Porumbeii și ciorile care mor în Iași au urme de metale grele în corp. Ce spune aceasta despre poluarea aerului?
În ciuda faptului că porumbeii nu sunt văzuți cu ochi buni de o mare parte dintre orășeni, un grup de cercetători ieșeni a demonstrat că prezența porumbeilor și a ciorilor în Iași poate fi utilă. Găinațul îndărătnic de pe carcasa mașinilor, de pe pervazuri și de pe străzi îi face pe mulți oameni să uite de plăcerea plimbărilor printre stolurile de porumbei din Piața Unirii sau de încântarea de pe chipul copiilor când zeci de astfel de înaripate își iau brusc zborul în preajma lor. Cercetătorii, în schimb, au recoltat de pe străzile din Iași cadavrele câtorva păsări din acele două specii și le-au studiat pentru a detecta prezența metalelor grele în organismul acestora și pentru a demonstra astfel ce impact are un mediu toxic asupra organismelor din Iași.
Vestea rea e că cercetătorii ieșeni au descoperit în țesuturile celor două specii de păsări prezența unor metale grele precum cadmiul (Cd), cobaltul (Co), cromul (Cr), cuprul (Cu), nichelul (Ni) și plumbul (Pb). Iar acest lucru a demonstrat, în studiul intitulat „Bioacumularea metalelor grele la porumbei sălbatici și ciori din mediul urban al orașului Iași”, că porumbeii și ciorile locale pot deveni indicatori prețioși pentru gradul de poluare a mediului din Iași.
Vestea bună este că valorile obținute în urma analizării concentrațiilor de metale grele din cadavrele de porumbei și ciori le-au sugerat cercetătorilor că păsările nu au fost expuse în mediul lor de viață la niveluri ridicate de metale grele. Totuși, spune Diana Iacob, expunerea cronică la metale grele poate duce la acumularea acestora în organisme, cu consecințe grave atât pentru păsări, cât și pentru oameni și ar putea avea un impact major asupra sănătății pe termen lung.
“În cadrul acestui studiu au fost detectate concentrații ale acestor metale grele în organele (ficat, rinichi, plămân, inimă), mușchii și oasele păsărilor analizate”, spune Diana Iacob, doctorand la Școala Doctorală de Geoștiințe din cadrul Facultății de Geografie și Geologie a universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. Studiul reprezintă lucrarea ei de doctorat, iar rezultatele cercetării, realizată împreună cu mai mulți colaboratori din mediul academic ieșean, au fost publicate în Toxics, o revistă internațională, despre toate aspectele substanțelor chimice și materialelor toxice, publicată lunar online de MDPI, o platformă dedicată publicațiilor academice, cu sediul în Basel, Elveția.
Articolul a fost apreciat de revista Toxics, care a decis să ilustreze coperta numărului publicat în luna august cu un infografic realizat de ieșeanul Vicențiu Gabor. (vezi aici)
Ciorile și porumbeii au fost candidații perfecți pentru cercetare pentru că nu migrează. Ba, sunt chiar destul de loiali și atașați de locul în care s-au născut. Așa se face că metalele grele descoperite în organele, în mușchii și în oasele lor sunt cu siguranță din Iași și nu asimilate din alte “călătorii”.
Iar obiceiurile lor de viață se văd și în rezultatele de laborator obținute de cercetători, care au observat variații ale acumulărilor de metale grele între cele două specii. Ciorile, de exemplu, au prezentat niveluri mai mari de metale grele comparativ cu porumbeii, cu o excepție notabilă – cobaltul, care a fost găsit în concentrații mai ridicate în rinichii și inima porumbeilor. Pe scurt, cuprul, plumbul și nichelul au fost metalele cele mai întâlnite, iar analiza a dezvăluit corelații între nivelurile acestor metale în aer și cele din țesuturile păsărilor. Explicația acestor diferențe vine din faptul că porumbeii se deplasează mai puțin, pe o distanță de maxim 2 km de locul în care cuibăresc, în timp ce ciorile depun mai mult efort, zboară mai mult pentru a-și găsi hrana, sunt mai prezente în centrul (aglomerat) al Iașului sau și în zonele cu depozitări de gunoi. Efortul le face să inhaleze mai mult aer toxic, am înțeles din explicațiile Dianei Iacob.
“În cadrul studiului a fost realizată și o comparație între concentrațiile detectate în țesuturile păsărilor analizate și datele înregistrate de Agenția de Protecția Mediului Iași pentru prezența în particulele atmosferice a metalelor grele (cadmiu, plumb și nichel)”, spune cercetătoare, care precizează că analizele sale au demonstrat o legătură între concentraţia plumbului măsurat în particulele atmosferice și cea detectată în rinichii specimenelor de cioară.
În încercarea de a traduce limbajul științific în unul uzual și de a afla impactul pe care îl poate avea mediul asuprea mea, născută și crescută în acest oraș, am întrebat-o pe Diana Iacob: „Dacă vreau să urmez sfaturile medicilor, care îmi spun să fac mișcare, înseamnă că ar trebui să am o viață activă, ca ciorile, care sunt mai atletice, nu ca porumbeii leneși. Dar dacă ies la alergare de-a lungul Bulevardului Păcurari, plin de mașini și fără parcuri, risc să am și eu niveluri ridicate de metale grele în organism?”.
Diana a confirmat că acesta ar putea face studiul unei cercetări și a atras atenția că “expunerea cronică și concentrarea spre vârful piramidelor trofice au ca rezultat accentuarea toxicității acestora, cu consecințe nefaste pentru organismele vii, inclusiv pentru om”. Cu alte cuvinte, un pui de găină din Iași (am fi putut să ne referim la ciori sau porumbei, doar că nu fac parte din meniul nostru) va avea o anumită concentrație de metale grele. Hrana pe care o mănâncă, expusă la aceleași substanțe toxice, îi va crește nivelul de metale grele din corp, iar când îl consumăm, ne accentuăm la rândul nostru aceste niveluri de toxicitate.
Ideea acestui studiu, spune Diana Iacob, i-a venit în timp ce își pregătea teza de masterat: „Eu am studiat în cadrul masterului câteva zone acvatice din preajma Iașului, în special Lacul Ciurbești. Acolo am studiat speciile de păsări prezente în toate cele patru sezoane și am vrut să văd dacă activitatea umană impactează păsările. (…) Se poate face o paralelă – oamenii fiind expuși în același mediu ca și păsările studiate, se poate trage concluzia că și în organismul oamenilor pot fi aceste metale grele în concentrații asemănătoare sau chiar mai mari. Deocamdată concentrațiile pe care le-am obținut eu nu sunt înregistrate cu depășiri, însă expunerea pe termen lung, chiar și la concentrațiile minime, poate produce niște modificări în corp, în procesele metabolice”.
În timp ce concluzia principală a studiului este că porumbeii și ciorile pot fi utilizați ca bioindicatori pentru a evalua nivelurile de poluare cu metale grele în mediul urban din Iași, mesajul pe care cercetarea îl transmite e și acela că nu doar păsările acumulează aceste metale grele, ci și oamenii. Reducerea surselor de poluare și monitorizarea constantă a mediului (inclusiv cu ajutorul porumbeilor) ne-ar putea ajuta. Nu-i așa că, privit din această perspectivă, găinațul nu mai pare chiar cea mai gravă problemă?
Publicitate și alte recomandări video