Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Povestea de război a marii Regine (VI)

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Deşi în programul de pace în 14 puncte al preşedintelui american W. Wilson era consacrată suveranitatea „principiului naţionalităţilor”, nerecunoaşterea de către acesta a tratatelor încheiate înainte de intrarea SUA în război, părea să complice perspectivele păcii. În aceste momente de cumpănă, premierul Ionel Brătianu - un luptător de vocaţie - admite limitele proprii şi recurge la serviciile Reginei Maria.

În anul 1917, Franţa îi conferise Reginei cele mai înalte distincţii. Reginei Maria i se pregăteşte cu atenţie o vizită privată la Paris, în plin proces de pace. Puţini cunoşteau diplomaţia ei discretă din anii 1914-1916, când a ştiut să cadă în balanţa pro-antantistă, inspirând şi hotărârea Regelui Ferdinand. Nu era simplu pentru un rege de origine germană să rupă tratatul de alianţă cu Puterile Centrale, atât de drag lui Carol I şi atât de util la vremea sa. În celebrele scrisori pe care le-a trimis la începutul războiului verişorilor ei, regele George al V-lea al Marii Britanii şi Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, Regina Maria lăsa să se întrevadă calităţile diplomatice excepţionale, fundamentate pe o logică impecabilă a argumentaţiei şi un patriotism desăvârşit. De altfel, în memoriile sale, regina asumă explicit „datoria mea patriotică” în privinţa semnificaţiei gestului său.

Misiunea de la Paris poate fi citită în cheia rolului regalităţii dintotdeauna - cel al „făcătorilor de pace”. Regina-soldat se metamorfozează natural în regina-păcii. Iar pacea nu putea fi decât dreaptă pentru poporul pe care l-a înflăcărat cu exemplul şi credinţa ei, l-a îndrumat şi l-a urmat în clipele cele mai grele ale războiului. Cu aceeaşi determinare cu care a lucrat oriunde a fost nevoie de ea pe front, Regina Maria şi-a asumat rolul de apostol al păcii.

Va putea ea să câştige inimile unor republicani convinşi, aşa cum erau francezii? Dar pe premierul Clemenceau, supranumit „Tigrul”? Centrul de greutate al diplomaţiei româneşti a trecut pentru o clipă mare cât istoria, în sarcina Reginei Maria. Regina a avut ştiinţa desăvârşită a electrizării mulţimilor, dar şi a înfrângerii cerbiciei unui politician de talia lui Clemenceau. La rândul său, preşedintele Raymond Poincaré o întâmpină la Élysée cu toate onorurile, pentru a-i conferi râvnita „Legiune de Onoarea”. Iar celebra întrevedere cu Clemenceau, adică dintre „Tigru” şi „Leoaică” a devenit legendară.

Tot la Paris, Regina Maria a pledat cauza României în faţa mareşalului Foch, a preşedintelui american W. Wilson şi a premierului britanic Lloyd George. Pe cheiurile Senei ori la Operă, Regina României este ovaţionată. Ea ştie ca nimeni alta să cucerească inimi şi să ofere iubire, să fie convingătoare. Cine şi-ar fi imaginat toate acestea cu doar trei ani în urmă?

Misiunea de război şi cea de pace au dezvăluit şi au pus în valoare uriaşa personalitate a Reginei Maria. Aceasta pare să confime teoria că împrejurările majore nasc personalităţi pe măsură. De la Paris, Regina Maria a plecat în Marea Britanie, unde a susţinut cauza României în faţa Regelui George al V-lea. Tratativele de pace s-au deblocat ca urmare a intervenţiilor Reginei Maria, iar cauza României s-a limpezit. A urmat semnarea Tratatului de Pace de la Versailles, care a consacrat dreptul istoric al României la întregire teritorială.

Smerit, adică atipic pentru un orgolios ce era, Ionel Brătianu îi recunoaşte meritele reginei, fără nicio reţinere: „Regina Maria a reuşit în câteva zile ceea ce politicienii nu ar fi reuşit nici într-o lună întreagă.” Sau poate nicioadată, cine ştie?

Peste ani, între 18 octombrie - 24 noiembrie 1926, Regina Maria a întreprins turneul american. Era tot o vizită privată, dar ce vizită? Tot o naţiune republicană înţelegea să aclame o regină maiestuoasă, demnă şi fermecătoare, cum nu mai văzuse. Astăzi ne putem imagina cu greu egalarea entuziasmului americanilor pentru regina unei ţări pe care abia dacă o puteau identifica pe hartă, dar care le cucerise inimile definitiv. Nimeni nu a mai egalat pe pământ american o asemenea performanţă.

Vizitele de la Paris şi din Statele Unite ale Americii au reprezentat apogeul diplomatic al Reginei Maria, dar şi ultimele mari roluri pe care le-a îndeplinit în serviciul naţiunii române. Moartea prematură a Regelui Ferdinand Întregitorul, în luna iulie a anului 1927 şi relaţia încordată cu regele Carol al II-lea, revenit în ţară în anul 1930, au contribuit la trecerea Reginei Maria în planul secund al vieţii publice. Însă aura ei nu a încetat să sporească şi să rămână intactă în conştiinţa românilor. Şi-a încheiat misiunea de regină ca făcătoare de pace, înţelegând să-şi servească naţiunea în orice împrejurări, dar cu deosebire în cele în care poporul aştepta mântuirea. Iar aceasta nu este decât una dintre marile şi eternele virtuţi ale regalităţii.

Anii au trecut şi peste amintirea Reginei-soldat, a Reginei răniţilor şi a Reginei-Mamă a Naţiunii s-a aşezat zgura uitării. Regimul comunist a dus un război inegal şi în cele din urmă pierdut, cu memoria ei. Statuile i-au fost demolate, iar numele şters de pe inscripţii. Damnatio memoriae, adică cea mai cruntă şi mai perversă formă de război cu istoria. Deşi românii s-au eliberat cu greu de moştenirea comunistă, având în vedere împrejurările specifice, iar drumul spre recuperarea istoriei ultragiate a fost contradictoriu, din cauza perpetuării la putere a unei elite prădalnice de extracţie comunistă, care a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să manipuleze trecutul, în cele din urmă memoria Reginei Maria a învins obstacolele, cu forţa nebănuită cu care firul de iarbă trece prin piatră. După decenii în şir de boicot al istoriei, legătura de iubire dintre marea regină şi poporul ei se refăcea în chip miraculos. Regăsirea identităţii noastre autentice, nepervertită de ideologii, dar cu deosebire sărbătorile prilejuite de Centenarul Marii Uniri de la 1918, au făcut posibilă această revelaţie. Românii au înţeles că de pe fruntea ţării lor nu pot lipsi coroanele Regelui Ferdinnd Întregitorul şi a Reginei Maria - Mamă a Naţiuni.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri