Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Povestea de război a marii Regine (II)

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Istoria românilor, dar şi cea universală, stă mărturie că monarhia este regimul care, în toate timpurile, a beneficiat de cea mai mare încredere din partea oamenilor. Să reţinem şi faptul că pe această relaţie de încredere s-au structurat marile idealuri în istorie, în vreme ce neîncrederea le-a năruit. În fine, regele reprezintă o triplă "realitate socială, politică, religioasă". Însă fundamentul regalităţii în economia istoriei este faptul că aceasta este cel mai puternic simbol al naţiunii, al unităţii, al continuităţii, al fertilităţii şi al mântuirii.

Am făcut această succintă trecere în revistă a ideii de regalitate ca preambul al portretului pe care ne-am propus să-l creionăm unei mari personalităţi a istoriei noastre: Regina Maria. Am considerat că este util pentru demersul nostru să o încadrăm pe regină în epoca renaşterii naţionale, epocă de năzuinţe şi împliniri, dar şi de ezitări ori prăbuşiri, din economia căreia nu poate lipsi cea mai nedereptăţită personalitate feminină a istoriei românilor. Nu ne-am propus o reconstituire cronologică a destinului unic al reginei, ci un demers reflexiv cu privire la relaţia profundă, uneori misterioasă, niciodată descifrată până la capăt, a Reginei inimilor românilor, cu timpul care i-a fost hărăzit şi cu poporul pe care l-a slujit.

Unele destine se lasă lesne descifrate. Ele sunt asemenea unei cărţi deschise, în care faptele se înlănţuie firesc. Nu este şi cazul Reginei Maria. Personalitatea ei uimeşte şi contrariază; este când o scrisoare deschisă, apollinică, solară, când una tainică şi misterioasă. Voinţa de neclintit şi feminitatea, idealismul şi pragmatismul, iubirea neţărumurită pentru poporul ei, dar şi deznădejdea că totul se poate nărui, prin jocul întâmplărilor şi al nimicniciei oamenilor, definesc o pesonalitate accentuată, din specia rară a celor crescuţi în ethosul datoriei şi al demnităţii slujirii. Urmărindu-i destinul, nu poţi să-ţi reprimi o idee chinuitoare pentru orice istoric: de unde vine această energie fabuloasă şi credinţă neţărmurită, aproape mistică, în victorie, chiar şi atunci, sau mai ales atunci când totul se prăbuşea în jur? Pentru că istoria speranţei şi a căderii din anii Marelui Război are o măreţie tragică. De aceea, nu poţi înţelege taina personalităţii reginei dacă te reaportezi exclusiv la evenimente. Personajul te invită discret să cauţi înţelesuri dincolo de aparenţe, să cureţi faptele şi interpretările de zgura timpului şi a prejudecăţilor, dar cu deosebire să-i asociezi miturile şi simbolurile perene ale regalităţii. Nici din lectura celor 34 de cărţi autobiografice şi de povestiri ori din parcurgerea listei autorilor preferaţi – scriitori, moralişti, filosofi, istorici, artişti etc. – nu îţi poţi face o imagine deplină cu privire la personalitatea reginei. Tatiana Niculescu a propus o lectură culturală şi contextual-istorică a personalităţii reginei. Dar "ultima romantică", aşa cum a fost descrisă de către Hannah Pakula, pare să îşi fi premeditat misterul, nelăsându-se lesne explorată.

În rândurile ce urmează, ne propunem un cadru de lectură mai puţin valorificat la noi, şi anume acela al ethosului regalităţii. Nu avem decât puţine informaţii cu privire la pedagogia ideii de regalitate, aşa cum va fi fost ea desluşită de către tânăra prinţesă în familia regală britanică. Regina însăşi nu este darnică în lămuriri cu privire la această etaptă timpurie a definirii personalităţii ei. În conseciinţă, va trebui să preluăm informaţiile prin ricoşeu, de la cei care au cunoscut-o şi să le confruntăm cu imaginea de sine a reginei. Numitorul comun al acestora este etica regală a datoriei. Iată unul dintre autoportretele cele mai semnificative, aşa cum l-a creionat în "Povestea vieţii mele": "Ştiu bine că între noi e o diferenţă de rasă: sunt anglo-saxonă, iar voi sunteţi latini. Sunt din fire încrezătoare: cred în Bine, în Dumnezeu, în Dreptate, în Dragoste, în Milă; voi sunteţi sceptici, cinici, la voi nimic nu e sfânt, vă bateţi joc de toate, peste tot vedeţi numai micime şi trădare, nu credeţi într-o inimă curată... Dar şi un latin şi o anglo-saxonă s-ar putea înţelege dacă nu ar fi făţărnicie, dacă n-ar fi o dorinţă ascunsă şi vicleană de a mă prinde în mreajă, de a mă găsi vinovată şi astfel de a căpăta pe nedrept putere asupra mea". Numai Caragiale şi Eminescu au mai pus degetul pe rană cu o asemenea forţă de a descifra şi a înţelege subtilităţile bizantine ale "neantului valah", aşa cum avea să îl denumească mai târziu Emil Cioran. Martorul acestei uimitoare mărturisiri a fost nimeni altul decât istoricul şi politicianul liberal D. A. Sturdza. Uimirea lui este pe măsura sincertităţii înaripate a Mariei. Iar tânăra prinţesă continuă în acelaşi registru, definindu-se, aproape eminescian, ca un tânăr voievod, crescut în spiritul idealismului, dar confruntat cu neîncrederea şi suspiciunea, cu zeflemeaua, vicleşugul şi făţărnicia.

Dincolo de suferinţă şi dezamăgire, identificăm în aceste judecăţi de valoare ale tinerei prinţese o manifestare precoce a maturităţii ca expresie a ethosului datoriei princiare, îngemănată cu dorinţa sinceră de a se identifica cu poporul ce i-a fost hărăzit să-l slujească, dar cu poporul autentic – cel pe care îl căuta înfrigurat şi tragic Eminescu însuşi -, acel popor ascuns privirilor de zgura politicianismului şi zarva de iarmaroc a timpului. Deloc întâmplător, ideile şi judecăţile tinerei prinţese consună, in nuce, cu cele ale marilor ei contemporani: Eminescu şi Caragiale.

Sursa optimismului şi a încrederii reginei este descoperirea, cu deosebire în anii Marelui Război, a acelui popor român nepervertit de fanariotism, de politicianism ori de alte "isme", popor capabil de sacrificiu şi dăruire, de încredere, spreranţă şi iubire. Prinţesa Maria mărturiseşte în aceste texte excepţionale, cu mult înainte de a fi încoronată, că înţelegea în profunzime faptul că regalitatea este instituţia a cărei unică sursă de legitimitate şi de autoritate este poporul. În consecinţă, între popor şi regalitate nu poate funcţiona decât o relaţie de iubire. Marii gânditori chinezi i-au descifrat înţelesul cu o claritate exemplară. Meng Zi, spre exemplu: "Există o cale sigură pentru a obţine imperiul (puterea, n.n. M. D.), trebuie obţinut poporul... Există o cale sigură pentru a obţine poporul, trebuie să-i câştigi inima şi iubirea. Există o cale sigură pentru a obţine inima poporului, aceea de a-i da ceea ce doreşte... şi de a nu-i impune ceea ce detestă". Conduita Reginei Maria pare desprinsă direct din această sursă de înţelepciune. Iar faptele şi mărturisirile ei sunt pe deplin edificatoare.

Mihai Dorin este istoric şi publicist.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri