
De 1 Iunie, de ziua lor, copiii nu primesc în dar minge, praștie, tobă, pușcă ori trompetă, ci doar cărți și jocuri plicticoase, pe care le rup, le strică sau le pierd. Nu au voie să se joace cu plăcinte de noroi, cu cărăbuși, cu pisoii proaspăt fătați în boxă sau de-a ruptul hăinuțelor noi, călcate de mămica; dimpotrivă, ei sunt târâți cu grupa / clasa la teatrul de păpuși, la expoziții, muzee și case memoriale, sunt siliți să învețe poezii și cântece pentru serbare și, desigur, sunt obligați să facă, într-un cadru organizat, desene cu creta pe asfalt, desene despre minunata lor copilărie. Când doamna învățătoare Matilda Chirvase și domnul director Dănilă au organizat ultimul concurs de desene pe asfalt cu elevii dintr-a IV-a B, un grăunte de nisip s-a strecurat în mecanismul care funcționase perfect până atunci…
Era, după cum spuneam, 1 iunie; de-abia începutul verii, dar termometrele deja indicau 36 de grade la umbră și asfaltul cleios se lipea de tălpi. Păsărelele ciripeau, frunzele din tei foșneau, soarele strălucea, iar elevii se înghionteau, își trăgeau castane și își puneau unul altuia piedică în timp ce mergeau frumos încolonați câte doi spre locul faptei: se anunțaseră în vizită șefi de la inspectoratul școlar și chiar domnul primar – care, pentru această ocazie, oprise circulația vehiculelor prin centru, astfel încât micii artiști să aibă un câmp cât mai larg de exprimare a talentului și imaginației…
Iliuță și Ionuț sunt prieteni buni și colegi de bancă; ajunși la destinație, în piața centrală, lor le-a fost repartizată o bucată de stradă refăcută recent, după ce trecuseră pe acolo muncitori cu buldozere, lopeți, motopompe și compresoare, să repare o țeavă de apă. N-au apucat să deseneze bine cu creta primul monstru extraterestru care aruncă raze distrugătoare și bombe atomice peste școala lor, când au simțit că se scufundă în asfaltul topit:
– Doamna învățătoare, priviți la mine! a strigat Iliuță. Fiind cu mintea la cu totul altceva, doamna i-a răspuns fără să privească: „Bravo, bravo, frumos, îmi place, ai talent!”. După cinci minute, când celor doi le ajunsese asfaltul la genunchi, a strigat și Ionuț:
– Doaaamna! Da’ ia uitați-vă la mine și la Iliuță! Doamnei îi era sete și se gândea doar la o răcoritoare, o înghețată, deci a strigat: „Dacă nu vă astâmpărați și vă țineți de prostii, vă rup urechile!”. În următoarele minute Ionuț și Iliuță s-au scufundat în asfalt până la brâu, până la piept, apoi până la gât; din fericire, pe acolo a trecut o bătrânică milostivă, care semăna cu Sfânta Vineri din povești și care i-a tras afară pe cei doi cu bastonul – altminteri, din ei s-ar mai fi văzut doar mânuțele, încleștate pe batoanele de cretă colorată.
Georgel și Petrică au cerut voie de la doamna învățătoare să-și cumpere suculeț de la chioșc; doamna le-a dat voie să-și cumpere suculeț, fiindcă era, după cum am spus, cald. Georgel și Petrică au cumpărat suculeț, dar au mai cumpărat în secret și o sticluță de lichior, pe care au ascuns-o bine în rucsăcel; vreme de un sfert de oră, toți ștrengarii din clasă au băut lichiorul, pitiți după un panou electoral cu chipul domnului primar. La vârsta clasei a IV-a, fie ea B, C, chiar A, mai ales pe căldură, lichiorul, oricât ar fi el de dulce și de aromat, se urcă la cap, așa că micuții au început să facă pe jos, în centrul fără autovehicule al orașului, desene ciudate cu cretă albă – care era multă, fiind și cea mai ieftină…
Toate desenele făcute cu cretă albă pe carosabil, adică linii continue și discontinue, sensuri giratorii, locuri de parcare și treceri de pietoni, au fost șterse în ziua următoare, de angajații Primăriei, de-abia după primele 72 de tamponări…
Aceleași personaje, a doua zi, în sânul naturii
În ziua următoare era sâmbătă, iar doamna învățătoare Matilda Chirvase și domnul director Dănilă au ieșit la iarbă verde cu elevii; drumeția s-a dorit a fi o bună ocazie de relaxare și de petrecere a unei zile de neuitat în aer curat, în sânul primitor al naturii, încununând concursul de desene pe asfalt din ajun…
Ziua a fost într-adevăr una de neuitat: în autobuzul care-i transporta pe drumeți spre pădurea de lângă oraș, toți cei 34 de copii au vrut pipi, însă doar 21 au anunțat la timp, iar ocupanții locurilor din spate și-au dat jos pantalonașii, lipindu-și fundulețele goale de geam și arătându-le cu nevinovăție celorlalți participanți la trafic. Ajunși în pădure, copiii s-au răspândit din prima clipă, care încotro; doar din când în când câte un țipăt sau răcnet arăta că natura plină de urzici și de alte pericole își cere tributul său de carne fragedă. Bilanțul unei zile de neuitat la iarbă verde și în aer curat a fost următorul (cităm din notițele unui reporter trimis de urgență la fața locului):
„3 băieței, 1 fetiță rostogolit prăpastie, țipat urzici, intrat ghimpi poponeț. 1 băiețel împins glumă 3 fetițe pârâu, căzut nămol, mătasea-broaștei; găsit fetițe, spălat pârâu, uscat. 2 băieței băgat mână scorbură copac căutat pupăză tei poveste Nică; scorbură cuib viespi, înțepat 15 băieței, 8 fetițe. 3 băieței fugit câmpii prins miei zburdat; ciobani fugit câmpii prins băieței, bătut. 2 băieței prins șopârlă, ascuns poșetă doamnă învățătoare; cadru didactic căutat pudră, scormonit poșetă, găsit șopârlă, leșinat. Domn director fugărit 2 băieței glumă șopârlă poșetă; alunecat balegă vacă. Spălat pârâu, băut apă pârâu. Mai sus, 5 băieței făcut pipi apă pârâu băut dl. director. 2 fetițe rătăcit pădure, întâlnit Muma pădurarului, speriat biata bătrână. 4 băieței tras praștie tufiș doamnă învățătoare ascuns pipi. Cadru didactic crezut șarpe, speriat, țipat. Director intervenit salvat, crezut doamnă învățătoare pericol atacat fiară, surprins pipi. Învățătoare pocnit director poșetă, strigat porc obsedat. Seara, căutat copii pădure lanterne, felinare, recuperat, numărat, din nou căutat. Întors casă autobuz, predat părinți, bunici. Copii spus rămas excursie amintiri plăcute: mormoloci termos, pui viezure, șopârle rucsac, biluțe oaie buzunare, balegi vaci tălpi etc. Părinți, bunici, speriat, leșinat.”…
Publicitate și alte recomandări video