Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Poveste cu vaccin

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Ce legătură are cartoful cu vaccinul anti-Covid? Chiar nu se vede? Poate că cel din urmă nu o fi la fel de bun la gust, dar cu siguranţă este util cum puţini dintre cei care-l urăsc sau cărora le e frică de el îşi imaginează.

Cartoful a fost adus în Europa după descoperirea Americii (1492). Înainte de acest moment, oamenii de pe bătrânul continent habar nu aveau de existenţa atâtor mâncăruri în care „barabula” joacă rolul principal. Copiii nu ştiau de cartofi prăjiţi, vă puteţi imagina aşa ceva? Pare o aberaţie, nu? Nici porumbul nu era prezent în farfurii. Mămăliga cu brânză era încă ceva de domeniul viitorului la jumătatea secolului al XV-lea. Incredibil, dar adevărat.

O să credeţi că vorbesc prostii, dar chiar şi mult timp după aducerea lui în Europa, cartoful era în unele ţări văzut ca un fel de mâncare pentru porci, interzisă oamenilor, toxică, destinată eventual doar puşcăriaşilor, duşmanilor, celor pe care îi vrei morţi. În Franţa, de exemplu, era considerat spurcat, cauzator de lepră. Asta şi după mai mult de două secole de la traversarea lui peste Atlantic. Puteai să pui în faţa cuiva cea mai delicioasă farfurie cu cartofi pai à la McDonald’s că nu se atingea nici dracul de ea. Mulţi şi-ar fi făcut chiar cruce văzând-o.

De la rege până la ultimul sărac de la ţară, toţi franţujii vedeau leguma asta ca pe ceva total neinteresant din punct de vedere culinar. Ca să vă daţi seama cât de dispreţuită era, Parlamentul Francez a adoptat în 1748 o lege prin care interzicea consumul acelor tuberculi „otrăvitori”. Cine mânca barabule încălca legea, fraţilor!

Ei bine, un anume cetăţean francez, pe nume Antoine-Augustin Parmentier, care s-a întâmplat să fie şi farmacist de meserie într-un război dintre Anglia, Franţa şi Prusia (1754-1763) a avut nefericita, dar şi inspirata ocazie de a se confrunta direct, face to face, cu oribilul aliment. În acel război a fost luat prizonier de către prusaci şi forţat să mănânce doar cartofi. Vă daţi seama ce tragedie a fost în gura lui, francez fiind, cu ideile alea despre cartofi, şi băgat în mod metodic cu botul în barabule precum porcii, zi de zi? N-aş fi vrut să fiu în pielea lui. În mod miraculos, însă, perioada aceea de cură de cartofi nu i-a provocat nicio îmbolnăvire de lepră sau de alte afecţiuni, a supravieţuit bine-mersi şi s-a întors sănătos acasă. Intrigat şi scindat între preconcepţiile natale şi constatările de pe teren, farmacistul nostru s-a apucat să studieze problema şi şi-a pus în cap să convingă propriul popor că leguma pe care ei o priveau cu atâta dispreţ e de fapt benefică. Era o misiune aproape imposibilă, cred că Valeriu Gheorghiţă mi-ar da dreptate, dacă înţelegeţi ce vreau să spun...

A reuşit prin studiile sale să convingă încetul cu încetul o parte a elitei franceze, reuşind ca în 1772 să contribuie la ridicarea interdicţiei pentru cartofi. În 1773 a primit chiar un premiu al Academiei Besancon pentru faptul că a dovedit aportul important al cartofului ca sursă de nutriţie pentru oamenii care sufereau de dizenterie.

