Povestea de război a marii Regine (II)
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Povestea de război a marii Regine (II)

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Istoria românilor, dar şi cea universală, stă mărturie că monarhia este regimul care, în toate timpurile, a beneficiat de cea mai mare încredere din partea oamenilor. Să reţinem şi faptul că pe această relaţie de încredere s-au structurat marile idealuri în istorie, în vreme ce neîncrederea le-a năruit. În fine, regele reprezintă o triplă "realitate socială, politică, religioasă". Însă fundamentul regalităţii în economia istoriei este faptul că aceasta este cel mai puternic simbol al naţiunii, al unităţii, al continuităţii, al fertilităţii şi al mântuirii.

Am făcut această succintă trecere în revistă a ideii de regalitate ca preambul al portretului pe care ne-am propus să-l creionăm unei mari personalităţi a istoriei noastre: Regina Maria. Am considerat că este util pentru demersul nostru să o încadrăm pe regină în epoca renaşterii naţionale, epocă de năzuinţe şi împliniri, dar şi de ezitări ori prăbuşiri, din economia căreia nu poate lipsi cea mai nedereptăţită personalitate feminină a istoriei românilor. Nu ne-am propus o reconstituire cronologică a destinului unic al reginei, ci un demers reflexiv cu privire la relaţia profundă, uneori misterioasă, niciodată descifrată până la capăt, a Reginei inimilor românilor, cu timpul care i-a fost hărăzit şi cu poporul pe care l-a slujit.

Unele destine se lasă lesne descifrate. Ele sunt asemenea unei cărţi deschise, în care faptele se înlănţuie firesc. Nu este şi cazul Reginei Maria. Personalitatea ei uimeşte şi contrariază; este când o scrisoare deschisă, apollinică, solară, când una tainică şi misterioasă. Voinţa de neclintit şi feminitatea, idealismul şi pragmatismul, iubirea neţărumurită pentru poporul ei, dar şi deznădejdea că totul se poate nărui, prin jocul întâmplărilor şi al nimicniciei oamenilor, definesc o pesonalitate accentuată, din specia rară a celor crescuţi în ethosul datoriei şi al demnităţii slujirii. Urmărindu-i destinul, nu poţi să-ţi reprimi o idee chinuitoare pentru orice istoric: de unde vine această energie fabuloasă şi credinţă neţărmurită, aproape mistică, în victorie, chiar şi atunci, sau mai ales atunci când totul se prăbuşea în jur? Pentru că istoria speranţei şi a căderii din anii Marelui Război are o măreţie tragică. De aceea, nu poţi înţelege taina personalităţii reginei dacă te reaportezi exclusiv la evenimente. Personajul te invită discret să cauţi înţelesuri dincolo de aparenţe, să cureţi faptele şi interpretările de zgura timpului şi a prejudecăţilor, dar cu deosebire să-i asociezi miturile şi simbolurile perene ale regalităţii. Nici din lectura celor 34 de cărţi autobiografice şi de povestiri ori din parcurgerea listei autorilor preferaţi – scriitori, moralişti, filosofi, istorici, artişti etc. – nu îţi poţi face o imagine deplină cu privire la personalitatea reginei. Tatiana Niculescu a propus o lectură culturală şi contextual-istorică a personalităţii reginei. Dar "ultima romantică", aşa cum a fost descrisă de către Hannah Pakula, pare să îşi fi premeditat misterul, nelăsându-se lesne explorată.

În rândurile ce urmează, ne propunem un cadru de lectură mai puţin valorificat la noi, şi anume acela al ethosului regalităţii. Nu avem decât puţine informaţii cu privire la pedagogia ideii de regalitate, aşa cum va fi fost ea desluşită de către tânăra prinţesă în familia regală britanică. Regina însăşi nu este darnică în lămuriri cu privire la această etaptă timpurie a definirii personalităţii ei. În conseciinţă, va trebui să preluăm informaţiile prin ricoşeu, de la cei care au cunoscut-o şi să le confruntăm cu imaginea de sine a reginei. Numitorul comun al acestora este etica regală a datoriei. Iată unul dintre autoportretele cele mai semnificative, aşa cum l-a creionat în "Povestea vieţii mele": "Ştiu bine că între noi e o diferenţă de rasă: sunt anglo-saxonă, iar voi sunteţi latini. Sunt din fire încrezătoare: cred în Bine, în Dumnezeu, în Dreptate, în Dragoste, în Milă; voi sunteţi sceptici, cinici, la voi nimic nu e sfânt, vă bateţi joc de toate, peste tot vedeţi numai micime şi trădare, nu credeţi într-o inimă curată... Dar şi un latin şi o anglo-saxonă s-ar putea înţelege dacă nu ar fi făţărnicie, dacă n-ar fi o dorinţă ascunsă şi vicleană de a mă prinde în mreajă, de a mă găsi vinovată şi astfel de a căpăta pe nedrept putere asupra mea". Numai Caragiale şi Eminescu au mai pus degetul pe rană cu o asemenea forţă de a descifra şi a înţelege subtilităţile bizantine ale "neantului valah", aşa cum avea să îl denumească mai târziu Emil Cioran. Martorul acestei uimitoare mărturisiri a fost nimeni altul decât istoricul şi politicianul liberal D. A. Sturdza. Uimirea lui este pe măsura sincertităţii înaripate a Mariei. Iar tânăra prinţesă continuă în acelaşi registru, definindu-se, aproape eminescian, ca un tânăr voievod, crescut în spiritul idealismului, dar confruntat cu neîncrederea şi suspiciunea, cu zeflemeaua, vicleşugul şi făţărnicia.

