Povestea salvării unui monument de către particulari – După 7 ani de eforturi, Casa George Enescu de la Mihăileni a intrat în circuitul cultural

luni, 24 august 2020, 10:45
9 MIN
 Povestea salvării unui monument de către particulari – După 7 ani de eforturi, Casa George Enescu de la Mihăileni a intrat în circuitul cultural

Chiar în ziua aniversării a 139 de ani de la nașterea celui considerat unanim drept cel mai mare compozitor român a avut loc un moment care oferă noi speranțe că se pot realiza lucruri bune, ba chiar și frumoase, pe meleagurile noastre. După ani de strădanii, din 2012 încoace, în lipsa oricărui interes din partea autorităților, cele care ar trebui să se ocupe de patrimoniul material și imaterial al României, a fost inaugurată Casa George Enescu din Mihăileni, județul Botoșani.

Patrimoniul în sine este adesea considerat de autorități un ghimpe în coastă, cu care nu prea știu ce să facă și nu îndrăznesc să-l scoată de tot, de frica gurii lumii. În loc să vadă potențialul său nu doar cultural, ci și pecuniar, la nivel turistic, mai marii națiunii preferă obtuzitatea și o formă de nolite facere. Din păcate, această formă de inactivitate nu este una cu totul pasivă, mediul urban fiind afectat din plin de „dezvoltările imobiliare“ ce vin să acopere amprenta trecutului – este îndeajuns să ne uităm în jurul nostru pentru a ne convinge. Inacțiunea statului este cu atât mai nocivă cu cât patrimoniul nu trebuie salvat doar de dragul de a o face, aici nu găsim nici o echivalare cu „artă pentru artă“, nu, ci pentru a putea fi reactivat cultural și reintegrat în societatea contemporană, cu rol de formare a viitorului. Este o temă pe care a reluat-o în repetate rânduri, chiar legat de casa Enescu de la Mihăileni, și regretatul Victor Eskenasy în paginile „Suplimentului de cultură“.

Distrugerea din inerție și din orbire instituțională (să nu acuzăm de mai mult deocamdată) afectează toate elementele patrimoniului – inclusiv partea ce ar fi trebuit transformat de mult timp în case memoriale. Printre cele abandonate de stat se numără și cea de față, cu o soartă fericită, datorită ini­țiativei și insistențelor pianistei Raluca Știrbăț, președinta Societății Internaționale „George Enescu“ din Viena. Acțiunea sa a început în 2012, pentru ca în 2014 inițiativa să prindă contur, prin solidarizarea Fundației Pro Patrimonio, a Ordinului Arhitecților din România (filiala București și filiala Nord-Est) și a Fundației Remember Enescu. Ca urmare a eforturilor depuse de Raluca Știrbăț, s-a reușit clasarea Casei Enescu din Mihăileni ca monument istoric în noiembrie 2014 (cod LMI BT-IV-m-B-21063).

 

O căsuță mică de-aș avea

 

Despre Enescu știm toți, dar adesea nu știm cât de puțin știm. Un compozitor și interpret (printre altele) mai mult citat decât ascultat, George Enescu este dintre „cei mari“ la nivelul întregii culturi mondiale, cum l-a numit Cătălin Sava chiar în paginile „Suplimentului de cultură“ (v. p. 11 din numărul curent, Geniul în țara circului. Enescu 139).

Casa Enescu este cea în care muzicianul și-a compus o parte din opera sa și este și singura casă construită efectiv de strămoșii săi. Dar casa nu are valoare doar ca loc de memorie, ci și arhitecturală, așa cum argumentează arhitecții de la Fundația Pro Patrimonio, fiind reprezentativă pentru arhitectura vernaculară din a doua parte a secolului al XIX-lea, construită fiind probabil pe la 1860-1870. Mai mult, conform analizelor arhitectului Șerban Sturdza, președintele Fundației Pro Patrimonio, care a măsurat-o din toate colțurile, casa respectă inclusiv proporția de aur.

Casa a fost ridicată de Ioan Cosmovici, bunicul matern al lui George Enescu. La restaurare s-au folosit tehnici ce să le respecte cât mai exact pe cele inițiale: lut amestecat cu paie, bătut pe bârne de lemn ce asigură rezistența clădirii, care a fost apoi acoperită cu draniță (scândurele subțiri de brad, de dimensiuni ceva mai mari decât șindrila).

