Povestea unui flagrant ieșean cu 23.000 euro ai DNA. O păcăleală incredibilă a unui puștan la adresa unui versat interlop
Angajatul unei firme de vânzări auto a reușit să păcălească un interlop, dându-se drept polițist. I-a „ciupit” mai întâi 1.500 de lei pentru a-i „rezolva” înmatricularea unei mașini.
Apoi l-a convins că este prieten cu un procuror și îl poate scăpa de dosarul deschis pentru trafic de persoane. Nu era nevoie decât de 23.000 de euro, aproape toți banii interlopului. Tânărul a fost trimis în judecată până la urmă pentru trafic de influență, dar a scăpat în primă instanță cu o pedeapsă cu suspendare.
Era doar absolvent al unei școli profesionale, dar foarte alunecos și abil
Absolvent al unei școli profesionale, Bogdan Marcu încercase mai multe locuri de muncă. Timp de câteva luni lucrase la o agenție imobiliară, alte câteva luni la un magazin de telefoane, apoi la o casă de amanet, pe urmă administrase chiar o firmă de construcții. În cele din urmă, în toamna anului trecut s-a angajat ca agent de vânzări la un comerciant de autoturisme și autovehicule ușoare, deschisă în Lunca Cetățuii. Și-a cumpărat un Audi A5 și a a început să-și construiască pe Facebook un profil fals de polițist. Se prezenta pe rețeaua de socializare ca agent în cadrul Direcției Generale Permise de Conducere și Înmatriculări, posta pe Snapchat fotografii cu numere de înmatriculare noi și selfie-uri în care apărea îmbrăcat cu o cămașă albastră cu însemnele poliției și cu o vestă neagră cu inscripția „Poliția”. Având, prin locul de muncă, unele cunoștințe în domeniul înmatriculărilor auto, oferea și consultanță cu privire la demersurile necesare în acest domeniu.
În decembrie anul trecut, la parcul auto în care lucra Marcu s-a prezentat și Gabriel G., pentru a-și cumpăra un Audi A8. Nu a reușit să-l înmatriculeze, așa că s-a întors cu el și l-a schimbat pe un BMW X6. În ianuarie, l-a schimbat și pe acesta, cu un BMW 5GT. Nu a reușit nici pe acesta să-l înmatriculeze, din cauza unor neconcordanțe în documentele necesare, așa că a apelat la administratorul firmei, cerându-i să accepte înapoierea ultimului BMW. Administratorul i l-a recomandat pe Marcu, ca ajutor. La începutul lui februarie, cei doi s-au întâlnit. Marcu a venit în uniformă și cu vesta neagră. I-a promis lui Gabriel G. că îl ajută dar, evident, nu gratuit. Gabriel G. a plătit 1.500 de lei, dar timpul a trecut fără ca dosarul depus să avanseze cât de cât.
În scurt timp, Marcu s-a pus la curent cu situația lui Gabriel G., așa că la una dintre întâlnirile cu acesta, pe 26 martie, i-a spus că îl poate ajuta și printr-o intervenție la DIICOT. Gabriel G. era cercetat, sub control judiciar, pentru trafic de persoane și proxenetism. I-a spus că procurorul care îl ancheta îi este vecin, că e bun prieten cu fratele procurorului, de profesie preot, că mai „rezolvase” la procurorul respectiv și alte spețe și a reușit să-l îmbrobodească, Gabriel G. devenid convins că Marcu chiar are o influență reală asupra procurorului. Marcu i-a promis lui Gabriel G. că, pentru suma „corectă”, procurorul va accepta să închidă dosarul după o perioadă de arest la domiciliu de 6 luni. Era evident o minciună, pentru că arestul la domiciliu poate fi dispus doar de un judecător, nu de un procuror.
La o întâlnire ulterioară, Marcu a aflat și care ar fi suma maximă pe care acesta o putea plăti. La o discuție în trei, între Marcu, Gabriel G. și un apropiat al acestuia, ultimul a pronunțat cifre clare: „Clasare sau neîncepere urmărire penală și ți-am zis… un 15 mii, un 17 mii, 20… Douăzeci și patru mii avem acasă”. Prețul era ca și bătut în cuie: 21.000 de euro pentru „procuror” și 2.000 de euro, comisionul lui Marcu. Pentru a fi mai convingător, Marcu a apelat la un prieten, M.P., acesta urmând să se dea la telefon drept procurorul de caz. Trebuia să spună că vrea „21 de fire de leuștean” și să spună ceva de o clasare. În timpul discuției care a urmat, Marcu a pus telefonul pe difuzor, pentru ca spusele „procurorului” să fie auzite și de Gabriel G.
Ceva i-a atras atenția interlopului
Ceva din comportamentul lui Marcu a atras totuși atenția lui Gabriel G., care l-a denunțat. La întâlnirea la care trebuiau plătită șpaga, a venit cu un rucsac conținând 23.000 de euro. Banii erau însă alocați din depozitul DNA. Imediat ce Marcu și-a numărat „comisionul” său de 2.000 de euro, și-au făcut apariția oamenii legii. Marcu a încercat să explice că banii din mașină reprezentau un împrumut pentru achiziționarea unui autoturism, dar ulterior și-a recunoscut faptele. Ancheta a stabilit că Marcu își cumpărase de pe internet cămașa și vesta de polițist. Își confecționase și un ecuson dreptunghiular, pentru a-l lăsa la vedere în parbriz atunci când parca.
Tânărul de doar 20 de ani a fost trimis în judecată pentru trafic de influență. Judecătorii au apreciat că Marcu avea abilitatea de a înșela cu ușurință persoanele cu care intra în contact. Pe când lucra în construcții, percepea avansuri și nu onora contractele. Ca angajat al casei de amanet, sustrăgea bunuri din patrimoniul firmei. Totuși, vârsta și lipsa unor condamnări anterioare i-a determinat să se orienteze spre o pedeapsă relativ ușoară. Marcu a fost condamnat la doi ani și jumătate de închisoare, dar cu suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani. Hotărârea Tribunalului a fost contestată de procurori în fața instanței superioare. Procesul se va relua la nivelul Curții de Apel, la sfârșitul lunii.
Publicitate și alte recomandări video