Cu toate aceste „succesuri”, majoritatea covârşitoare a conaţionalilor săi avea încă o aversiune puternică pentru tot ce era legat de leguma cu pricina. Nu le plăcea şi gata, şi  părea că nimic şi nimeni nu le va schimba atitudinea vreodată. Cartoful era în continuare obiect de frică şi ură în acelaşi timp. Îmi imaginez deja căsătorii distruse după ce vreunul dintre soţi a aflat că jumătatea lui a consumat pe ascuns un cartof pai la o petrecere deşucheată. Nici nu vreau să ştiu câte fete sau băieţi au fost refuzaţi în relaţie sau căsătorie pentru că aveau alte păreri despre cartofi decât iubirea vieţi lor, nu mai vorbesc ce scandaluri ieşeau în familie dacă veneai mirosind a barabulă „infectă”…

Parmentier a trecut la atacuri directe. A început să facă publicitate la mâncăruri de cartofi, organiza dineuri cu vedete ale momentului (Benjamin Franklin, Antoine Lavoisier) în care se serveau delicatese cu infama „tocătură pentru porci”, ba chiar a oferit la un moment dat, în mod simbolic, regelui şi reginei Franţei un buchet din flori de cartof. Dar nimic, domnule, procentajul de „vaccinaţi” ai cartofului era infim... Regele, cei de la curte, intelectualii si bogătaşii cu gusturi fine îl agreau, dar masa mare a poporului nici nu voia să audă. Era lucrul dracului, îl blestemau când îl vedeau ori auzeau de el. Cu siguranţă erau o mulţime de-alde Şoşoacă prin pieţe care „deconspirau” misiunea malefică pentru care tuberculul a fost trimis pe Pământ de către forţe oculte, faptul ca provoca sterilitate atât la bărbaţi, cât şi la femei pentru multe generaţii, că provoca moartea subită, sughiţul fără oprire, mâncărimi de piele prin locuri intime ş.a.m.d. Şamanii şi vracii făceau licori împotriva deochiului cu cartof...

Să vedeţi ce a făcut într-un final eroul nostru, este uimitor, pe cât de scandalos, pe atât de practic şi eficient.

I-a cerut regelui Ludovic al XVI-lea un lot de teren agricol mărişor la Sablons, nu departe de Lion. Acolo a început să cultive intensiv cartofi, dar în preajma timpului de cules a cerut de la acelaşi rege să îi trimită câteva gărzi de soldaţi bine înarmaţi care să asigure paza terenului. Întregul proces al păzirii recoltei era făcut într-un mod cât mai pompos, cu mult tam-tam, astfel încât să se afle în toată regiunea că acolo se afla ceva extrem de valoros care trebuia supravegheat ca pe ochii din cap. Ceva care să merite să fie furat! Paznicii au fost instruiţi să facă în aşa fel încât eventualii hoţi să fie lăsaţi să plece cu tot cu pradă. De asemenea, aceştia au fost sfătuiţi să primească şi mită în schimbul unor cantităţi de cartofi, oricât de mari erau acestea. Stil curat românesc, nene!

Nu e greu de ghicit ce s-a întâmplat. Lucrul interzis şi dispreţuit a început să fie dorit cu înfrigurare de un număr din ce în ce mai mare de hoţi curioşi şi/sau întreprinzători. Aceştia, la rândul lor au creat pofte culinare, ba chiar dependenţe altor cetăţeni cinstiţi, iar restul e deja istorie. Azi, în Franţa, cartoful este...., ştiţi bine ce şi cum este, ca peste tot în lume, trebuie să te abţii să nu mănânci prea mulţi „French fries” că te îngraşi...

Ce legătură are cartoful cu vaccinul anti-Covid? Chiar nu se vede? Poate că cel din urmă nu o fi la fel de bun la gust, dar cu siguranţă este util cum puţini dintre cei care-l urăsc sau cărora le e frică de el îşi imaginează. Unii ar da vina pe popor, că din cauza lui lucrurile sunt astfel, lente. Dar oare aşa este? Eu unul cred că marea diferenţă dintre cele două situaţii este un om la conducere precum Parmentier care să cunoască foarte bine „produsul” şi „clienţii” şi care să ştie cum să creeze dorinţa şi să arate necesitatea. Ţările care au o rată scăzută de vaccinare, cu noi în frunte, nu au un asemenea om. Noi, românii, cel puţin, avem doar duşmani acolo sus. Şi uite aşa restul lumii papă cartofi prăjiţi, iar noi ne uităm pe după gard şi habar n-avem cât de buni sunt...

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri