Politică şi gastronomie
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 19.09.2021

Politică şi gastronomie

GALERIE
Alexandru-Calinescu
  • Alexandru-Calinescu
- +

În diplomaţie, franceza a fost un vehicul privilegiat, dar extrem de important a fost şi rolul jucat de către gastronomia franceză. Avem acum o carte ce reuşeşte cu brio să ne demonstreze acest lucru: La masa diplomaţilor (L’Iconoclaste/ Gallimard, Folio, 2019), o carte colectivă, coordonată de Laurent Stéfanini (ambasadorul Franţei la UNESCO) şi la care colaborează istorici, politologi, foşti miniştri etc.

O carte a marelui istoric Marc Fumaroli, pe care am comentat-o la momentul apariţiei (2001), se intitula Când Europa vorbea franţuzeşte. Fumaroli evoca acolo secolele în care limba franceză era limba culturii, limba saloanelor aristocratice şi limba diplomaţiei. Într-adevăr, în diplomaţie, franceza a fost un vehicul privilegiat, dar extrem de important a fost şi rolul jucat de către gastronomia franceză. Avem acum o carte ce reuşeşte cu brio să ne demonstreze acest lucru: La masa diplomaţilor (L’Iconoclaste/ Gallimard, Folio, 2019), o carte colectivă, coordonată de Laurent Stéfanini (ambasadorul Franţei la UNESCO) şi la care colaborează istorici, politologi, foşti miniştri etc. Subtitlul volumului e încă şi mai sugestiv: Istoria Franţei povestită prin intermediul marilor ospăţuri (1520-2015). Cinci secole de diplomaţie gastronomică sau, dacă vreţi, de gastronomie diplomatică! E ceva… Fiecare capitol este însoţit de un text semnat de un celebru chef de astăzi, care comentează masa descrisă în paginile anterioare şi ne propune totodată o reţetă originală, una - fireşte - modernă…

Cum cantitatea de informaţie pe care o găsim în carte este enormă nu voi face decât să selectez câteva elemente. Volumul se deschide cu masa - ce a durat vreo… trei săptămâni - care a marcat întâlnirea (pe sol francez), din iunie 1520, între Francisc I şi regele englez Henric al VIII-lea. Urmează nunta, din 17 decembrie 1600, dintre Henric al IV-lea şi Marie de Médicis. Mai departe: întâlnirile dintre Ludovic al XVI-lea şi Filip al IV-lea al Spaniei, souper-ul oferit de Ludivic al XV-lea cu ocazia sosirii nurorii sale (fiica ducelui elector de Saxa), dineul imperial cu ocazia căsătoriei (aprilie 1810) lui Napoleon cu austriaca Marie-Louise. Trebuie făcută aici numaidecât o precizare: vreme îndelungată aceste ospăţuri au urmat protocolul servirii á la française, adică toate (repet: toate) felurile de mâncare erau aduse în acelaşi timp şi aşezate pe mese. A doua observaţie: cantitatea de mâncare era uriaşă, se aduceau nu ştiu câte supe, zeci de antreuri, zeci de preparate din carne, zeci de preparate din peşte (plus fructe de mare), zeci de deserturi. În aceste condiţii, mesenii mai mult "ciuguleau", ca să simtă gustul bunătăţilor (n-am cum să traduc un meniu complet, ar ocupa prea mult spaţiu şi pe deasupra sunt o mulţime de feluri de mâncare care n-au echivalent în româneşte). Apoi: mesele se desfăşurau în decoruri somptuoase (palate, castele), vinurile de calitate creau bună dispoziţie, instrumentiştii aduceau o notă de rafinament, vesela era ea însăşi un spectacol în sine. Exista însă, oricât ar părea de ciudat, şi riscul de a te scula de la masă flămând. La nunta lui Napoleon (3000 de invitaţi!) doar mirii iau loc pe saune, ceilalţi rămân în picioare. Noroc că Napoleon era în permanenţă grăbit, iar o masă în cazul său nu dura mai mult de 20 de minute: aşa s-a întâmplat şi la nunta cu Marie-Louise, după 20 minute Napoleon s-a sculat şi a plecat împreună cu consoarta, iar invitaţii au fost obligaţi (protocolul!) să plece şi ei. Au avut, totuşi, când să bea un pahar de şampanie…