Aici a locuit mama lui George, Maria Enescu-Cosmovici, după ce s-a despărțit de Costache Enescu. Împreună cu ea a locuit și mătușa preferată a lui George, Tinca Enescu. Tot aici are loc acel frumos episod din copilăria sa, când tot vedea curcubeul și fugea după el prin curte să îl prindă. Auzindu-i plânsul de supărare, Maria, mama lui, îl potolește spunându-i: „Așa e și în viață, când crezi că ai prins fericirea, ea îți scapă printre degete“. O lecție pe care din păcate Enescu nu va avea cum să o uite.

Casa din Mihăileni a fost de altfel ultimul loc pe care compozitorul l-a vizitat în 1946, înainte de a părăsi țara, în pelerinajul locurilor copilăriei, la casa și mormintele mamei și bunicilor de aici. A fost cu siguranță unul dintre locurile sale cele mai dragi, ne asigură Raluca Știrbăț, care adau­gă că „a compus mult aici, se simțea foarte bine și își regăsea liniștea“.

 

Primii pași

 

În lipsa intervențiilor din partea proprietarilor și a statului, casa a ajuns ruine în timp, riscând să se prăbușească cu totul. Acesta a fost momentul în care pianista Raluca Știrbăț și-a asumat salvarea clădirii, căpătând din 2014 sprijinul Fundației Pro Patrimonio, condusă de arhitectul Șerban Sturdza, care a coordonat procesul de conservare și intervenția de urgență pentru salvarea casei de la prăbușire.

Un număr mare de persoane fizice și juridice au sprijinit acest efort, în diverse forme. Unul dintre cele mai importante exemple este cel al doctorului Ștefan Botez din Constanța, unul dintre urmașii lui George Enescu. El este cel care a donat o treime din casă, punând astfel bazele înfăptuirii în real a acestui proiect. Ulterior, celelalte două treimi din casă au fost achiziționate de la ceilalți proprietari, folosindu-se sumele strânse din donațiile adunate la concertul organizat în cadrul Balului Boierimii Române din noiembrie 2019.

De la început, proiectul s-a bucurat de sprijinul „Suplimentului de cultură“, prin textele lui Victor Eskenasy, și al TVR Iași, prin emisiunile realizate de Gabriela Baiardi și de echipa sa.

 

Mobilizări umane

 

Pentru a putea susține financiar în primul rând cumpărarea întregii case, dar și pentru a atrage atenția publicului asupra acestui subiect și a mobilizării cât mai largi, s-au desfășurat o serie de concerte caritabile. Astfel, în vara lui 2014 a avut loc un prim concert susținut de artiști români și străini cu sprijinul ICR Viena, urmat de cel de la Gala Oamenii Timpului, la finele aceluiași an, iar în 2015 a urmat un altul, susținut la ICR Londra de pianista Raluca Știrbăț și violonistul Alexandru Tomescu.

Alexandru Tomescu a inițiat și o campanie de strângere de fonduri pentru restaurarea casei Enescu, în cadrul Turneului Stradivarius Enescu Experience, inclusiv un recital în fața Casei Enescu din Mihăileni, în mai 2015.

Raluca Știrbăț la rândul său a oferit un recital la Casa Ion Mincu din București, sediul Ordinului Arhitecților din România, în decembrie 2015.

Alte inițiative caritabile au început să apară. Lista tot poate continua, dar mai amintesc aici concertul sus­ținut pe 8 noiembrie 2019 de către pianista Raluca Știrbăț și violonistul Alexandru Tomescu la Palatul Universul, în cadrul Balului Boierimii Române. Aceste eforturi au dat roade, dovadă fiind faptul că s-a strâns o sumă apreciabilă în beneficiul Casei Enescu de la Mihăileni. Din ea s-a reușit acoperirea cheltuielilor de refacere a casei: finalizarea pridvorului, finalizarea și completarea ferestrelor și ușilor, vopsirea elementelor de lemn, finalizarea soclului, finisajele interioare și exterioare la pereți, finalizarea coșurilor de fum pentru cele două sobe din camere. Pe scurt, din 2014 până acum Fundația Pro Patrimonio a desfășurat peste 15 evenimente și concerte caritabile, la Viena, Londra, Paris, Iași și București.

Un alt contribuitor important a fost Fundația Prințului de Wales România.

 

Pregătirea casei pentru viitor

 

Ulterior acestui moment, au început să apară tot mai multe ins­tituții private care au pus umărul la definitivarea proiectului.

