Povestea demnă de un roman a ieșeanului ce formează campioni mondiali. Din mină în Parlament, după ce a învins un cancer și s-a bătut cu nume grele ale lumii

Nu s-a lăsat doborât când i-a fost greu, astfel că peste ani a devenit primul campion de box profesionist al României. La 30 de ani a fost la un pas să fie învins de cel mai dur adversar din carieră, cancerul. A câștigat cea mai importantă luptă a vieții și a ajuns un om de afaceri cunoscut al Iașului și deputat. A coborât din trenul politicii și a rămas doar în cel al boxului, fiind singurul ieșean care conduce o federație națională.

Despre roller-coasterul vieții pline de culoare pe care Vasile Cîtea a trăit-o până acum s-ar putea scrie un roman. „Ziarul de Iași” încearcă să condenseze totul într-un articol.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

O bibliotecă citită la lumina lămpii

Născut pe 25 iulie 1963 la Târgu Frumos, eroul articolului a copilărit la Filiași, în comuna Bălțați, localitate în care electrificarea a ajuns în 1973. De aceea, până la 10 ani, Vasile Cîtea, care era pasionat de lectură, istorie și geografie, a fost silit să citească toate cărțile pe care le avea biblioteca școlii la lumina lămpii. Astfel, momentul în care curentul electric a ajuns în gospodăria condusă de un tată angajat la Piscicola și o mamă care lucra la CAP, în care trăiau șase copii, a fost privit ca o mare sărbătoare. Și a lăsat un impact deosebit asupra copilului.

Mirajul electrificării

„Când am văzut că tata i-a dat o atenție de 100 de lei, o sumă foarte mare pe atunci, omului care ne-a racordat casa la curent, ce arăta bine și venise curat, la halat, la noi, am zis că vreau să mă fac electrician. Astfel, mi-am văzut de școală, deși nu mi-a fost ușor. După ce în clasele I-IV învățam toți copiii într-o singură clasă, în V-VIII m-am mutat la o școală cu clase separate, dar la mare distanță de casă. Dimineața munceam în gospodărie, după amiaza învățam pe drumul de 3 kilometri pe care-l făceam zilnic, pe jos, până la școală, indiferent că erau 40 de grade sau viscol aspru” rememorează Vasile Cîtea.

Cum a ajuns la box?

Acesta și-a urmat visul și a reușit să intre la Liceul Energetic. Ursitoarele au avut însă alt plan cu puștiul ajuns în Iași. În primul an de liceu, un coleg din ultimul an i-a pus piedică în momentul în care preluase lenjeria curată a camerei al cărei șef era. Aprig, Vasile Cîtea nu a ezitat să-i aplice o corecție „veteranului”, care, însoțit de mai mulți colegi, și-a luat seara revanșa. Cu vârf și îndesat! A fost momentul în care copilul venit de la Bălțați a decis că trebuie să învețe un sport de contact, care să-l ajute să se protejeze.

Când a trecut școala pe locul doi

Ajuns întâmplător în sala de box, deși se dusese să învețe lupte, Vasile Cîtea a fost înrolat imediat de antrenorul Constantin Lucan la CSS Unirea.

„În prima săptămână am luat atâta bătaie cât nu am luat în viața mea! Seara, la cămin, îmi vuia capul. Când maestrul a văzut că nu mă las, a început să se ocupe mai atent de mine. Iar când am câștigat prima competiție, Cupa Bucovinei, la doar trei luni de când mă apucasem de box, mi-a zis că e bine să las școala pe planul doi, pentru că pot ajunge departe în box, pot să-mi fac o carieră, să merg în toată lumea”, își amintește.

Transferat la Steaua la 19 ani

Vasile Cîtea a ascultat de mentorul lui doar pe jumătate. A pus boxul în centru, însă a făcut și școala profesională și liceul, la seral, apoi și Facultatea de Educație Fizică și Sport de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, iar ulterior un master în Administrație Publică la Universitatea București.

Punerea sportului pe primul plan a adus însă rezultate rapide. Remarcat la competițiile interne, ieșeanul a trecut la Nicolina Iași în 1982, iar apoi, imediat, la Steaua București, unde a început să facă și armata.

De pe podium în mină

Zbuciumul tinereții i-au adus prima cumpănă serioasă a vieții. „Eram văzut bine, progresam, însă nu eram ușă de biserică în unitate. Într-o seară, când am sărit gardul pentru a ieși în oraș am nimerit exact în fața comandantului unității, colonelul Vilău. Cum în acea perioadă trei canotori din unitate, legitimați tot la Steaua, s-au înecat după ce plecaseră fără voie în oraș, comandantul a făcut ordine. A dat afară toți sportivii problemă. Am fost trimis pentru o perioadă la Cluj, la ASA, iar imediat la Minerul Lupeni, unde am ajuns și să lucrez în mină” povestește Vasile Cîtea.

