Pool (No water) sau cum să sari într-o piscină goală fără să-ți frângi oasele

Radu Nica e interesat de mul­te sezoane de raporturile teatrului cu filmul, le-a explorat în puneri în scenă și analize teoretice, căci regizorul e și profesor la Facultatea de Teatru și Film a Uni­versității „Ba­beș-Bolyai“. Proiectul realizat recent cu actori ai Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca (Buzási András, Kali Andrea, Marosán Csa­ba, Otvös Kinga, Var­ga Csilla) a venit deci pe o linie de continuitate estetică, iar demersului i s-au alăturat Andu Dumitrescu (partea video) și Vlaicu Golcea (design sonor și muzică), și unul, și celălalt cu expertiză solidă în transgresarea granițelor artistice. Ce propun ei poate fi vă­zut online până pe 10 iulie, iar detaliile se găsesc pe pagina web a producătorului.

Unisonul a fost treaba regizorului

Radu Nica a făcut o alegere inteligentă cu Pool (no water) a lui Mark Ravenhill. Construcția narativă a piesei și perspectiva raporturilor dintre personaje se potrivesc perfect cu maniera de lucru la dis­tanță îngăduită de securitatea sanitară, devenită volens nolens format de repetiții. Echipa nu s-a întâlnit fizic, a fost tele-creație, dar există acum atât de multe mijloace de comunicare instantanee, încât distanțele par­că nici nu mai contează. Și, finalmente, ceea ce contează și în tea­tru, care, da, se auto­definește ca artă vie, e acomodarea la aceeași lungime de undă a fanteziei. Unisonul a fost treaba regizorului, iar colaborarea cu o trupă stabilă rodată în demersuri precedente a fost un atu.

Ravenhill vorbește pe șleau teatral despre mediul artistic, scanând dramatic legăturile din interiorul unui grup de prieteni în varii etape ale evoluției lor profesionale și umane. Personajele nu au nume (cu excepția celor trecuți la cele veșnice) și susțin o serie de monologuri din textura cărora răzbat sentimente contrastante, de la invidie mascată la răutate fățișă, lipsă de scrupule, frustrări abisale, gelozii, visceralități surprinzătoare pentru oameni preo­cupați de cultivarea frumosului, dar caracteristice sferei artistice. Încărcătura refulează la petrecerea organizată de cea mai de succes dintre ei (cariera i-a luat un curs ascendent prin exploatare creativă a morții unui camarad din gașcă!) care îi invită la propria piscină.

Titlul anunță ambivalența ca unitate structurantă și anticipează duritatea seacă a lipsei de scrupule practicată în slujba sfintei arte. Nimeni nu are frisoane morale, nici unul nu ezită să transforme circumstanțe tragice în oportunități profesionale. Pentru că hazardul face, fix ca în unele glume din folclorul teatral, ca nenorocirea cuiva să devină șansa altcuiva. Renumita gazdă are un accident în piscina simbol, iar haita se animă mânată de dorința de a documenta video suferința. Paravanele explicative nu pot escamota speranțele în neașteptata trambulină de (re)lansare.

Momentele au fost realizate independent

Premisa regizorală a fost transferul în imaginea filmată a acestui material teatral într-o formulă art­video. Nu dezbatem aici cât mai e teatru și cât nu e. Miza realizatorilor a fost să încheie un produs valid estetic, adaptat condițiilor de pandemie. Și au făcut-o lăudabil. La modul metaforic, au sărit și ei într-o piscină goală, dar au gândit bine cum s-o facă și nu și-au frânt oasele. Radu Nica a știut exact ce vrea, a coordonat ansamblul, a ghidat actorii pe poteci neumblate, i-a îndemnat să joace cu distanțare brechtiană. Viziunea lui mizează pe adăugarea straturilor video și sonor celui dramaturgic, într-un colaj de frame-uri înregistrate acasă la actori, prelucrate de Andu Dumitrescu și de Vlaicu Golcea, asamblate într-o operă de tip instalație video.

Comentariul vizual își arogă prim-planul, e obligatoriu la un produs pentru streaming, dar suprapunerea de limbaje e abil dezvoltată, iar imaginile abundă de sensuri. Tehnicile sunt variate: filmare în contre-jour, alb-negru, color, prelucrare prin efecte speciale, supraexpunere, negativ, perete verde, unghiuri neobișnuite, procesare voce etc. Fluxul creator nu a fost concomitent, ca în arta teatrală, e etajat de succesivitate. Momentele au fost realizate independent, materialul colectat a fost selectat și prelucrat ulterior, păstrând prin montaj conținuturile reașezate în compoziții filmice.

Conceptul video și cel sonor ambalează interpretarea actoricească în formatul de artă video, cert mai puțin caldă decât modelul clasic-teatral. Dar e altceva și nu e cazul să ne temem să ne placă. Pentru că, dincolo de riscurile asumate de parcursurile ce tatonează teritorii neatinse, e în spatele acestui Pool (no water) curajul tipic deschizătorilor de drumuri.

Publicitate și alte recomandări video