Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Povestea unui tânăr motociclist care a fost lovit de o maşină şi s-a ales cu o fractură deschisă

GALERIE
motociclist
  • motociclist
- +

„În urmă cu cinci luni eram un tânăr încrezător, liber, puternic, manierat, punctual, parolist, cu un puternic simţ civic, cu multe vise şi tot atâtea împliniri. Într-o zi ca oricare alta, am pierdut tot când, mergând pe motocicletă, am fost lovit de o maşină în trafic. Chiar dacă amândoi circulam cu 30 – 40 km/h şi urmările au fost o fractură deschisă la un picior şi câteva zgârâieturi. Am avut un sentiment de bucurie sinceră atunci când am văzut că ajunge ambulanţa, şi am crezut că toate se vor termina imediat. Însă greul abia începea iar acel sentiment de bucurie a fost ultimul pentru o lungă perioadă de timp. Cred că nici astăzi nu mă pot bucura ca înainte…

La şase ore după accident am intrat în sala de operaţii: culmea, era o cameră mică, care nu avea nici o legătură cu ce îmi imaginam eu. Îmi amintesc un stander pentru perfuzie cu multe straturi de vopsea şi multe urme murdare de mâini, cred că acela a fost momentul când am realizat că nu mai pot lua decizii pentru sănătatea mea. La scurt timp, mi-au făcut anestezie şi a început operaţia. Eram înconjurat de oameni dar simţeam că sunt singur, speriat, neajutorat, slab şi parcă eram captiv acolo, parcă eram ţinut împotriva voinţei mele. Simţeam mirosul şlefuirii osului meu şi loviturile ciocanului care-mi împingeau broşele în os. Însă nu mai ştiu ce sentimente aveam atunci. La un moment dat anesteziştii au intrat în vorbă cu mine, m-am bucurat enorm şi le mulţumesc. La scurt timp doctorii au terminat şi m-au mutat în salon unde am stat cu piciorul pe un suport timp de cinci zile.

M-au dus într-un salon şi după puţin timp pacienţii s-a culcat. Însă nu ne-a tihnit: un pacient aflat în sevraj de la lipsa alcoolului părea că a înnebunit. Nu ştiu câţi m-ar crede dacă povestesc ce făcea, însă acela a fost momentul în care chiar mi-a fost frică pentru viaţa mea: tot salonul a început să strige şi a trecut ceva timp până angajaţii spitalului au venit să-l lege. Mi-am dat seama că sunt singur, nimeni nu mă poate ajuta şi nu mă pot apăra nici măcar pe mine. Episoadele cu persoane în sevraj au fost zilnice, însă niciunul nu m-a înspăimântat ca cel din prima noapte.

La cinci zile de la operaţie, medicii mi-au spus că voi fi externat. Eram speriat, aveam dureri cumplite şi nu coborâsem piciorul de pe suport până atunci. Am încercat să-l aşez pe pat însă m-a luat un val de dureri şi înţepături pe care nu credeam că le pot îndura. Am refuzat externarea. În următoarele două zile am avut aceleaşi dureri şi înţepături. Însă în a şaptea zi a trebuit să plec… Durerile au continuat mult timp. La alte şapte zile de la externare, noaptea, m-am trezit cu nişte dureri care-mi dădeau impresia că mi se deschide operaţia. A fost înfiorător.

Sunt multiple şocuri prin care am trecut şi care au tot contribuit la demoralizarea mea. Simţeam că nu mai sunt în stare de nimic, parcă eram dezamăgit de mine că nu puteam merge sau să pot face lucruri simple. Nu puteam să mă îmbrac singur sau să scot mâncarea din frigider sau să-mi spăl/pregătesc hainele. Chiar şi acum îmi trebuie rucsac să îmi pot muta chestii banale dintr-o cameră în alta. Ba chiar am fost pe punctual de a fi tâlhărit de o persoană care, dacă nu eram în cârje, nu făcea mai mult de a-mi cere un leu. Senzaţia de dezamăgire cred că are rădăcini şi în dificultatea şi răbdarea pe care trebuie să o ai la fiecare instituţie la care apelezi mergând în cârje, cât şi lipsa de compasiune sau măcar toleranţă a persoanelor cu care intri în contact.

La cinci luni de la producerea accidentului mă simt la capătul puterilor. La finalul lunii februarie împlinesc 33 de ani şi am senzaţia că astăzi sunt foarte diferit faţă de cel de acum cinci luni. Nu mai sunt încrezător sau puternic şi liber să fac ceva firesc: să mă plimb, să înot, să-mi plimb câinele sau să ies într-un club; mă simt sătul de orice, speriat că nu am control asupra situaţiilor din viaţa mea, de condiţiile în care poţi fi tratat de alţi oameni, că nu pot face chestii normale de prea mult timp. Nu contează cât de mult îmi doresc sau cât de mult plătesc serviciile medicale, investigaţiile sau recuperarea ori cât de mult lucrez acasă. Astăzi sunt diferit faţă de ce am fost până în momentul accidentului. ”, povesteşte E.R.

E.R. este consiliat de către psiholog Bianca ADĂSCĂLIŢEI de la Asociaţia WorldStreet. El a apelat linia telefonică HelpLine WorldStreet – consiliere psihologică gratuită a victimelor accidentelor rutiere. Linia telefonică a fost înfiinţată cu sprijinul Primăriei Iaşi, prin proiectul ”Safety First”.

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri