Scăpată de retrogradare în culise, Politehnica Iaşi a început gâfâind noul sezon, cu o victorie chinuită în faţa ultimei clasate din campionatul trecut, Chindia Târgovişte, şi un eşec la scor suferit la Botoşani. Rezultatele pot surprinde doar pe cei care nu au nicio idee despre ce se întâmplă la clubul din Copou. Acolo unde lotul de jucători este format din jucători de rang doi şi trei, iar antrenorul Daniel Pancu a trebuit să titularizeze mulţi fotbalişti modeşti. Pe care nici nu a avut cu cine să-i schimbe de vreme ce pe banca de rezerve nu a putut să pună decât patru din cele nouă variante de avarie la care avea dreptul! Totul este consecinţă firească a tabloului financiar dezolant existent la Poli. Unde sunt datorii consistente, salarii restante şi din luna februarie, iar bugetul pus pe hârtie pentru stagiunea în curs este sub nivelul unor grupări de ligă secundă.

Cifrele spun totul despre peisajul existent. Conform preşedintelui actual, Ciprian Paraschiv, care a început să devoaleze câteva dintre erorile uriaşe manageriale făcute de predecesorul lui, Adrian Ambrosie, care a dus Poli la un pas de groapă, clubul are datorii de circa 1,4 milioane euro. Şi contează sigur doar pe circa 1 milion de euro din drepturile TV pentru sezonul în curs. În plus, aşteaptă ca Primăria Iaşi să deblocheze suma aprobată recent de Consiliul Local, de circa 400 000 de euro. Trăgând linie, cu banii actuali, echipa de fotbal ar lichida în următoarea jumătate de an restanţele pe care le are. Clubul are nevoie însă de circa 3 milioane de euro pentru a trăi în acest campionat. Iar în condiţiile în care „patronii” echipei nu aduc bani de acasă, încasările din vânzări de bilete s-au anulat, piaţa de publicitate a scăzut dramatic, iar jucători de valorificat nu există, e limpede că Politehnica este doar la mâna autorităţilor locale. Care ar trebui să-şi asume o poziţie fermă legată de fotbal. Dacă se doreşte ca echipa ieşeană să rămână în Liga I, să fie un vector de imagine naţional, poate chiar european al oraşului şi să continue să reprezinte un important pol de atracţie al copiilor către sport, e nevoie de un buget ferm, stabil. Aşa cum asigură alte multe oraşe, precum Târgovişte, Arad, Piteşti, Voluntari, sau chiar comune, cum e Clinceni.

Dacă se consideră că Iaşul nu-şi permite să cheltuiască banii necesari existenţei clubului (după reechilibrarea Politehnicii, ar fi nevoie de 1 - 1,5 milioane euro pe an de la Consiliul Local şi Consiliul Judeţean pentru o prezenţă decentă în prima ligă, cel puţin până când echipa va putea să atragă alte surse de finanţare), trebuie asumată responsabilitatea şi spus clar acest lucru.

Varianta de mijloc, finanţarea insuficientă, în salturi, care asigură cârpeli de pe o zi pe alta, colorată şi cu planuri pompoase şi sloganuri populiste, înseamnă bani irosiţi, aruncaţi într-o construcţie şubredă, păcălirea perpetuă a celor care încă mai speră ca echipa de fotbal a oraşului să poată să se lupte măcar de la egal la egal cu formaţiile unor localităţi cât un cartier al Iaşului şi doar amânarea unui deznodământ inevitabil, retrogradarea şi chiar desfiinţarea.

Trăgând linie, cei care vor conduce oraşul şi judeţul începând de luna viitoare ar trebui să-şi facă timp să discute şi cu persoanele aflate acum în fruntea Politehnicii, cele mai de succes produse fotbalistice locale ale generaţiei ’70, care s-au întors acasă după ce au lucrat la nivel înalt. Paraschiv a făcut parte şase ani din managementul Federaţiei Române de Fotbal şi are colaborări şi cu UEFA, iar Pancu a simţit pe propria piele furnicăturile generate de imnurile naţionalei şi Champions League. După ce îi vor asculta pe cei doi şi vor afla planurile şi nevoile echipei, capii administrativi ai Iaşului vor trebui să analizeze, să tragă concluzii şi să le spună apoi ieşenilor cum e treaba cu fotbalul şi banii publici: albă sau neagră. Cu gri nu mai merge!