anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

vineri, 19.08.2022

Povestea Lidiei, modelul dintr-un scaun cu rotile: “Am luat viaţa în glumă”

GALERIE
Lidia model
  • Lidia model
- +

Lidia are 32 de ani şi este o tânără din Arad, cu un master în Buget Public, Pieţe Financiare şi Bănci, pasionată de pictură, de scris poezii, modelling şi de a-i ajuta pe cei din jur. Pare un clişeu rostit la un concurs de miss, dar povestea Lidiei este spusă dintr-un scaun cu rotile, de unde face toate aceste lucruri şi de care este dependentă de la vârsta de 27 de ani. Lidia Leahu era un copil normal, până în preajma vârstei de 14 ani, atunci când boala a debutat şi a evoluat agresiv, iar viaţa ei s-a schimbat total. Trebuia să meargă împreună cu mama sa să facă cumpărăturile pentru clasa a VIII-a, când boala a dat primul atac.

 

„Eram în toiul pregătirilor pentru începerea clasei a VIII-a. Trebuia să merg împreună cu mama la cumpărături, iar ea, când a intrat în cameră în timp ce eu mă pregăteam, a văzut că mă ridic ciudat de jos. Mă sprijinisem cu mâna de tendonul  din spatele călcâiului, luându-mi avânt, pentru a  mă putea ridica. În acea zi m-a şi dus la un medic, care şi-a dat seama imediat despre ce afecţiune este vorba, dar, pentru a fi siguri, mi s-a făcut biopsie la piciorul drept, în urma căreia s-a confirmat diagnosticul – Distrofie musculară progresivă”, îşi aduce aminte Lidia.

Boala a progresat foarte repede, fiind foarte agresivă de la început, iar muşchii corpului s-au deteriorat progresiv, apărând slăbiciunea musculară. Tendoanele picioarelor s-au scurtat foarte mult chiar din primul an de boală – aproximativ 10 centimetri, ceea ce o făcea pe Lidia să umble pe vârfuri. Cădea de zeci de ori pe zi, refuzând să se dea bătută.

„Am început să merg cu dificultate şi puţin legănat, cădeam şi nu mă mai puteam ridica, pierzându-mi echilibrul din ce în ce mai tare, până nu am mai putut umbla deloc singură, ci doar cu însoţitor, iar de cinci ani am început să fiu dependentă de un scaun rulant şi de o persoană însoţitoare pentru a mă putea deplasa. Au urmat perioade cu suişuri şi coborâşuri, cu râs şi cu plâns, cu depresii şi cu împliniri, cu visuri şi cu dezamăgiri, dar cu credinţă şi speranţă“ spune tânăra. Lidiei îi place să spună că nu a făcut o dramă din boala sa şi că a acceptat-o uşor.

Cititi mai multe pe libertatea.ro

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Reformă? Ce fel de reformă?

Alexandru CĂLINESCU

Reformă? Ce fel de reformă?

În ce mă priveşte sunt sceptic, nu în ultimul rând din cauza persoanei care se află acum în fruntea ministerului. Sorin Cîmpeanu e o marionetă care se complace în insignifianţă. Fără coloană vertebrală, a servit drept unealtă obedientă mai multor partide. (...) Vorbeşte ca un robot, înşiră platitudini după platitudini. Este, cu siguranţă, omul cel mai puţin potrivit să reformeze învăţământul românesc.

opinii

Am fost la Gânju…

Nicolae TURTUREANU

Am fost la Gânju…

Un text „Sfâşietor - jurnalul unui artist care ştia că moare”, scris de Emilia Chiscop şi reluat de ZDI, după 20 de ani, mi l-a repanotat, pe simeza memoriei, pe redutabilul artist al penelului, Ioan Gânju. Mi-am amintit că şi eu „Am fost la Gânju”, dar cu încă vreo două decenii înainte, când „alte glasuri, alte încăperi” îşi etalau rezonanţele. Reiau, aici şi-acum, textul apărut la rubrica mea din ZDI, reprodus ulterior, sub genericul „Figuri. Legende”, în volumul „Cronice şi... anacronice” (Junimea, 2017).

Om câine

George PLEȘU

Om câine

Fără să ofer spoilere care să strice plăcerea celor care vor decide să-l vadă din 16 septembrie, când intră în cinematografe, spun doar că povestea creşte ca intensitate cu fiecare secvenţă până ajunge la paroxism, iar finalul deschis te face să pleci cu întrebări care revin şi-n zilele de după vizionare. Din ce-mi aduce la suprafaţă memoria afectivă, e probabil cel mai bun debut de la „Marfa şi banii” (2001) a lui Cristi Puiu.

Modernitatea şi postmodernitatea alienării

Codrin Liviu CUȚITARU

Modernitatea şi postmodernitatea alienării

Fugi, Rabbit (şi toată seria pe care o deschide) reprezintă o parabolă a alienării în universul postindustrial, publicarea sa în română căpătând, încă din 2008, cu un an înaintea morţii scriitorului, o neaşteptată legitimitate culturală în contextul prezentului.

pulspulspuls

O cotonogeală politică cu icnete şi gemete. Se vorbeşte de 40.000 de coco

O cotonogeală politică cu icnete şi gemete. Se vorbeşte de 40.000 de coco

Ehehei, dragii moşului, apăi să ştiţi voi aicea că cele mai interesante cotonogeli politice sunt, cum v-am mai spus noi şi cu alte ocazii, alea care au loc pe sub masă, când loviturile se aplică cu bombeul direct la ouşoarele sau fluierul piciorului adversarului, şi când icniturile şi gemetele sunt pe înfundatelea, ca să nu te dai de gol. 

Caricatura zilei

Ambulanța

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.