Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Istoria românilor, dar şi cea universală, stă mărturie că monarhia este regimul care, în toate timpurile, a beneficiat de cea mai mare încredere din partea oamenilor. Să reţinem şi faptul că pe această relaţie de încredere s-au structurat marile idealuri în istorie, în vreme ce neîncrederea le-a năruit. În fine, regele reprezintă o triplă "realitate socială, politică, religioasă". Însă fundamentul regalităţii în economia istoriei este faptul că aceasta este cel mai puternic simbol al naţiunii, al unităţii, al continuităţii, al fertilităţii şi al mântuirii.
Am făcut această succintă trecere în revistă a ideii de regalitate ca preambul al portretului pe care ne-am propus să-l creionăm unei mari personalităţi a istoriei noastre: Regina Maria. Am considerat că este util pentru demersul nostru să o încadrăm pe regină în epoca renaşterii naţionale, epocă de năzuinţe şi împliniri, dar şi de ezitări ori prăbuşiri, din economia căreia nu poate lipsi cea mai nedereptăţită personalitate feminină a istoriei românilor. Nu ne-am propus o reconstituire cronologică a destinului unic al reginei, ci un demers reflexiv cu privire la relaţia profundă, uneori misterioasă, niciodată descifrată până la capăt, a Reginei inimilor românilor, cu timpul care i-a fost hărăzit şi cu poporul pe care l-a slujit.
Unele destine se lasă lesne descifrate. Ele sunt asemenea unei cărţi deschise, în care faptele se înlănţuie firesc. Nu este şi cazul Reginei Maria. Personalitatea ei uimeşte şi contrariază; este când o scrisoare deschisă, apollinică, solară, când una tainică şi misterioasă. Voinţa de neclintit şi feminitatea, idealismul şi pragmatismul, iubirea neţărumurită pentru poporul ei, dar şi deznădejdea că totul se poate nărui, prin jocul întâmplărilor şi al nimicniciei oamenilor, definesc o pesonalitate accentuată, din specia rară a celor crescuţi în ethosul datoriei şi al demnităţii slujirii. Urmărindu-i destinul, nu poţi să-ţi reprimi o idee chinuitoare pentru orice istoric: de unde vine această energie fabuloasă şi credinţă neţărmurită, aproape mistică, în victorie, chiar şi atunci, sau mai ales atunci când totul se prăbuşea în jur? Pentru că istoria speranţei şi a căderii din anii Marelui Război are o măreţie tragică. De aceea, nu poţi înţelege taina personalităţii reginei dacă te reaportezi exclusiv la evenimente. Personajul te invită discret să cauţi înţelesuri dincolo de aparenţe, să cureţi faptele şi interpretările de zgura timpului şi a prejudecăţilor, dar cu deosebire să-i asociezi miturile şi simbolurile perene ale regalităţii. Nici din lectura celor 34 de cărţi autobiografice şi de povestiri ori din parcurgerea listei autorilor preferaţi – scriitori, moralişti, filosofi, istorici, artişti etc. – nu îţi poţi face o imagine deplină cu privire la personalitatea reginei. Tatiana Niculescu a propus o lectură culturală şi contextual-istorică a personalităţii reginei. Dar "ultima romantică", aşa cum a fost descrisă de către Hannah Pakula, pare să îşi fi premeditat misterul, nelăsându-se lesne explorată.
În rândurile ce urmează, ne propunem un cadru de lectură mai puţin valorificat la noi, şi anume acela al ethosului regalităţii. Nu avem decât puţine informaţii cu privire la pedagogia ideii de regalitate, aşa cum va fi fost ea desluşită de către tânăra prinţesă în familia regală britanică. Regina însăşi nu este darnică în lămuriri cu privire la această etaptă timpurie a definirii personalităţii ei. În conseciinţă, va trebui să preluăm informaţiile prin ricoşeu, de la cei care au cunoscut-o şi să le confruntăm cu imaginea de sine a reginei. Numitorul comun al acestora este etica regală a datoriei. Iată unul dintre autoportretele cele mai semnificative, aşa cum l-a creionat în "Povestea vieţii mele": "Ştiu bine că între noi e o diferenţă de rasă: sunt anglo-saxonă, iar voi sunteţi latini. Sunt din fire încrezătoare: cred în Bine, în Dumnezeu, în Dreptate, în Dragoste, în Milă; voi sunteţi sceptici, cinici, la voi nimic nu e sfânt, vă bateţi joc de toate, peste tot vedeţi numai micime şi trădare, nu credeţi într-o inimă curată... Dar şi un latin şi o anglo-saxonă s-ar putea înţelege dacă nu ar fi făţărnicie, dacă n-ar fi o dorinţă ascunsă şi vicleană de a mă prinde în mreajă, de a mă găsi vinovată şi astfel de a căpăta pe nedrept putere asupra mea". Numai Caragiale şi Eminescu au mai pus degetul pe rană cu o asemenea forţă de a descifra şi a înţelege subtilităţile bizantine ale "neantului valah", aşa cum avea să îl denumească mai târziu Emil Cioran. Martorul acestei uimitoare mărturisiri a fost nimeni altul decât istoricul şi politicianul liberal D. A. Sturdza. Uimirea lui este pe măsura sincertităţii înaripate a Mariei. Iar tânăra prinţesă continuă în acelaşi registru, definindu-se, aproape eminescian, ca un tânăr voievod, crescut în spiritul idealismului, dar confruntat cu neîncrederea şi suspiciunea, cu zeflemeaua, vicleşugul şi făţărnicia.
Dincolo de suferinţă şi dezamăgire, identificăm în aceste judecăţi de valoare ale tinerei prinţese o manifestare precoce a maturităţii ca expresie a ethosului datoriei princiare, îngemănată cu dorinţa sinceră de a se identifica cu poporul ce i-a fost hărăzit să-l slujească, dar cu poporul autentic – cel pe care îl căuta înfrigurat şi tragic Eminescu însuşi -, acel popor ascuns privirilor de zgura politicianismului şi zarva de iarmaroc a timpului. Deloc întâmplător, ideile şi judecăţile tinerei prinţese consună, in nuce, cu cele ale marilor ei contemporani: Eminescu şi Caragiale.
Sursa optimismului şi a încrederii reginei este descoperirea, cu deosebire în anii Marelui Război, a acelui popor român nepervertit de fanariotism, de politicianism ori de alte "isme", popor capabil de sacrificiu şi dăruire, de încredere, spreranţă şi iubire. Prinţesa Maria mărturiseşte în aceste texte excepţionale, cu mult înainte de a fi încoronată, că înţelegea în profunzime faptul că regalitatea este instituţia a cărei unică sursă de legitimitate şi de autoritate este poporul. În consecinţă, între popor şi regalitate nu poate funcţiona decât o relaţie de iubire. Marii gânditori chinezi i-au descifrat înţelesul cu o claritate exemplară. Meng Zi, spre exemplu: "Există o cale sigură pentru a obţine imperiul (puterea, n.n. M. D.), trebuie obţinut poporul... Există o cale sigură pentru a obţine poporul, trebuie să-i câştigi inima şi iubirea. Există o cale sigură pentru a obţine inima poporului, aceea de a-i da ceea ce doreşte... şi de a nu-i impune ceea ce detestă". Conduita Reginei Maria pare desprinsă direct din această sursă de înţelepciune. Iar faptele şi mărturisirile ei sunt pe deplin edificatoare.
Mihai Dorin este istoric şi publicist.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |