Politica în era tehnologiilor digitale

Campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 2014 reprezintă un punct de cotitură în managementul campaniilor electorale în România prin integrarea rețelelor de socializare în arsenalul comunicării politice. Atunci, am asistat cu toții la un fenomen interesant. Pe fondul unei organizări deficitare a alegerilor pentru funcția de președinte al României în diaspora (numărul insuficient de secții de votare, cabine de vot și alte materiale electorale, cozi imense, timpi de așteptare de 6-10 ore, îmbulzeală, intervenția forțelor de ordine) s-a produs o emoție colectivă uriașă diseminată pe rețelele de socializare, în special pe Facebook, prin viralizarea momentelor tensionate de la secțiile de votare. Impresia creată a fost că statul român este incapabil să organizeze corect, civilizat, decent procesul electoral în diaspora, iar cei aflați la butoanele puterii au un interes în a împiedica votul diasporenilor. Valul de nemulțumire și frustrare a dus la demisia ministrului de Eexterne, Titus Corlățean, chiar între cele două tururi de scrutin. Nici turul II de scrutin nu a fost gestionat mai bine, chiar dacă la comanda ministerului de Externe a fost numit experimentatul Teodor Meleșcanu, relocat din funcția de director al SIE.

Organizarea defectuoasă a alegerilor prezidențiale în diaspora asociată cu situații umilitoare și frustrante pentru votanți, viralizate pe rețelele de socializare, cu sau fără ajutorul algoritmilor care bonusează evenimentele cu impact emoțional, a contribuit în mod semnificativ la alegerea candidatului Alianței Creștin Liberale (ACL formată din PNL și PDL), Klaus Iohannis, în detrimentul candidatului Partidului Social Democrat (PSD) aliat cu Partidul Unității Națiunii Române (PUNR) și Partidul Conservator (PC), Victor Ponta. În diaspora, Klaus Iohannis a obținut circa 90% din voturile valabil exprimate. Mobilizarea diasporenilor la vot concomitent cu solidarizarea rudelor din țară și a celor care urmăreau pe rețelele de socializare ce se întâmpla în străinătate a contribuit la crearea unei surprize electorale. Deși Victor Ponta câștigase primul tur, Klaus Iohannis a obținut în turul al doilea 54,43% din voturi. Să ne reamintim că, după consumarea turului I al alegerilor prezidențiale din 2014, diferența dintre cei doi candidați a fost de aproximativ 10%. Victor Ponta (candidatul PSD-UNPR-PC) a obținut 40,44% din voturi (3,8 milioane de voturi), iar Klaus Iohannis (candidatul ACL) a obținut 30,37% din voturi (2,8 milioane de voturi). Diferența numărului de voturi a fost de circa 1 milion în favoarea lui Victor Ponta după primul tur. Practic, în turul II de scrutin, Klaus Iohannis a recuperat diferența de 10% din turul I, în favoarea lui Victor Ponta, și a mai câștigat un plus de circa 4% din voturile valabil exprimate. Cu toții am asistat la o performanță electorală demnă de a fi consemnată în analele studiilor electorale. Rezultatul lui Klaus Iohannis nu ar fi fost posibil fără rețelele de socializare și algoritmii implicați în funcționarea platformelor digitale dezvoltate de companiile de High Tech. În 2014, Facebook (FB) avea 7 milioane de utilizatori în România. În momentul de față, sunt peste 11 milioane de utilizarori FB. Platforma TikTok număra peste 9 milioane de conturi în România anului 2024, mai mult de jumătate din populația țării. Aproape totul s-a mutat în mediul virtual, inclusiv politica, politicienii și campaniile electorale.

Cambridge Analytica a fost o firmă de consultanță politică britanică, specializată în marketing electoral și comunicare strategică, implicată în procese electorale derulate în mai multe țări. Această companie avea ca obiect de activitate procesarea unor baze mari de date (Big Data) cu ajutorul algoritmilor pentru a crea profiluri psihografice ale alegătorilor și, ulterior, pentru a furniza reclame electorale ținte. Această companie a fost implicată în Brexit (ieșirea Marii Britanii din UE, decisă în 2016) și în alegerile prezidențiale din SUA (campania electorală câștigată de Donald Trump în 2016). În campania Leave UE s-a apelat la instrumentele Facebook Ads și tehnologia Big Data (baze mare de date) și Data Analytics (procesarea datelor culese pentru analize, predicții și decizii fiabile) pentru diseminarea în mediul online și fizic a unor mesaje emoționale despre suveranitate și imigrație. Alegătorii britanici au fost bombardați la propriu cu mesaje și reclame personalizate referitoare la consecințele apartenenței Marii Britanii la UE, ale imigrației asupra economiei și societății britanice.

În campania electorală din SUA 2016, pentru alegerea lui Donald Trump s-a utilizat micro-targetarea agresivă pe Facebook. Prin implicarea Cambridge Analytica au fost create sute de mii de reclame personalizate, adaptate psihologic pe baza datelor colectate de la milioane de utilizatori Facebook. Fiecare grup țintă de alegători primea un mesaj care valorifica frica de imigrație, promisiunile economice, patriotism și alte teme care se pliau perfect pe așteptările acestora. Această strategie fost decisivă în câștigarea statelor-cheie (swing states). În aceste state, diferența de voturi dintre candidatul câștigător și cel perdant este foarte mică, alegerile fiind câștigate mai tot timpul cu o marjă mică de voturi. La alegerile prezidențiale din 2016, tehnologiile digitale utilizate pentru campania lui Trump au făcut diferența. În anul 2018, Cambridge Analytica a fost acuzată de extragerea de date personale de la aproximativ 87 de milioane de utilizatori Facebook și, fără a avea consimțământul acestora, le-a utilizat în activitățile sale de profilare psihologică și targetare comercială. După acest scandal, compania britanică a intrat în faliment, însă tehnicile (profiling-ul electoral și micro-targetarea) pe care le-a utilizat în campaniile electorale au devenit și mai sofisticate și utilizate pe scară largă de la alte companii în marketingul comercial, politic și social.

