat pe locul II, după tandemul stelist Tătaru – Iordănescu.
 
Golden Team
Vasile Iordache (portar) – eroul de pe Wembley: Mircea Constantinescu a lăsat poarta Iaşului după un meci senzaţional cu UTA, iar Vasile s-a dovedit un portar şi mai bun. Pantera din Nicolina a trecut curând la Steaua şi a fost eroul naţiunii în meciul susţinut de România în 1981 în templul fotbalului britanic (“Wembley”), 0-0 cu Anglia. Însă la Iaşi s-a constituit o veritabilă şcoală de portari, Constantinescu şi Iordache fiind urmaţi de Paul Costaş, Nelu Bucu şi Dorin Naste, ultimul în ciuda unui debut cu adevărat catastrofal într-un meci jucat în 1972 cu CFR Cluj, în Copou (2-4).
O prăjitură pentru “Ticu”: Costantin Sofian (fundaş dreapta): “Ticu” nu prea era omul-surpriză-cu-golul din apărare, însă a înscris exact atunci când Politehnicii îi ţipa măseaua mai tare. Într-un meci cu CFR Cluj, în 1975, în Copou. Cofetăria “Amandina” din centru a oferit un premiu marcatorului golului victoriei şi tortul a revenit lui Sofian. "O prăjitură pentru Sofian" a fost titlul dat pe atunci de "Flacăra Iaşului"
Ianul – Stoicescu, cuplul impenetrabil (fundaşi centrali). Dacă n-ar fi fost Lupescu şi Dan Coe, Vasile şi Viorel erau titulari incontestabili în echipa naţională. Concurenţa aceasta a fost explicaţia rezultatelor nefavorabile ale Politehnicii în faţa Rapidului, în sezonul de graţie 1970-1971. Vasile Ianul, personaj controversat în fotbalul românesc, s-a stins chiar în anul care a trecut, Viorel Stoicescu (un atacant ploieştean reprofilat ca fundaş în Copou) a rămas în oraşul natal, preocupându-se de afaceri. “Mituş“ Anton şi “Bădia” Ursu au fost urmaşii celor doi în apărarea ieşeană, însă nu chiar de valoarea acestora.
Dumitru Romilă (fundaş stânga): Dacă l-am defini ca soluţie de avarie, l-am jigni pe Mitică Romilă (numit “Gât”, sau “Socrate”), fundaşi de angajament, dar provenit dintr-un mijlocaş creativ. Romilă a fost o soluţie excelentă, după plecarea lui Coco Deleanu şi înaintea lui Narcis Ciocârlan. Ultimul ar fi fost, în opinia multor suporteri ieşeni titular incontestabil la naţională, în dauna preferatului stelist Iosif Vigu. 
Mihai Romilă - Vasile Simionaş (starurile echipei): Este adevărat că Romilă II nu a făcut parte din “echipa de aur a lui Gil Mărdărescu, însă a debutat strălucit în sezonul următor. Doi jucători asemănători ca tehnică de joc şi inteligenţă creativă, însă, în acelaşi timp, diferiţi. Simionaş era creierul Politehnicii, dar Romilă excela în privinţa angajamentului. Este o explicaţie a faptului că Mihai a avut mai multe selecţii la naţională decât “Simi”. În timp ce Simionaş a suferit, de-a lungul carierei, concurenţa unor corifei ca Dobrin şi Iordănescu, Romilă a fost, omul de travaliu, “cărătorul de pian” şi a debutat la naţională ca rezervă a lui Liţă Dumitru. După ce Liţă şi-a arătat la Steaua calităţile creative, Romilă a devenit, timp de doi ani, titular al naţionalei la capitolul “hei-rup”.
O amintire din 1977: Pare paradoxal, dar în primăvara acestui an, Romilă şi Simionaş căzuseră un timp în dizgraţia suporterilor din Copou, cărora li se părea că cei doi nu se mai prea omoară în a pune osul pentru Poli. Şi a venit un meci cu FC Bihor în Copou, în care aceştia erau fluieraţi de public aproape la fiecare atingere a balonului, precum Dinu la Copenhaga. Replica lui Mihai şi Simi a venit de la sine: lovitură liberă, gol Simionaş; idem, gol Romilă. Spectatorii au amuţit iniţial, dar au terminat izbucnind în aclamaţii la adresa liderilor echipei ieşene.
Simi, pe post de fundaş: În primăvara anului 1971, Simionaş a fost pus de antrenorul Gil Mărdărescu să joace ca fundaş stânga şi s-a descurcat de minune. Explicaţia rezidă nu numai în accidentarea lui Goleac. “Don Gil” a avut mare încredere în talentul fiului său Mircea, pe care l-a forţat titular, spre stupefacţia tribunelor. După numai un an, Mărdărescu junior a arătat că este un jucător talentat şi, după ce a emigrat împreună cu tatăl său în SUA, a ajuns o perioadă coleg cu marele Pelé, la Cosmos New-York!