A doua secţiune a cărţii ne vorbeşte despre gastronomie în timpul "epocii de aur a diplomaţiei". În secolul al XIX-lea, în cinstea înalţilor oaspeţi se organizează mese rafinate, care pun în valoare excelenţa bucătăriei franţuzeşti, dar omagiază totodată (diplomatie oblige!) şi cultura culinară a oaspeţilor. Se constată, apoi, o internaţionalizare a întâlnirilor diplomatice şi, în consecinţă, a felurilor de mâncare servite. În fine, practica à la française (cu mâncărurile aduse toate de-a valma) este treptat abandonată şi înlocuită cu serviciul numit (ca să vezi!) à la russe, adică cel pe care îl ştim cu toţii, cu mâncărurile aduse pe rând. Dispare, de asemenea, acea abundenţă pantagruelică, nu cantitatea impresionează, ci rafinamentul, combinaţiile neşteptate. Marile evenimente istorice din ultimele două secole au avut, într-un fel sau altul, un "ecou" gastronomic. Inaugurarea canalului Suez a prilejuit un banchet unde a primat, desigur, bucătăria internaţională. La încheierea primului război mondial, mesele oferite cu prilejul vizitei la Paris a preşedintelui american Wilson au fost concepute în aşa fel încât să-l omagieze pe invitat. De Gaulle nu voia ca mesele să dureze mai mult de 40 de minute, dar avea grijă ca întâlnirile la vârf să se petreacă în locuri fastuoase (Galeria Oglinzilor de la Versailles, de pildă). Ceea ce nu-l împiedica să se întâlnească periodic cu cancelarul Schröder într-un mic restaurant alsacian de graniţă (loc cu evidente valenţe simbolice). Lucruri pasionante aflăm şi despre vizitele lui Hruşciov, Kennedy, Adenauer. Regina Elisabeta a Marii Britanii a vizitat de multe ori Franţa, iar de la mesele date în onoarea ei n-au lipsit niciodată foie gras şi vinul alb Château d’Yquem. Ultimul ospăţ descris în carte este cel din 2015, când la Conferinţa despre schimbările climatice au venit la Paris 157 şefi de stat şi de guvern. La banchetul oferit de François Hollande nu s-a servit nici carne de vită, nici carne de porc.

Iată că diplomaţii mai fac şi sacrificii.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, critic literar şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Grand Slam, povestea unei himere

Nicolae GRECU

Grand Slam, povestea unei himere

Singurătatea lui Djokovic, în faţa fileului şi a lui Medvedev, a fost definitorie cu un game înaintea finişului, când dârzul reprezentant al unui neam de luptători, a izbucnit în lacrimi.

Filmuletul zilei

opinii

Etimologicale pescăreşti (IV)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (IV)

Seria consideraţiilor etimologice din sfera mai largă a pescuitului este continuată de câteva cuvinte româneşti importante referitoare la ambarcaţiuni.

Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

pr. Constantin STURZU

Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

La mijlocul primei luni a anului bisericesc prăznuim Înălţarea Sfintei Cruci. Istoric vorbind, această sărbătoare aminteşte de două evenimente: găsirea Sfintei Cruci la Ierusalim de către Sfânta Împărăteasă Elena şi înălţarea ei în văzul tuturor în acea zi, dar şi pe 14 septembrie 335, imediat după sfinţirea primei Biserici a Învierii Domnului, zidită de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, respectiv aducerea Sfintei Cruci înapoi în Ierusalim, pe 14 septembrie 630, după ce a fost recuperată de la perşi de către împăratul bizantin Heraclius.

Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

Democraţia liberală din Statele Unite ale Americii şi Anglia a fost influenţată pozitiv de impactul diverselor „religii ale raţiunii”, precum deismul sau teismul. Acestea au jucat un rol de mediator între sistemul socio-politic al teoriei raţionale a drepturilor naturale şi cel religios. Aceste noi religii seculare nu reprezentau decât contracţii instituţionale ale religiilor tradiţionale, născute prin acţiunea revoluţiilor franceză şi americană. 

pulspulspuls

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

Apropo de congresul liberal cu alegeri de lider care bate la uşă, ce va fi de azi egzact într-o săptămână, cică printre unii liberalii mai vechi se vorbeşte că jocurile ar fi deja făcute, iar Cîţu ar avea deja cam două treimi din voturi de partea lui.

Caricatura zilei

PNDL3

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.