Astfel, Fundația Pro Patrimonio și UiPath Foundation au lansat programul „Academia de Mu­zică și Educație pentru Copii“, derulat în Casa George Enescu din Mihăileni. Scopul acestui proiect, după cum au anunțat atunci entitățile implicate, este dezvoltarea poten­ția­lu­lui copiilor din comunitățile rurale apropiate și utilizarea casei George Enescu, monument istoric, în scop edu­cațional. Inițiativa se află sub umbrela programului Academia de Muzică și Studiul Sunetului George Enescu, inițiat de Pro Patrimonio și care a făcut posibilă integrarea Casei George Enescu din Mihăileni în circuitul cultural și educațional, transformând-o astfel într-un un centru de exce­lență în studiul muzicii.

„Această casă memorială a lui George Enescu onorează memoria compozitorului prin educație și cultură muzicală activă, valorificându-i în mod creativ moștenirea. În curând, grație acestor întâmplări, Casa George Enescu din Mihăileni va intra într-un regim activ de care se vor bucura copii și tineri interesați de muzică și de cultura locului. Este o provocare plină de riscuri, deoarece localitățile rurale se depopulează și coeziunea socială este slabă. De aceea, șansa este de a oferi locuitorilor activități alternative atrăgătoare și de a-i pune în legătură cu iubitori ai muzicii din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Memoria lui George Enescu, frumusețea peisajului și a monumentelor de arhitectură, complexitatea activităților, toate la un loc au șansa să genereze un nucleu cultural plin de sens. Iată scenariul unei noi întâmplări“, declara atunci Șerban Sturdza, președintele Fundaţia Pro Patrimonio.

Astfel, chiar de anul acesta au început activități de educație muzicală, adresate copiilor, în ateliere non-formale. Prin aceasta se asigură un spațiu viu, exact una dintre doleanțele cu care a pornit la drum Raluca Știrbăț, care a declarat pentru „Suplimentul de cultură“ că „ne dorim ca această casă să nu devină un muzeu mortificat, așa cum sunt foarte multe dintre muzeele din România, ci dimpotrivă, să devină un centru de cultură, de educație, de cercetare“.

Pentru aceste din urmă părți, integrarea Casei Enescu în circuitul cultural se face prin intermediul Academiei de Muzică și Studiul Sunetului „George Enescu“ din Mihăileni. Gândită ca un centru de excelență, această academie urmărește să pună în valoare componenta memorială într-un cadru formativ, prin oferirea de rezidențe cercetătorilor și creatorilor din domeniul muzical.

Această academie vine să dubleze la nivel superior Academia de Muzică și Educație pentru Copii, cea amintită mai sus, creată alături de UiPath Foundation, care urmărește oferirea de șanse la educație și cultură copiilor din zonă. Conform spuselor Ralucăi Știrbăț, activitățile cu copiii continuă – în condiții de siguranță – și în lunile septembrie și octombrie.

 

Inaugurarea, pianul și pianista

 

Pe 19 august, chiar de ziua în care s-a născut George Enescu, a avut loc inaugurarea Casei de la Mihăileni, prilej cu care Raluca Știrbăț a susținut un recital de pian, pentru un public restrâns, aflat în curtea și în interiorul imobilului. „Acest moment este unul de împlinire, după 7 ani de campanie, dar este în același timp o bornă, pentru că este un nou început“, a declarat pianista pentru „Suplimentul de cultură“.

Pianul în sine, un Bösendorfer din 1928, are și el istoria sa: i-a aparținut filosofului Mircea Vulcănescu. Urmașele sale, Sandra și Măriuca Vulcănescu, prin Despina Slătineanu, l-au donat Vandei Sturdza, care la rândul său l-a donat Casei George Enescu. De-a lungul timpului, printre cei care i-au mângâiat cele 88 de clape s-au numărat și Dinu Lipatti sau Johnny Răducanu. „În clipa în care pianul a intrat în casă, atunci casa a prins definitiv viață“, spune Raluca Știrbăț.

Nu orice poveste are un happy-end, nici cea de față nu a ajuns încă la final. Este o reușită care trebuie să supraviețuiască. Dar orice poveste are un tâlc. Aici, tâlcul stă în fotografia pe care a făcut-o Raluca Știrbăț în momentul în care a intrat pianul în curte și peste el s-a lăsat un curcubeu.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii