Povestea ieșencei care și-a construit pe cont-propriu o carieră în teatru la New York

Povestea ei, pe care mi-a descusut-o într-o lungă discuție pe zoom, e legată de muncă, muncă și iar muncă. De când se știe, iar de când e la New York, de câteva ori mai multă.

Totul e dictat la ea de pasiunea pentru scenă. E atât de prinsă în magia asta a artei în care combină muzica, dansul (inclusiv baletul), actoria, regia, dar și producția și marketingul, ba mai vrea să-și facă și propria companie, încât, practic, dacă nu o întrerupi pentru că vrei să mai afli și despre altele, nu-ți vorbește decât despre asta.

”Nu eram genul de copil care să mă duc să mă joc afară. Veneam acasă și studiam la pian, fără să-mi zică nimeni nimic, maică mea niciodată nu m-a pus, nu m-a forțat. Îmi plăcea pur și simplu.” rememorează Elena primii ani de viață, din care au făcut parte și poveștile cu aventuri, ”cu tot felul de eroine din astea care ies din tipar”, un semn pentru ea că avea să urmeze o cale similară.

Dar calea artei avea să-I fie imprimată și de familie: ”Am crescut într-o familie destul de artistică. Mama mea a făcut și ea pianul, dar n-a studiat profesionist, i-a plăcut mult și a luat lecții foarte mulți ani. Pianul l-am avut întotdeauna în casă. Taică-miu e cu muzica rock și de la el am moștenit emoția pentru muzică. Și în ziua de azi, am o reacție fizică la primele note ale orchestrei, ceea ce am observat că nu e un lucru obișnuit pentru alții.” Și bunicii au inspirit-o la fel de mult: ”Bunica mea a fost avocat, dar i-a plăcut foarte mult să cânte și avea și voce bună, iar bunicul meu a fost profesor dr. inginer, dar a iubit foarte mult domeniul artistic. El a fost cel care m-a dus la teatru. De fapt, cred că el a fost cel care m-a influențat, până la urmă, să ajung pe drumul ăsta, pentru că am avut tradiția asta ca în fiecare duminică să mergem la teatru, doar noi doi, ani de zile. A crezut în succesul meu necondiționat, pânã a închis ochii.”

„A fost o atracție instantanee”

La București, în anii de conservator, urmează și cursurile de voce cu maestra Ozana Barabancea, cea care avea s-o îndrume și către musical, pasiunea care a îndemnat-o să aleagă să plece la New York. ”La un moment dat îmi aduc aminte că se anunțase la Teatrul de Operetă, Romeo și Julieta în varianta musical și Ozana (Barabancea) mi-a zis, hai că te iau cu mine, uite, cadou de ziua ta, hai să vedem spectacolul. Și am mers împreună și a fost așa ca un declic, când îți dai seama brusc că aia e ce vrei să faci. A fost o atracție instantanee.” își aminteste Elena.

”Dorința asta pentru New York a apărut când am văzut un film care se numește Center Stage. E vorba de o trupă de dansatori de balet și e o tipă care vine dintr-un oraș mic, vine la New York și e așa un haos în toate, dar până la urmă reușește și își găsește locul aici. Întotdeauna, când mă gândesc la asta, mi-aduc aminte cum am ajuns și eu aici.”

Cel mai greu moment când s-a mutat la New York a fost să treacă peste perioada sărbătorilor care-I aminteau dureros de casă și de tradițiile de aici: ”A fost mai greu cu sărbătorile, pentru că atunci când am venit aici, era ianuarie 2017 și prima sărbătoare pe care am prins-o a fost Paștele și m-am trezit că aici nimeni n-avea nicio treabă cu asta, mai ales că Paștele lor e pe altă dată decât a noastră. Nu știu, m-a terminat, mi-am petrecut toată ziua în camera mea plângând.”

„Hai să mă așez pe pat o secundă ca să mă relaxez și mă trezeam a doua zi dimineață îmbrăcată”

Au urmat ani grei de studiu la New York Film Academy: ”Am fost puțin șocată de nivelul și de intensitatea studiilor de aici, aveam cam 12 ore în școală, în fiecare zi. Pentru că am intrat la secția de musical, am luat cursuri de dans, de voce, de actorie, scene study, deci practic lucrul pe text, după aia lucrul pe text în cântec, clase de balet, clase de jazz, fiecare disciplină având mai multe ramuri pe care le-am explorat. Și destul de rapid am început și cu spectacolele, să vedem cum este și în spatele scenei. Mi-aduc aminte că plecam dimineața și ajungeam seara acasă și câteodată ziceam, hai să mă așez pe pat o secundă ca să mă relaxez și mă trezeam a doua zi dimineață îmbrăcată și cu luminile aprinse. Adormeam pe loc.”

Povestea vieții ei pe larg, despre ce a urmat apoi la New York, cum își construiește cariera, sfaturile pe care le-ar da celor care vor să urmeze o carieră artistică, cum vede Iașul acum, toate acestea le puteți citi pe site-ul iesenii.ro.

Publicitate și alte recomandări video