Povestea unei campioane. Simona Radiș: „Tu impui organismului că nu are voie să cedeze”
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
Oala cu Gust
anunturi

Povestea unei campioane. Simona Radiș: „Tu impui organismului că nu are voie să cedeze”

GALERIE
simona radis
  • simona radis
- +

În copilărie, Simona Radiș nu s-a imaginat niciodată sportivă. Îi plăcea şcoala, învăţa bine şi voia să plece din satul natal din Botoşani şi să facă Mate-Info la un liceu bun, de la oraş. La o oră de matematică din clasa a VIII-a, când toţi elevii s-au ridicat în picioare să salute un adult pe care nu-l cunoşteau, a avut loc întâlnirea care i-a schimbat viaţa. Străinul era antrenorul George Bulie, care venise să găsească elevi cu potenţial pentru canotaj. Simona era cea mai înaltă din clasa ei.

„Dumnealui m-a luat pe hol, mi-a luat nişte măsurători şi a început să-mi zică de canotaj. Ştiam de doamna Lipă, dar nu ştiam cu ce se mănâncă sportul ăsta. Mi-a vorbit de oportunităţile care vin cu viaţa sportivă”, îşi aminteşte Simona, căreia pe-atunci nici măcar nu-i plăcea ora obligatorie de educaţie fizică din gimnaziu.

Totuşi, ceva s-a aprins în mintea ei şi întâi a vorbit cu părinţii. Aceştia i-au amintit că „sportul nu e de tine”, că „e greu, e mult de muncă, e departe de casă”. Simona ştia că ai ei au dreptate, dar şi „la fel simţeam înăuntrul meu că trebuie să merg”.

În toamna lui 2013, părinţii au lăsat-o să plece spre Snagov, cu ceilalţi copii recrutaţi, să vadă întâi dacă-i place. După câteva zile la Snagov, adolescenta a sunat la şcoala din Botoşani şi şi-a cerut transferul. Deşi avea doar 14 ani, nu s-a temut să plece la 400 de kilometri distanţă de casă, de familie şi de o copilărie fericită. Ştia că oricum ar fi plecat la liceu un an mai târziu, se pregătise mental pentru ruptura asta.

Într-o zi normală la Snagov, Simona lua micul dejun la 7, iar la 9 ieşea la antrenamentul pe apă. Vâslea 24-26 de kilometri, echivalentul a 12-13 curse – „nu uşor, nu plimbare”. După prânz, dormea cam o oră, apoi mergea la bicicletă. Pedala la viteză mare câte două reprize de câte 45 de minute, cu pauză de 5 minute între ele. „Picioarele se făceau butuci, se întărea tot şi abia mai puteai să împingi pedalele”. Apoi intra în sala de forţă: cam 90-105 minute de exerciţii cu greutăţi. Mergea la cină, apoi avea liber două ore. „Dar nu-ţi mai venea să mergi nicăieri, că erai prea obosit”. Uneori adormea de la 9 seara. În zilele bune, putea sta trează până la 22.30-23.00.

Şi ea, şi restul lotului au respectat rutina asta zi de zi, timp de doi ani. Primeau liber o jumătate de zi pe săptămână, sâmbăta sau duminica. Dar, în esenţă şi mai ales în contextul pandemiei, nu aveau viaţă în afara cantonamentului. Opt luni înainte de Tokyo nu şi-a văzut părinţii decât pe camera telefonului, iar pe soră, de şi mai mult timp.

În ultimul an, Simona a avut des căderi, momente în care îi venea să abandoneze şi să plece acasă. „Dar tu impui organismului că nu are voie să cedeze. Şi el se învaţă să nu cedeze”.

În astfel de momente, vorbea şi cu psihologul lotului, dar cel mai mare sprijin i-a fost Ancuţa, aşa cum, atunci când Ancuţa pica, era rândul ei să o susţină. S-au lăsat să cadă pe rând.

În cea mai neagră fază a Simonei, „nu mai eram în stare nici să mă plimb în barcă, d-apoi să-mi fac antrenamentele la nivelul la care trebuia”. A urmat panica, pentru că nu reuşea să-şi revină. „Îi spuneam Ancuţei că eu plec acasă, că cedez psihic, că e sănătatea mea la mijloc şi m-am săturat”, povesteşte acum Simona râzând. „Ea încerca să mă îmbărbăteze: hai că-l facem uşor, dă-l încolo, nu are nimic, câte mai avem noi până la Jocuri or fi mai rele decât ăsta”. Făceau des haz de necaz, aşa cum urmau să facă şi la Tokyo cu peştele mort, semnul care le-a speriat.

Citiți povestea întreagă pe libertatea.ro.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Drum bun, cale bătută

Nicolae GRECU

Drum bun, cale bătută

Dacă Mirel Rădoi nu poate fi întors la echipa naţională pentru probabilele meciuri de baraj, FRF poartă o mare parte de vină.

Filmuletul zilei

opinii

Etimologicale pescăreşti (VIII)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (VIII)

A venit acum momentul ca să dedic câteva paragrafe admirabilei lotci lipoveneşti, indisolubil legată în memoria mea afectivă de explorarea apelor Dunării, pentru pescuit sau în alte scopuri.

Câteva notiţe la final de pelerinaj

pr. Constantin STURZU

Câteva notiţe la final de pelerinaj

Într-un context atât de dificil pentru ţară, era firesc să întâmpine extrem de multe provocări şi gazdele pelerinilor Sfintei Cuvioase Parascheva.

Doctrina celor „două cetăţi”, de la medieval la modern sau de la mariaj fericit la divorţ zgomotos

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Doctrina celor „două cetăţi”, de la medieval la modern sau de la mariaj fericit la divorţ zgomotos

Sfântul Augustin (354-430) arăta că într-o societate există laolaltă, însă fără amestecare, o cetate terestră, imperfectă şi coruptă, şi o Cetate Celestă, superioară din toate punctele de vedere. Cetăţeanul trebuie să se supună rigorilor autorităţii laice până acolo unde moralitatea creştină a acestuia este încălcată. 

pulspulspuls

Iacătă şi legăturile senatoarei de Iaşi! Nu, nu cu Biserica, ci cu altcineva

Iacătă şi legăturile senatoarei de Iaşi! Nu, nu cu Biserica, ci cu altcineva

Pentru că tot a făcut Şoşoaca cinste târgului care a ales-o anul trecut senatoare, venind la hramul Sfintei şi făcând şi olecuţă de circ, am zic că nu ar strica să vă prezentăm o fotografie mai de arhivă, din colecţia rară, că ar fi multe de comentat şi, mai ales, de băgat la cap dacă vrem să ştim de unde şi de către cine ne-a fost paraşutată pe listeaceastă revelaţie politică. 

Caricatura zilei

Sochoauxă

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Ar trebui închise școlile dacă se trece de 6 la mie?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.