Profiling-ul electoral înseamnă utilizarea tehnologiilor digitale (Big Data, AI, Machine Learning, High Performance Computing) pentru activități de strângere de date referitoare la alegători (vârstă, sex, locație, venit, ocupație, interese, comportamente în mediul online, valori, emoții, teme preferate) și crearea de profiluri psihografice (conservator, liberal, progresist, socialist, radical-extremist, indecis etc.). Având la dispoziție profilurile psihografice, se poate trece la utilizarea micro-targetării electorale, care în esență înseamnă trimiterea de reclame și mesaje text-audio-video personalizate pentru fiecare segment de alegători. De exemplu, un alegător tânăr din diaspora primește pe rețelele de socializare mesaje despre schimbarea clasei politice și creșterea nivelului de trai în țara de origine, în timp ce un pensionar din țară primește mesaje despre stabilitate și creșterea pensiilor. Anterior utilizării acestor tehnologii digitale, strategiile electorale se bazau pe segmentarea electoratului în funcție de anumite variabile (vârstă, sex, mediu de rezidență, educație, ocupație, venit, intenție de vot) realizată prin sondaje de opinie și orientarea campaniei de comunicare în spațiul fizic (afișe, bannere, pliante, scrisori electorale) și în mass-media ținând cont de rezultatele sondajelor. În momentul de față, sunt utilizate atât tehnicile clasice (sondaje de opinie și strategii de comunicare în mediul fizic), cât și tehnologiile digitale de profiling și micro-targetare electorală, mai ales pentru mediul virtual. Fiecare primește în online mesaje text-audio-video potrivit așteptărilor, preferințelor, afectelor sale. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, totul este calculat/ estimat cu precizie ridicată astfel încât rezultatele electorale să fie maximizate.

În anul 2024, prin valorificarea facilităților oferite de platforma digitală TikTok, implicarea unor influenceri și a fermelor de troli ghidate de un actor statal și actori non-statali au fost alterate rezultatele turului I pentru alegerile prezidențiale din România, ulterior anulate printr-o decizie a Curții Constituționale din România. Anularea acestor alegeri a generat o multitudine de controverse privind corectitudinea proceselor electorale și funcționarea democrației în România, alarmând și alte țări europene cu privire la posibilitatea influențării alegerilor de către actori statali în conivență cu forțe politice care doresc să acceadă la putere alterând regulile și procedurile democratice.

În era rețelelor sociale și a inteligenței artificiale, deciziile luate de algoritmi au un impact politic uriaș. Tehnologiile digitale sunt folosite și în procesul de elaborare și implementare a politicilor publice, mai ales în faza de consultare a cetățenilor care se desfășoară exclusiv în format online. Inteligența Artificială este folosită în redactarea propunerilor de politici publice. În multe țări este implementat votul electronic. Tehnologiile digitale oferă instrumente noi de exprimare și mobilizare civică și politică: petiții online, proteste virtuale, activism digital. Aceste exemple concrete arată cât de mult a evoluat politica în era tehnologiilor digitale. Cu toate acestea, încă sunt politicieni (șefi de partide și/sau de campanii electorale) care se mai miră că alegerile pot fi câștigate de platforme digitale ca TikTok în detrimentul mobilizării primarilor și electoratului captiv al acestora. În România anului 2025, circa 90% din gospodării au acces la internet și dispozitive digitale (telefoane inteligente, laptopuri, tablete electronice, desktop-uri) pentru accesarea mediului virtual. Peste jumătate din locuitorii țării au unul sau mai multe conturi pe rețelele de socializare. Până și persoanele vârstnice, atunci când urmăresc posturile TV preferate, navighează pe rețelele de socializare, dând click-uri și/sau share-uind reclame de tot felul. În fața acestei realități digitale, metodele clasice de campanie electorală bazată pe afișaj stradal, întâlniri electorale, door-to-door, mobilizarea primarilor devin desuete.

Guvernarea digitală (e-government), utilizarea inteligenței artificiale în administrație, block chain-ul aplicat în transparentizarea politicilor publice sunt realități care provoacă politica și pe actorii săi să regândească relația dintre stat și cetățean, să interogheze aspecte care țin de etica și deontologia deciziilor luate de AI, legitimitatea deciziilor furnizate de mașinile care funcționează pe bază de algoritmi. Puterea datelor personale a devenit o chestiune de politică publică. Alegerile pot fi influențate nu doar prin idei sau politici, ci și prin psihologie politică digitală. Se discută tot mai intens despre impactul Big Tech asupra funcționării democrațiilor. În acest context, științele politice se confruntă cu provocarea de a dezvolta noi teorii, metodologii, instrumente și proceduri pentru a evalua cât de reale, eficiente și incluzive sunt mijloacele digitale de comunicare politică și consultare civică. Politologii trebuie să se preocupe mai intens de studiul acelor aspecte care țin de utilizarea algoritmilor și a mașinilor inteligente în procesele electorale, în influențarea opiniilor și comportamentelor electorale, capacitatea de control a datelor și exercitarea puterii politice. Rămâne de văzut ce se va alege de democrație și libertate într-o epocă a tehnologiilor virtuale în care puterea este mai degrabă a elitei tehnologice și netocrației (puterea rețelelor de socializare), decât a politicienilor care au ajuns la cheremul mogulilor High Tech.

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video