Dincolo de suferinţă şi dezamăgire, identificăm în aceste judecăţi de valoare ale tinerei prinţese o manifestare precoce a maturităţii ca expresie a ethosului datoriei princiare, îngemănată cu dorinţa sinceră de a se identifica cu poporul ce i-a fost hărăzit să-l slujească, dar cu poporul autentic – cel pe care îl căuta înfrigurat şi tragic Eminescu însuşi -, acel popor ascuns privirilor de zgura politicianismului şi zarva de iarmaroc a timpului. Deloc întâmplător, ideile şi judecăţile tinerei prinţese consună, in nuce, cu cele ale marilor ei contemporani: Eminescu şi Caragiale.

Sursa optimismului şi a încrederii reginei este descoperirea, cu deosebire în anii Marelui Război, a acelui popor român nepervertit de fanariotism, de politicianism ori de alte "isme", popor capabil de sacrificiu şi dăruire, de încredere, spreranţă şi iubire. Prinţesa Maria mărturiseşte în aceste texte excepţionale, cu mult înainte de a fi încoronată, că înţelegea în profunzime faptul că regalitatea este instituţia a cărei unică sursă de legitimitate şi de autoritate este poporul. În consecinţă, între popor şi regalitate nu poate funcţiona decât o relaţie de iubire. Marii gânditori chinezi i-au descifrat înţelesul cu o claritate exemplară. Meng Zi, spre exemplu: "Există o cale sigură pentru a obţine imperiul (puterea, n.n. M. D.), trebuie obţinut poporul... Există o cale sigură pentru a obţine poporul, trebuie să-i câştigi inima şi iubirea. Există o cale sigură pentru a obţine inima poporului, aceea de a-i da ceea ce doreşte... şi de a nu-i impune ceea ce detestă". Conduita Reginei Maria pare desprinsă direct din această sursă de înţelepciune. Iar faptele şi mărturisirile ei sunt pe deplin edificatoare.

Mihai Dorin este istoric şi publicist.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

După Congresul PNL

Alexandru LĂZESCU

După Congresul PNL

În acest moment pare mai probabilă o formulă de guvern minoritar PNL - UDMR decât una în care să se refacă vechea coaliţie cu USRPlus.

Filmuletul zilei

opinii

Delta lui Bogdan Bârleanu

Nichita DANILOV

Delta lui Bogdan Bârleanu

Pe artist îl obsedează nu atât peisajul în sine, cât relaţia dintre elementele primordiale, apă, pământ şi cer, mirajul pe care îl poţi vedea răsfrângându-se în fiecare bob de rouă sau în fiecare respiraţie a stufului şi a ierbii ce se ridică în văzduh. Adevăratul mister al începutului de lume îl putem regăsi aici. Peste împărăţia apelor, simţi plutind şi azi cuvântul şi sufletul lui Dumnezeu.

Taberele mele

Michael ASTNER

Taberele mele

Prima mea tabără? La Cisnădie!? În vacanţa de iarnă!? Nu ştiu cum am ajuns eu să merg în tabăra aia, de ce, în plus la doi paşi, la circa 40 km de la Apoldu de Sus?

Etimologicale pescăreşti (V)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (V)

Speculaţiile etimologico-istorice continuă cu o discuţie despre denumirile vaselor moderne.

pulspulspuls

Iaca un partid şi pentru Gigi!

Iaca un partid şi pentru Gigi!

Pentru că tot e uichend şi, aşa cum am mai zis, nu vrem să vă mai amărâm pandemia cu acreala din politica actuală, am zis că, iată, să vă mai prezentăm şi fate ancorate în sinergia trecutului. 

Caricatura zilei

Victorie Cîțu

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.