Povești mișcătoare spuse cu lacrimi în ochi, la un eveniment deosebit: celebrarea ieșirii la pensie a zeci de cadre didactice ieșene

 ,,Este un eveniment important pentru pensionarii promoției 2024. Din punctul nostru de vedere, am găsit o oportunitate de a-i integra în proiectul nostru frumos, promovat de către Comisia Europeană și Confederația Europeană a Sindicatelor prin conferința „Ziua Educației – Rolul Educației în Consolidarea Serviciilor Publice și Gestionarea Crizelor Multiple”, a declarat Preşedintele USLIP Iaşi, Laviniu Adrian Lăcustă.

 

Prefectul Felix Guzgă, prezent la eveniment

La festivitatea destinată pensionarilor din învăţământul preuniversitar au fost prezenți și reprezentanți ai autorităților locale, printre care și Prefectul judeţului Iaşi, Felix Guzgă.

Președintele USLIP Iași a discutat în cadrul festivității despre evenimentele din ultimii ani, în care a fost implicată direct Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar, reamintindu-le celor prezenţi că datorită unităţii din sindicat au putut obține respectul societății, și nu numai.

,,Principalul criteriu de selecție a acestor cadre didactice a fost calitatea de membru USLIP Iași și, așa cum știm, ei au parcurs nu doar aceste crize la care facem referire – pandemie, schimbări climatice și conflicte -, vorbim de niște profesori care au chiar peste 40 de ani vechime în învățământ, prin urmare au prins și o bună parte din epoca comunistă. Noi credem că ei merită tot respectul societății ieșene, și nu doar al societății ieșene, ci și al principalelor instituții: Ministerul Educației și Inspectoratul Școlar Județean Iași, care a contat pe ei, evident, în situații dificile la care făceam referire”, a mai spus acesta.

 

Gânduri după 45 de ani de carieră

Cu o carieră de 45 de ani, Paraschiva Butuc a fost educatoare la Liceul Tehnologic „Victor Mihăilescu Craiu” din Belceşti, şi a precizat că anii petrecuți cu copiii au reprezentat, de fapt, ,,o misiune nobilă”.

 

,,Meseria asta, de fapt, eu nu o consider o meserie, ci o misiune nobilă, în care zi de zi te pregătești și ai tangențe cu oamenii. În primul rând cu copiii și apoi cu părinții acestora, cu colegii din școală… Trebuie să faci în așa fel încât să te integrezi perfect ca să faci față acestui labirint, unde înveți și oferi”, a spus aceasta. De asemenea, cu lacrimi în ochi, educatoarea a subliniat că nimic nu se compară cu respectul pe care știe că l-a câștigat atât în fața elevilor săi, cât și a părinților și colegilor.

,,Ca educator, eu am lucrat în mai multe locații, întrucât în Belcești nu exista o grădiniță de sine stătătoare. Dar am avut mulțumirea că, în locuri mici, am făcut lucruri mari, și am rămas, sper, în amintirea copiilor și a părinților, ca doamna educatoare. Niciodată, și o spun cu mâna pe inimă, nu au fost presiuni asupra mea. Eu dintotdeauna mi-am făcut activitatea pe toate planurile. Am colaborat cu conducerea, cu factorii de decizie din comună, am avut parteneriate, și niciodată nu s-au făcut presiuni. Nu mi-am făcut treaba «vezi Doamne dragă că m-am temut de director» . Pe 9 septembrie, când a început școala, mi-am văzut copiii, care întrebau «Unde este doamna mea?». Am primit multe telefoane în ziua aceea, am fost copleșită, dar și tristă că nu m-am mai putut duce”, a adăugat educatoarea pensionară.

 

Cum erau copii în trecut și cum sunt acum?

Mai mult, aceasta nu s-a gândit niciodată să renunțe la profesia de educator, soțul său fiind învățător în aceeași școală. ,,Niciodată nu am fost tentată să plec, mi-am iubit meseria, soțul meu a fost învățător în aceiași școală. Probabil și el mi-a insuflat dragostea pentru această meserie. El a ieșit anul trecut la pensie și dimineața vedeam tristețea pe fața lui, pentru că eu plecam la școală și el rămânea acasă. El a ieșit la pensie anul trecut. Noi ne-am atașat prea mult de școală. De ce te mai numești educator și învățător? Pentru că tu ești un exemplu de urmat pentru cei mici. Pe postul meu eliberat s-au «luptat» cinci doamne, una a câștigat, pentru că la Belcești acum, trebuie să vă mărturisesc, grădinița are condiții, ai totul la dispoziție”, a povestit educatoarea.

