Caută 
Cinci noi sfinte la Iași: poveștile femeilor care și-au dedicat viața credinței, iar acum sunt propuse spre canonizare de Mitropolie
2 MIN
Joi, la reședința mitropolitană din Iași, a avut loc o ședință comună a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Basarabiei, sub conducerea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. În cadrul întâlnirii, au fost avizate favorabil mai multe propuneri de canonizare, urmând ca dosarele să fie înaintate spre analiză și aprobare Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR). „Ziarul de Iași” vă prezintă poveștile de viață ale celor cinci femei care vor deveni sfinte la Iași.
Monahii propuse spre canonizare
Potrivit doxologia, Schimonahia Mavra (sfârșitul sec. XVII – începutul sec. XVIII), pustnică isihastă de pe Muntele Ceahlău, s-a născut pe Valea Bistriței, botezată Maria. A îmbrățișat viața monahală la Schitul Silvestru și s-a retras în singurătate, în „Poiana Maicilor”, unde a avut deosebită înclinaţie spre rugăciune, asceză și conviețuire cu natura. Se spune că era însoțită de o căprioară care îi aducea mâncare. Probleme ascetice, rugăciune și viață sihăstrească au caracterizat întreaga ei existență.
Schimonahia Nazaria (din Brașov – †1814), prima stareță a Mănăstirii Văratec și ucenică a mai multor sfinți români, văduvă cu doi copii, a lăsat viața de familie și a trecut prin mai multe chilii și schituri până la Schitul Durău, devenind stareță. În 1788, Cuviosul Iosif Pustnicul a adus-o la Văratec, făcând-o prima stareță a mănăstirii până în 1814, fiind apreciată pentru smerenie și darul de a conduce duhovnicește comunitatea monahală.
Schimonahia Olimpiada (1757–1842), fondatoare a Mănăstirii Văratec și fiică de preot din Iași, rămasă văduvă, a fost schimonahă la Topolnița. La îndemnul starețului Paisie și al Cuviosului Iosif Pustnicul, a cofondat în 1785 Mănăstirea Văratec și a finanțat construirea bisericii principale cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” în 1808, apoi alte clădiri importante până în 1817. A fost model de echilibru între munca administrativă și viața spirituală.
Schimonahia Elisabeta (Safta) Brâncoveanu (1776–1857), cunoscută viețuitoare a aceleiași mănăstiri, născută ca Elisabeta Balș și căsătorită cu Grigore Brâncoveanu, după decesul soților, s-a dedicat filantropiei. A fondat Spitalul Brâncovenesc din București (1835–1838). În 1840, s-a retras la Mănăstirea Văratec ca monahie și schimonahă, fiind cunoscută pentru donațiile generoase către biserici și asistență socială
Mărturisitoare din perioada comunistă
Totodată, în ședința comună cu reprezentanții Mitropoliei Basarabiei, a fost aprobată propunerea de canonizare a Blandinei Gobjilă (1906–1971), o învățătoare deportată timp de 15 ani în Siberia pentru credința ei. A fost considerată o mărturisitoare a credinței în regimul comunist.
Demersurile vin în contextul în care anul 2026 a fost declarat de Sfântul Sinod al BOR ca Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar, cu accent pe cinstirea mironosițelor, mucenițelor, cuvioaselor și a femeilor creștine care au marcat istoria Bisericii.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