Laszlo Incze ("Motoreta"de pe dreapta): Fiul unui mare internaţional român de hochei (în primul rând) şi fotbal, “Kocz” a debutat senzaţional în 1966 în echipa ieşeană: Gol în primul minut pentru CSMS, chiar la Cluj în faţa “şepcilor roşii”. Foarte curând, “motoreta” Incze l-a făcut uitat pe idolul tribunelor de pe acea parte, regretatul Costică Matei şi a fost unul dintre cei mai simpatizaţi fotbalişti ai Politehnicii. Stabilit de o vreme în Ungaria, Incze IV (cum mai era numit) şi-a axat activitatea pe afaceri.
Aurelian Cuperman (atacant): Originar din Podu Iloaiei, “Relu” a fost unul dintre cei mai iubiţi fotbalişti ieşeni din toate timpurile. În vremurile noastre, s-ar fi integrat perfect în “fişa postului” unui vârf retras, având şi calităţi de coordonator. Şi ar fi fost şi un vârf de careu excepţional, dacă ar fi stăpânit mai bine jocul cu capul. Antrenorii Ilie Oană şi Constantin Teaşcă l-au apreciat pe vremea când erau la naţională, dar, din păcate, n-a prins niciun meci de palmares ca tricolor. Împreună cu cumnatul său, regretatul Costică Moldoveanu, a intrat în conflict cu conducerea din 1971 a clubului, scandal care a contribuit la neaşteptarea retrogradare a echipei în anul următor. După ce a jucat la Sportul Studenţesc şi Petrolul, “Cupi” s-a stabilit în Israel, unde a evoluat puţin ca jucător şi antrenor, după care a intrat în afaceri.
Emil Lupulescu (atacant): În 1964, antrenorul Titi Teaşcă a adus de la Paşcani un atacant blond şi firav, primit cu destulă simpatie de publicul din Copou, care-l încuraja cu scandări gen “Hai, Lupule”. Primele meciuri ale sale n-au fost prea reuşite, astfel încât un mucalit din tribună a găsit o replică la “Hai, Lupule”: “Care lup, că ăsta e o căţea leşinată”. Şi “Căţeaua” i-a rămas nick-name-ul lui Emil Lupulescu, unul dintre cei mai productivi atacanţi ai Politehnicii anilor ’70, cel care a fost candidat la titlul de golgeter naţional în ’73-‘74. Mulţi suporterii de atunci ai Politehnicii îşi amintesc că, timp de patru ani consecutiv, Emil (în prezent pensionar, după ce a căutat ani de zile talente la LPS Iaşi), a fost deschizătorul de pârtie al golurilor ieşene în Divizia A (’69-’72)!
În acea ediţie, ca variantă de rezervă a echipei pe postul de vârf împins Mihai Dănilă, unul dintre cei mai buni atacanţi ai Politehnicii “all time”, autor a 17 goluri în sezonul 1976-1977.Cu un an în urmă, “Miţu” aproape că semnase pentru Dinamo şi intrase în vizorul naţionalei. Un eveniment nefericit din viaţa lui Dănilă l-a împiedicat să îmbrace tricoul dinamovist. A rămas la Iaşi şi n-a mai fost văzut de selecţioneri.
* Constantin Moldoveanu (extremă stângă): Titular în echipa Petrolului, campioană naţională în 1966 şi cu o singură selecţie la naţională, Moldoveanu a fost adus la Iaşi de Gil Mărdărescu, pentru a face cuplu de atacanţi centrali cu Cuperman. După un sezon, don Gil şi-a dat seama că ex-ploieşteanul este o extremă înnăscută, însă, chiar şi de pe acea poziţie laterală, Costică a dat 15 goluri în campionatul de glorie. Din păcate, fotbalistul cerut cu insistenţă în 1967 de către glorioasa formaţie uruguayană Peñarol Montevideo, a încetat din viaţă chiar în acest an!
Deşi a stat doar trei sezoane în Copou, Moldoveanu a lăsat amintiri de neşters suporterilor de ieşeni. Care nu uită un alt atacant de acelaşi profil, autor al multor goluri de pe poziţia de extremă stângă. Ialomiţeanul Mihai Costea a fost unul dintre cei mai buni marcatori ai campionatului 1979-1980. 17 goluri, la egalitate cu vârful naţionalei, Rodion Cămătaru.
 