Totodată, întrebată de reporterii ,,Ziarul de Iași” cum consideră că s-au schimbat generațiile de astăzi, Paraschiva Butuc a răspuns, emoționată, că spre deosebire de micuții de care s-a ocupat în primul său an de activitate (1978), acum copiii sunt mult mai receptivi. Dar și mai ,,alintați” de către părinți. ,,Copiii sunt atrași de noua tehnologie, cum intră pe ușă te întreabă »Doamna, avem calculator?». Și noi răspundem «Sigur că avem». De ce sunt schimbați? Pentru sunt deschiși noutăților. Înainte erau mai introvertiți, nu puneau prea multe întrebări. Acum, «De ce-urile» sunt la ordinea zilei. Trebuie să fii informat zi de zi. Iar dacă nu ai un răspuns corect, le spui: Copii, a doua zi vă aduc răspunsul. Pentru că sunt zile în care nu știi. Decât să gafezi, mai bine te informezi. Și grija părinților față de copii a crescut, copiii fiind puțin mai alintați. De exemplu, în primii mei ani, în 1978, copiii veneau singuri la grădiniță, indiferent de vârstă, grupă. Acum vin cu părinții, frumos, îi aduc”, a conchis educatoarea.

 

Prof. Ilie Gorovei: „Acum și rolul părinților este altfel”

Și prof. Ilie Gorovei din cadrul Colegiului Național de Artă ,,Octav Băncilă”, a dat de înțeles că este în același asentiment cu Paraschiva Butuc, în ceea ce privește generațiile actuale. ,,Înainte erau mai puține tentații, să spun așa. Chiar și acum 15 ani nu era TikTok sau alte aplicații. Probabil înainte copiii erau mai dedicați și mai conștiincioși, vedeau școala altfel. Ca un exemplu, am un fost elev care este oboist la Opera Națională, o altă elevă este la Filarmonica din București, deci au ajuns în locuri importante. Spun eu că erau puțin mai conștiincioși cu privire la viitorul lor. Acum și vârsta de angajare e mult mai ridicată, se sprijină foarte mult pe părinți. Și rolul părinților este altfel. Părintele normal că vrea să ajute, oricine, în calitate de părinte, vrea să ajute, dar știți cum e, nu avem o școală a părinților”, a declarat cadrul didactic.

Profesorul de oboi s-a angajat tot în ‘79, doar că pe atunci doar colabora cu școala, petrecând o mare parte din timp și la la Opera Națională Română.

,,Anii de muncă sunt foarte mulți, au trecut foarte repede, nici acum nu realizez că sunt pensionar. Nu-mi vine să cred. S-ar părea că aceasta ar fi cea mai frumoasă perioadă, dar întâi trebuie să o parcurg ca să îmi dau seama. Lucrez din ‘79, întâi am fost la Opera Națională Română, iar apoi am trecut în învățământ. Să spunem că întâi am fost în «producție» și ulterior în învățământ.

Am avut și o perioadă comună, eram cu baza la Operă și colaboram cu școala, din ‘96, așa am început să-mi dau și gradele, iar după aceea am trecut cu baza la școală și colaboram cu Opera. Am predat Educație muzicală specializată, oboi și muzică de cameră. Am fost și director adjunct în perioada pandemiei (2017-2022), prin concurs. Nu a fost o perioadă ușoară, cu restricții, griji față de elevi. Deocamdată mai colaborez cu Colegiul, nu o să mai merg chiar zi de zi, dar oricum, voi mai merge în calitate de profesor asociat. În total sunt vreo 45 de ani”, a adăugat profesorul.

 

Cadouri la toți din partea USLIP

Mai departe, spre finalul evenimentului, după ce seniorii au fost strigați să-și revendice cadourile, liderul de sindicat Laviniu Adrian Lăcustă le-a urat dascălilor să se bucure de noua etapă din viața lor, într-un mod ,,atractiv”.

,,Evident că dumneavoastră veți decide ce veți face cu pensia, dar eu consider că trebuie să vă concentrați pe lucrurile extrem de simple. Cei care aveți nepoți bucurați-vă de ei, cei care aveți nepoți mari și nu mai sunt în sfera dumneavoastră de responsabilitate vedeți-vă de viață, dar într-o formă extrem de…acel cuvânt magic din învățământ… «atractivă»”, a conchis acesta.

 

Citește și: 

• Iată decanii educaţiei ieşene! Momente emoţionante la final de carieră în învăţământ, ieri, la Iaşi

Publicitate și alte recomandări video