„Pompa de căldură a săracilor”

Inegalabila femeie brici

Adică austriaca Lisa Eckhart, cabaretiera stabilită la Leipzig, al cărei discurs de comedy show rămâne invariabil unul pe muchia cuțitului.

Ce mai poți să spui când auzi fraza aceasta: „Wut ist die Wärmepumpe der Armen.” „Furia”, deci, „e pompa de căldură a săracilor.”

Ca fapt divers și apropo de furie, a se reține că în Germania a apărut chiar cuvântul de Wutbürger, cetățeanul furios, care va să zică.

Poftim o altă abordare frontală a unei probleme profunde:

„La oraș, totul e plin, iar la țară, totul e gol. Cum de nu-i strămutăm pe șomeri de la oraș la țară? Poți să faci nimic oriunde.”

Și o a treia poantă „la limită”, dar, ca de obicei, bine de tot țintită: cică ar fi avut un chiriaș sirian care apoi s-ar fi radicalizat devenind membru AfD /Alternativa pentru Germania/ și ar fi militat împotriva primirii de noi refugiați cu remarca: „Lisa, dacă acum vin toți încoace, eu de ce-am mai fugit?”

L-ar fi dat afară pe chiriașul devenit membru AfD (Alternative für Dschihad) și l-ar fi înlocuit cu un student pe motiv că n-are cum să se ocupe cu doi antisemiți deodată:

„Zwei Antisemiten pack ich nicht!”

(Nuhr im Ersten, 9 Oktober ‘25)

Incantație rural-autumnală

„Hai la varză! Varză de butoi avem! Hai la varză, varză, vaarză aveeem!”

Idee de contra-roman:

Contra-roman la Departe de lumea dezlănțuită a lui Thomas Hardy:

Departe de lumea înlănțuită! De lumea înlănțuită a rețelelor zise și sociale.

Știrea lunii octombrie

Hai că avem și chestii bune-n țărișoara care, până una, alta, funcționează după mottoul „Fruntașă la cifrele rele, codașă la cifrele bune”:

Am aflat de la radio (RRA) că 97% din berea consumată în România e produsă în România! A spus-o șeful (parcă) al Asociației Berarilor din România.

La miștouri înainte

Știți cum au citit unii inițialele formație FCSB după ce a realizat contraperformanța de a pierde împotriva codașei clasamentului, a nou-promovatei echipe cu nume de epocă de aur Metaloglobus, echipă care până la meciul cu FCSB nu bătuse pe nimeni în așa-numita SuperLigă?

FCS(tan și)B(ran)

Mersul (ironic) al istoriei

De curând, mă rog, prin octombrie, mai exact pe 20, a fost ziua de naștere a lui Bela Lugosi (1882-1956), actorul devenit celebru ca Dracula.

Ehei, și ce-am aflat cu ocazia asta de la RRA? Cum că în 1919 a fost nici mai mult, nici mai puțin decât unul dintre liderii comuniști ai scurtei republici bolșevice de la Budapesta sub alt Bela, Bela Kun! Apoi, după obștescul sfârșit al regimului bolșevic, ar fi fugit în America.

Ce-mi place în context e faptul că revoluția bolșevică de la Budapesta a fost înăbușită de Armata Regală a României! Cum ar veni, au venit ai lui Dracula și au pus capăt „revoluției comuniste maghiare”. Iar bolșevicii maghiari au fugit care încotro. Kun s-a refugiat în URSS. Cu patru ani mai tânăr decât Lugosi, a murit în 1938, ă, mă rog, a fost murit: arestat în cursul Marii Terori din 1937, a fost executat în 1938! De ai lui, care va să zică.

Lugosi, deci, a fost mult mai inspirat când a fugit spre Vest.

Aviz amatorilor (de pe la AUR&Co.)!

România, tărâm de nepătruns

Aflu că venitul minim pentru o persoană singură e de 4322 lei – ca să aibă un trai decent.

Cum naiba se calculează, frate, cifrele astea? Păi, numai dacă punem în balanță faptul că pensia medie (septembrie 2025) e de doar 2.816 lei, asta nu înseamnă că e ceva putred în statisticile astea?

Altfel, oricum nu mai avem bătrâni, avem seniori, da? Și nici săraci nu mai avem, ci doar vulnerabili, da?

Apropo de New York, New York

Hai, încă un vers memorabil din New York, New York:

If I can make it there, I can make it everywhere.

Dacă pot reuși acolo, pot reuși oriunde.

Căbuz

Rămăsesem în cap cu numele unui fotbalist: Căbuz, portar la FC Hermannstadt. Și sonoritatea numelui mi-a adus aminte de un nume de personaj din primul roman al lui O. Nimigean, Mortido. Atâta doar că… nu mi-l aminteam!

Ce naiba? Mă plimb eu de colo colo prin odaia mică și văd vechiul dicționar român – german de pe colțul mesei (locul lui de mai bine de 15 ani), ediție de buzunar realizată de Constantin Șăineanu și M. W. Schroff (Scrisul românesc, Craiova – lipsește anul, de pe net am aflat că ar fi din 1920), care dicționar cu multe cuvinte vechi și sonoritate stranie mi-a pus pe roate memoria: da, mă, personajul principal din Mortido se numește Abăza!

Îi povestesc „pățania” la telefon autorului, iar acesta, mare proustian, trage concluzia că aș fi avut o rememorare/revelație (iaca, am uitat termenul folosit)… proustiană.

Țânțarii din Islanda

Pfuai, cică or ajuns țânțarii până și în Islanda! Unde până de curând nu au existat deloc! Acum, ce să vezi: un cercetător (n-am reținut dacă era islandez sau britanic) ar fi descoperit și numărat 3 (trei) țânțari!!!?

Eu când mă lupt la țară cu limacșii alogeni îmi zic negreșit: unde-i unul, n-are cum să nu fie și altul! Și altul. Și unde-s trei…

O fi bine, o fi rău,? Iaca, nu știu, dar parcă mă încântă un pic ideea (Schadenfreude, na, adică bucuria de necazul altora): Ia să vadă și nordicii ăștia insulari cum e să te lupți cu bâzâiturile astea care îți mai și sug sângele!

Corect, dar…

Cică Grigore Moisil, apropo de replica unuia cum că „competența costă”: „A calculat cineva cât costă incompetența?”

Mă rog, ar fi un vast program – și asta nu doar în România. Și pe urmă n-ar putea urma decât marea depresie. Așa că mai bine fără.

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video