Povestea Cristinei, moldoveanca comandant de tanc, mândria Armatei Române. „Armă grea pentru o femeie, dar îți aduce satisfacții” VIDEO

Cristina Marinela Marica este de loc din Botoșani, iar povestea ei a fost publicată pe podcastul Observatorul Militar, ulterior preluată de site-ul local Botosaneanul.ro.

Cristina își amintește că era în clasa a VI-a și a avut o discuție cu tatăl ei. Ce vrei să faci cu viața ta?, a întrebat-o. „Atunci m-am hotărât. Am încercat, am avut voință, erau 20 de locuri pentru fete la liceul militar pe vremea aceea. Nu am intrat. Nu a fost să fie. La 15 ani să nu reușești e o mare dezamăgire. Dar am fost ambițioasă și am zis că dacă nu a fost să fie cu liceul militar vreau mai departe în academie. Îmi plăcea disciplina, îmi plăcea performanța pe care o făceau oamenii respectivi și, totodată, îmi plăcea uniforma” recunoaște acum ofițerul.

Intrarea pe poarta academiei militare a venit cu un set nou de provocări. „Era un pic alt mediu”, spune tânăra.

„Programul-program, tabere de instrucție, pregătirea militară de bază. De la început, trei săptămâni am stat doar în tabere. Colegii de la liceele militare erau obișnuiți, dar pentru noi, restul, să mergem în cadență și salutul militar au fost provocări. Ne-a plăcut totuși și ne-am adaptat destul de repede” , explică tanchista. Își aduce aminte cu plăcere de tabere și pregătirea militară de bază. „Au fost niște lucruri care atunci ni se păreau grele, dar după, ne gândeam cu drag la ele, pentru că acolo am devenit un colectiv și am înțeles că dacă nu ne sprijinim unul pe celălalt, nu reușim singuri” .

La admiterea în academie a trebuit să-și aleagă și arma. Nu era sigură ce i s-ar potrivi. Se gândea la cercetare inițial. „Mai apoi, discutând cu colegii din ani mai mari, am zis că trebuie să încerc tancurile, pentru că-ți aduc alte satisfacții. Arma tancuri, pentru o femeie, e destul de grea, însă am fost mereu o persoană ambițioasă și am zis tot timpul că pot mai mult decât ceea ce arăt sau ceea ce pare de fapt”, recunoaște Cristina.

Când a absolvit Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu, a fost încadrată în Batalionul 912 Tancuri Scythia Minor din Murfatlar: „Acolo a fost începutul meu în carieră”.  Și-a dorit totuși să ajungă la Galați, unde, spune ofițerul, este cel mai dotat batalion de tancuri din țară, cu tehnica cea mai bună pe care o avem”.

Citește și: Nu în Ucraina, ci la Iași – Proces nemaiauzit la Tribunalul Militar: comandantul a murit călcat de tanc cu viteza de 1 km/h

Se uită și la oportunitățile pe care le oferă. „Planurile de înzestrare cu tancurile Abrams sunt în Brigada 282 Blindată Unirea Principatelor, inclusiv Batalionul 284 Tancuri.”

„Fie vară, fie iarnă, noi tanchiștii suntem acolo” – Povestește că există o mulțime de operațiuni și pregătiri înainte de începerea oricărui exercițiu și înainte de tragerile cu muniție reală.

„Dar satisfacția vine în momentul în care ți-a plecat lovitura și a ajuns în obiectiv. Atunci e o satisfacție atât pentru noi, comandanții, cât și pentru echipaj. În taberele de instrucție, acolo se vede coeziunea dintre ei, felul în care oamenii se sprijină, felul în care se ajută”, relatează ofițerul.

„Odată ce te văd speriat și stresat, nici ei nu se vor simți confortabil. Deși poate ești stresat în sinea ta, știi că poate nu toate lucrurile merg bine sau ar trebui să se miște mai repede, e bine să ai o atitudine mai degajată. Altfel, le transmiți o stare de stres și nu vor da nici ei randament.” a adăugat Cristina.

Pentru viitor, sublocotenentul Marica spune că și-ar dori să treacă prin toate etapele posibile ale carierei de ofițer. Crede că nu ai cum să înțelegi mersul lucrurilor și nevoile armatei și ale militarilor fără să treci prin tot felul de situații în care să înfrunți problemele de la firul ierbii.

„Nu ai cum să înțelegi, să ceri ceva oamenilor dacă nu ai fost pus în situația respectivă. Gestionezi altfel lucrurile”, concluzionează tânăra.

Articolul integral AICI

Publicitate și alte recomandări video