* Nevasta lui Manole se numește de la botez nu Ana, ca în baladă, ci Atena, nașii sperând că fetița va fi o mare înțeleaptă; timpul a demonstrat cu totul altceva, iar doamna a primit, de la vecini, porecla Antena (chiar Antena Trei, uneori). Era deja în curtea bisericii când au ajuns amicii (Georgel ținând palma stângă într-o batistă udă), care aveau chiar și lumânări (măciuci groase și albe, rămase de la nunta lui Săndel), în care purtătorii lor se sprijineau discret, să nu alunece în nas. Doamna Antena, din față, de lângă soț, se întorcea la ei și îi șâșâia, încărcând aerul cu un amestec gros de parfumuri folosite în loc de duș. Când s-a dat Lumina, amicii au tăcut, iar doamna a uitat de ei. Ei n-au uitat de ea, ci i-au ținut deasupra capului lumânările aprinse, până când s-au micșorat de tot. Peste cocul împietrit de fixativ al doamnei Antena se întărea acum o cască din ceară, cu două stalagmite (sau antene) tot din ceară, ca niște coarne lungi de capră sau chiar de altceva. Dânsa, ea, doamna, posesoarea, nu simțise nimic.

* Întâi a văzut-o vecina Varvara, care a zbierat „Ucigă-l Toaaaca!”. A urmat soțul, Manole, care plecase nițel (primise pe WhatsApp un clip tematic, pe bază de iepurași și ouă): lăsase o soție și găsise, luminată de ecranul telefonului cu care își căuta perechea, o creatură de filme horror, un alien, un trol, un goblin, ceva în genul ăsta, deci a fugit în mulțime. Ea, Antena, a gândit doar „Porcul! Sigur umblă după altele!” și a pornit repede în urma lui, apropiindu-se, astfel, atât de becul din fața bisericii, cât și de enoriașii înghesuiți să asculte; aceștia, cum o vedeau, răcneau, speriindu-i și îmbrâncindu-i pe ceilalți, până când au rămas în picioare doar băieții veseli, privindu-l cu satisfacție pe Manole, care apăruse, zăngănind pe degete cheile de la casă și, mai ales, de la boxă. Oamenii legii chemați de dascăl au săltat-o pe Antena pentru tulburarea ordinii, apoi au luat la rost niște cetățeni care vindeau lumânări fără să dea bonuri fiscale. Când doamna a ajuns în sfârșit acasă, pe la 9 dimineața, din beci răsunau cântece.

File proaspete din jurnalul elevului Nelu

mi-e mea trebuit niște pese de la tabelu de siguranți dân casă ptr esperențe la ora de esperențe de la școlă care dupaea na mai fost curent la bec ca cân se ia lumina ear mama cu tata mea zis mă nelule fă ce ști să pui pesele ândărăt casă meargă corentu că se ânpute melu ân frigidel. Io am aozit că de Înviere ne dă taica popa Lumină care am zis că meo da și corent care mam dus deși mă căota ca disperați mama cu tata și cu niște sfori să mă lege să stau acasă că zicea că le pocnește obrazu de rușine dacă mai mă ia cu iei la biserică. Deci anu ăsta am fost cum ar fi pe contul propiu al meu șii fincă că știam cari treaba mam degizat ântrun pensonar meam pus mustețe șii barbă de câlț de care pune tata la ghivetă meam pus cocoașe dântro perenă de puf șam găsit paltonu lui nea nenea gică carel lăsasă pe trepți la intrare că uitasă lumânărle și sa urcat după ele să le ie. Ân fața biserici ân ângesueală câț ma văzut nu ma cunoscut șii mea zis trăești gică sărbători fericicite vecine sau sărmâna părinte adică că crecă ma sconfundat cu popa preotu care am zis să profiț să iau Lumină primu să duc acasă la frigidel șii mam băgat ân față și mam ânpedicat în paltonu lui gică care era lung și larg și sa creiat panică că a căzut cei prezenț ca popicele de domino ear dascălu mea dat co lumânare ân cap de mea loat foc paltonu lui gică cu ce naiba âl spală crecă benzină că sa aprins ca la ora de cimie cân dai foc la gază să arză școla noroc de pernă că nu ma usturat până acasă cân am ajuns une ajunsesă deja ponperii da nu din caoza la eu ci fincă cân a plecat tante giorgescu a uitat cuptorul aprins dea loat foc melu așa că mama cu tata na mai ținut minte că nu merge tabelu de siguranțe care orcum sa topit de la foc.

Publicitate și alte recomandări video