Trezirea la realitate

„A fost momentul în care mi-a venit mintea la cap. Stăteam într-o noapte într-un dormitor mic, cu opt paturi supraetajate, și mi-am jurat că nu o să-mi ratez viața din teribilism. De aceea, când am terminat armata, m-am întors acasă și mi-am văzut serios de treabă. Am avut și șansa unei colaborări foarte bune cu antrenorul Paul Tănase, primeam un salariu bun de la Nicolina, unde eram angajat doar pe hârtie, așa cum se făceau atunci cu sportivii, îmi spoream veniturile ducând în turneele din străinătate porțelanuri și întrocându-ne cu blugi și aur, care se vindeau foarte bine la noi, m-am căsătorit în 1988” a adăugat fostul pugilist.

Ghinionul carierei: Feri Vaștag

Norocul României de a avea un boxer de talia lui Francisc „Feri” Vaștag a fost ghinionul lui Vasile Cîtea, care își aduce aminte: „Am fost cu Feri la aceeași categorie, 67 de kilograme. Nu am reușit să-l bat niciodată! Era un fenomen! Îi știam toate loviturile pe dinafară, dar tot nu reușeam să i le blochez! Avea o lovitură pe care numai el o dădea. Cu toate astea, ne înțelegeam foarte bine, am fost împreună la lotul național, însă el mergea la Europene, Mondiale, Olimpiade, iar eu la alte turnee internaționale, unde am obținut multe medalii”.

Doi ani nu a vorbit cu „fratele” Vaștag

„Coșmarul” Vaștag l-a urmărit până la capătul carierei de amator pe boxerul ieșean: „În 1990, când Rudi Obreja, un alt mare campion, a plecat din țară, am urcat la categoria 71 de kilograme. Asta după ce am discutat cu Feri, care mi-a zis că rămâne la 67. Era șansa mea! Aveam 27 de ani, eram matur, puteam să fac mult mai mult. La Campionatele Naționale, la Brăila, am rămas însă perplex când l-am văzut și pe Feri la 71. M-a bătut greu, în finală, a și spus apoi că îi e rușine de cum a câștigat. Am rămas iar doar cu argintul la Naționale: doi ani nu am mai vorbit cu el!”

Trecerea la profesionism

Evenimentele din decembrie 1989 i-au schimbat cariera lui Vasile Cîtea. Sătul să stea în umbra lui Vaștag, simțind că lucrurile se prăbușesc la Uzina Nicolina și că din meseria de antrenor, pe care o putea face după ce în 1988 absolvise Școala de Antrenori din cadrul ANEFS București, nu poate întreține o familie în vremuri tulburi, ieșeanul a trecut la profesionism în 1990. Cel care l-a convins a fost Dumitru Ciobotaru, secretar general al Federației și al Ligii Profesioniste, un fost boxer de Cartea Recordurilor, care a fost campion național la toate categoriile de greutate, de la muscă la supergrea!

• Citește și: Cum şi-a pus capul “la bătaie”, pentru bani? Un deputat de Iaşi a povestit în premieră cum s-a lăsat de muncă şi a intrat în ring, să-şi întreţină familia

Burse de 100 de dolari, plicul cu 5.000 de dolari ajuns cu bine la destinație

Deși a devenit în 1991 primul campion național la box profesionist și a avut multe lupte internaționale, inclusiv cu celebrul Javier Castillejo (vezi AICI) boxul profesionist nu a fost ce trebuia pentru Vasile Cîtea:

„Câștigam 100 de dolari pentru un meci, cu adversari extrem de duri. Prin 1991 am aflat că alții luau de pe urma mea 5.000 de dolari de partidă, în vremuri în care cu 3.000 îți luai un apartament. Am văzut asta când, după o luptă, cel care se ocupa de mine mi-a dat un plic cu 5.000 de dolari pe care-l luase de la organizatori și mi-a zis să-l duc soției lui, acasă, în România. Deși eram cu încă doi boxeri care mi-au zis non-stop să păstrăm banii, pentru că fusesem păcălit, am predat plicul cui trebuia atunci când am ajuns acasă! Onoarea e onoare!”

Cel mai periculos adversar, cancerul

Loviturile dure primite la profesioniști și lipsa unei metodologii de protecție și recuperare au adus în calea lui Vasile Cîtea cel mai periculos adversar al vieții: cancerul. Se întâmpla în 1993, la un an după ce fusese la un pas de a deveni campion european.