"Anul trecut am visat titlul. Acum îl vizăm", a fost declaraţia lui Gil Mărdărescu, la capătul acelui final de pomină, încheiat doar pe locul VIII. Dacă n-ar fi fost prestaţia celebrului arbitru Cursaru la meciul din Ghencea, dacă n-ar fi fost un alt "fluieraş" de pomină, Ştefan Birăescu la meciul Progresul - CSMS Iaşi, care să acorde două goluri neregulamentare fostului ieşean Viorel Popescu, dacă... (dar hai să nu mai dăm vina pe arbitri), dacă Steagul Roşu Braşov n-ar fi venit la Iaşi cu un portar într-o zi de graţie (Stere Adamache), şi alte lucruri mărunte care completează ansamblul. Cert este că în sezonul 1971-1972, ieşenii au "visat titlul", dar au retrogradat. Plecarea portarului Vasile Iordache la Steaua, instabilitatea din poartă, "revolta cumnaţilor" Cuperman - Moldoveanu sunt alte lucruri mărunte, care completează, dar nu explică degringolada.
 
Mulţumiri
Aceasta a fost povestea unei Politehnici de neuitat. Autorul mulţumeşte domnului Vasile Simionaş, care, cu amabilitatea-i caracteristică, a oferit amănunte preţioase despre soarta unor componenţi ai unei veritabile generaţii de aur, la scara ieşeană. De asemenea, calde mulţumiri suporterilor vechi şi constanţi ai Politehnicii, de pe a căror pagini de facebook am extras câteva fotografii de epocă.
 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Se mai câştigă voturi în România cu majorări fictive de pensii?

Cosmin PAȘCA

Se mai câştigă voturi în România cu majorări fictive de pensii?

Din 2012 încoace, neîntrerupt (inclusiv în timpul Guvernului Cioloş) PSD- PRO România, UDMR şi ALDE au controlat jocul legislativ. Se apropie sfârşitul, iar această majorităte toxică a ales să-şi facă ieşirea din scenă cu un foc de artificii de povestit nepoţilor. Lăsat nesupravegheat, „focul” va părjoli o ţară, dar asta a fost ultima lor grijă.

Filmuletul zilei

opinii

Folcloristică

Codrin Liviu CUȚITARU

Folcloristică

„Tremurând, un băietan s-a ridicat şi a spus, în încuviinţarea îngrozită a întregului amfiteatru, că nu făcuseră altceva decât să scrie ce învăţaseră din notiţele Pravoslavinei, ea fiind singura care le avea integral... În aritmie cardiacă, privind-o feroce pe Ţăcănel, am reuşit să îngaim o singură întrebare - Şi cu calul, cu calul cum e? Cu ochi de căprioară rănită, studenta a sărit în picioare şi a nechezat solemn - Mihahaha!”

Despre Iaşi (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre Iaşi (II)

În ciuda faptului că Iaşul a recuperat mult din deficitul de modernitate în raport cu oraşele Timişoara şi Cluj, au existat în aceste evoluţii şi numeroase sincope. 

Incremenirea în ignoranţă

Bogdan ILIESCU

Incremenirea în ignoranţă

sau Eşecul revoluţiei ştiinţifice

pulspulspuls

Peni Hill l-a adus iar la notar pe unchiul Vasile. De data asta nu cu case, ci cu mălai

PULS

Peni Hill l-a adus iar la notar pe unchiul Vasile. De data asta nu cu case, ci cu mălai

Noi veşti de pe vechiul front electoral, stimaţi telespectatori, acum la spartul târgului, cu trei zile înainte de alegeri. O păsărică ce îşi are cuibuleţul chiar sub streaşina unui vestit notar din târg ne-a ciripit zilele trecute că, într-o zi de dimineaţă, aşa mai pe răcoare, cine credeţi că a călcat pragul stabilimentului?

Caricatura zilei

Teleportare

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.