Povestea studentei din Japonia care se pregătește la Iași să devină chirurg în Australia: îi plac sarmalele și orașul, dar o sâcâie întârzierile autobuzelor

Kanon Nagata, studentă în primul an la Medicină Generală, a ales să studieze la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași (UMF), unde spune că formează o mică comunitate de tineri veniți din Țara Soarelui Răsare.

„Probabil, printre studenți japonezi există doar cei de la UMF. Din câte știu eu, sunt aproximativ 20 de persoane”, a declarat studenta pentru „Ziarul de Iași”.

Kanon Nagata, dreapta 

„Prețurile din Japonia sunt foarte ridicate”

Decizia de a pleca atât de departe de casă nu a fost întâmplătoare, ci rezultatul unei analize atente. Tânăra a aflat despre universitatea ieșeană prin intermediul unui consultant educațional.

„Motivul pentru care am ales orașul Iași este că, deși se află în Europa, costul vieții și chiriile sunt foarte mici. Prețurile din Japonia sunt foarte ridicate în prezent, iar dacă le comparăm cu legumele, în Iași poți cumpăra mult mai ieftin. În plus, Iașul este relativ sigur și nu există hoți. Motivul pentru care nu am ales o universitate din Japonia este că facultățile de medicină de acolo sunt foarte scumpe, iar pentru o familie monoparentală ca a mea era dificil să urmez această cale. Din aceste motive, consider că a studia în Iași are multe avantaje”, a subliniat aceasta.

Cu toate acestea, pentru Kanon, alegerea orașului în care urma să își continue studiile nu a fost doar o chestiune de costuri sau prestigiu academic, ci și una de siguranță personală. Venind dintr-o societate recunoscută pentru ordinea și nivelul ridicat de securitate publică, tânăra a analizat cu atenție mediul în care avea să trăiască pentru următorii ani. În mod firesc, comparația cu marile orașe din Japonia a fost un reper constant în procesul de adaptare.

„Acesta este un oraș la fel de sigur ca Japonia. Sunt puțini hoți și cazuri de jaf sau crime, iar oamenii sunt foarte prietenoși. Ocazional, am parte de discriminare, dar cred că se datorează faptului că japonezii și asiaticii sunt încă rari în acest oraș. România este prima mea experiență în străinătate, dar pot trăi aici în siguranță. Deși nu există parcuri de distracții sau grădini zoologice, evenimentele culturale organizate periodic sunt foarte interesante, iar eu nu m-am plictisit niciodată în acest oraș”, a adăugat Kanon.

„Încă mă surprind penele de curent neașteptate”

Integrarea într-un spațiu cultural diferit nu a fost lipsită de mici șocuri sau situații neprevăzute. Diferențele de infrastructură, climă și ritm al vieții cotidiene s-au făcut simțite încă din primele luni.

„M-am obișnuit cu viața de aici. Totuși, încă mă surprind penele de curent neașteptate, dar încep să mă obișnuiesc și cu ninsorile abundente. Consider că trebuie să învăț bine limba română, din respect pentru oamenii care trăiesc aici”, a spus Kanon.

Înainte de a veni în România, Kanon a trăit în Yokohama, un oraș-port modern, situat în proximitatea metropolei Tokyo. Experiența vieții într-unul dintre cele mai dinamice spații urbane din lume i-a format standarde clare în ceea ce privește organizarea și disciplina socială. Despre societatea japoneză vorbește cu echilibru, subliniind că generalizările pot fi înșelătoare, dar că există totuși trăsături comune puternice.

„Sunt meticuloși în privința transportului, curățeniei și a muncii. În ceea ce privește personalitatea, aceasta diferă mult de la o persoană la alta, și acest lucru este valabil în întreaga lume. În orașele mari, dacă un tren sau un autobuz întârzie un minut, angajații fac anunțuri de scuze. Întârzierile devin evenimente importante, deoarece uneori ai nevoie să faci schimbări de transport cu precizie de un minut”, a subliniat tânăra.

Astfel, experiența transportului public din România i-a atras atenția.

„Nu am nemulțumiri speciale legate de România. Îmi plac lucrurile pe care le-am menționat mai devreme. Ce nu îmi place sunt întârzierile autobuzelor”, a explicat Kanon.

Tânăra abordează cu maturitate și tema stereotipurilor culturale, explicând că atitudinea rezervată a multor japonezi nu este un semn de slăbiciune, ci o formă de autocontrol și demnitate.

„Japonezii sunt adesea percepuți ca fiind timizi și liniștiți, dar de fapt mulți consideră că este obositor să se certe cu alții sau să interacționeze prea mult. Dacă cineva ne discriminează, zâmbim sau nu ripostăm, nu dintr-o formă de slăbiciune sau bunătate, ci din puterea interioară. Avem o răbdare puternică, capacitatea de a coopera și empatie față de ceilalți, astfel că nu considerăm necesar să ripostăm. Mai mult, a riposta sau a reacționa ar însemna să cobori la același nivel cu cealaltă persoană, ceea ce ne-ar diminua propria valoare, deci nu acordăm atenție acestor situații”, a spus studenta.

În ceea ce privește relațiile interumane, Kanon subliniază diferențele de profunzime și ritm în construirea prieteniilor.

„Am spus că interacțiunea cu ceilalți poate fi obositoare, dar depinde de persoană. Unele persoane interacționează mult, dar superficial, iar altele mai puțin, dar mai profund. Din experiența mea, majoritatea oamenilor au câteva persoane cu care interacționează profund și pe termen lung, așa că durează ceva timp până când te poți considera prieten adevărat”, a explicat Kanon.

Și-a convins părinții cu o prezentare PowerPoint

Decizia de a studia medicina în România a fost, în sine, un act de curaj și determinare. Pentru a-și convinge părinții să accepte plecarea, a pregătit un plan riguros.

„Sunt student în primul an la universitate și, când am încercat să-mi conving părinții, am făcut o prezentare PowerPoint în care le-am explicat ce vreau să studiez, deoarece era prima mea experiență în străinătate”, a adăugat aceasta.

Departe de Japonia, bucătăria rămâne un refugiu afectiv și o formă de continuitate identitară.

„Mâncarea mea preferată este nikujaga. Este un «cozy food» japonez. Îl gătesc des și acasă. De asemenea, îmi plac foarte mult sarmalele pe care le-a pregătit proprietarul apartamentului meu”, a evidențiat Kanon.

Despre gastronomia românească vorbește cu deschidere și curiozitate.

„Este complet diferit de sushi-ul din Japonia, dar este foarte gustos”, a declarat tânăra.

Planurile sale profesionale depășesc granițele ambelor țări, fiind orientate către o carieră internațională.

• Citiți și: Iaşul văzut prin ochii unui japonez care învaţă aici. ”Oraşul mă face să nu îmi fie dor de Tokyo”

„După ce voi absolvi aici, visez să nu mă întorc în Japonia, ci să lucrez ca chirurg în Australia sau în spațiul UE”, a menționat Kanon.

Întrebată cum vede, în ansamblu, experiența românească, răspunde cu prudență și reflecție, dar adaugă o precizare importantă.

 „E dificil să mă decid asupra avantajelor și dezavantajelor, așa că îmi voi lua timp să mă gândesc la asta. Aceasta este doar părerea mea, așa că vă rog să nu o luați ca pe o reflectare a Japoniei în ansamblu. La fel ca România, avem propria noastră individualitate”, a conchis Kanon.

 

Publicitate și alte recomandări video