„A fost cumpăna vieții mele. Am avut noroc de doctorul Proca și de faptul că am rezistat la un tratament extrem de dur și de scump, fiecare cură costând peste 3.000 de mărci germane. Au fost luni întregi în care nici nu mă puteam ține pe picioare, vomam întruna, însă, până la urmă, am învins” povestește, cu tremur în glas, ieșeanul.

Om de afaceri

Rămas fără loc de muncă, silit să abandoneze boxul, extrem de slăbit, având doi copii mici, Vasile Cîtea s-a trezit la peste 30 de ani că trebuie să o ia aproape de la zero. A devenit director la o societate de pază, Protguard, și-a deschis, în paralel, câteva mici afaceri, inclusiv o carmangerie, iar în 1996 a înființat propria firmă, FGM. Apoi, și-a diversificat portofoliul și a ajuns, treptat, unul dintre oamenii de afaceri de succes ai Iașului.

• Citește și: Victorie împotriva jocurilor de noroc! (P)

Regretă că a intrat în politică, deși a fost opt ani deputat

În ultimii ani, Vasile Cîtea a fost cunoscut mai mult pentru faptul că a fost deputat, în două mandate, în perioada 2016-2024.

„În politică am intrat dorind să schimb ceva, să mut munții din loc. Am vrut să le fie bine oamenilor, mai ales celor simpli, de asta am intrat în PDSR, actualul PSD, unde sunt și acum, simplu membru. Din păcate, nu am reușit să fac ceea ce mi-am propus, deși am fost aproape de vârf. Mai mult, aveam chiar certuri cu copiii legate de opțiunile mele. Acum, chiar regret că am intrat în politică! Cred că e singurul meu pas pe care îl regret în viață”, spune el.

Șef al Federației Române de Box de nouă ani

În paralel cu afacerile și politica, Vasile Cîtea a fost o prezență activă în lumea boxului. A fost președinte al Colegiului de Antrenori, în 2006 a fost cel mai bun arbitru de la Campionatele Europene, iar din 2016 este președintele Federației Române de Box.

„Am preluat Federația în pragul disoluției: cu datorii de 1,2 milioane euro, cu finanțarea blocată de minister, cu 16 procese pe rol și cu imaginea praf după gala Bute. În primii patru ani nu am lucrat decât la igienizarea corabiei. Din 2020 am trecut la creșterea unei noi generații, rezultatele apărând la nivel juvenil. În acest al treilea mandat obiectivul este să obținem medalii și la competițiile tari de seniori și să ajungem la Olimpiadă”, declară Cîtea.

Primul copilot al lui Mihai Leu

Printre proiectele pe care acesta le are la FR Box se numără și sprijinirea boxerilor cu probleme, pe plan financiar sau moral. Unul dintre numele mari alături de care ieșeanul este în ultima perioadă e fostul campion de box și automobilism Mihai Leu, care are serioase probleme de sănătate.

„De Mihai mă leagă o prietenie de peste 35 de ani. Glumind, pot spune că i-am fost primul copilot. În 1988, când a făcut majoratul, tatăl lui i-a luat un Oltcit. Deși nici el, nici eu nu aveam permis, într-un cantonament la Sfântu Gheorghe am plecat într-o plimbare la volan, prin serpentine, cu el la volan și eu spunându-i ce să facă. Eram tineri, puțin inconștienți, bine că nu a ieșit ceva rău!”, își aduce aminte șeful Federației de Box.

Bilanț la 62 de ani

După ce a trăit până la 62 de ani ca într-un roman, Vasile Cîtea privește cu mândrie înapoi: „Pildele din basmele copilăriei, în care binele învingea mereu, m-au ghidat toată viața. Sunt mândru de ce am realizat până acum, peste tot am plecat de jos și am ajuns în vârf. Pe plan sportiv, am luat-o de la zero și am devenit campion, arbitru internațional, proprietarul unui club, Gladiatorul, președinte al Federației. În afaceri, am plecat tot de jos, munceam cu oamenii pe teren pentru a înțelege specificul meseriei, și am obținut rezultate foarte bune. În politică am plecat de la lipitor de afișe și am ajuns deputat”.

Cea mai mare avere și planurile de viitor

„Cea mai mare realizare a vieții mele este însă familia, împreună cu soția având doi copii realizați, unul angajat al cunoscutei firme Deloitte, altul – asistent la Universitatea Cuza, și trei nepoți. Acum, de când am ieșit din prim-planul politicii, le acord mult mai mult timp, ceea ce-mi umple sufletul de bucurie. Firesc, pe plan secund va fi boxul. Îmi doresc enorm să readuc România acolo unde a fost în trecut, în topul european și chiar mondial al acestui sport. Eu sunt optimist că vom reuși acest lucru”, și-a încheiat povestea Vasile Cîtea.

Publicitate și alte recomandări video