anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Precariatul

GALERIE
ioan milica
  • ioan milica
- +

Din categoria cuvintelor aflate în uz fără a fi prinse în dicţionarele limbii române actuale, vă  invit să ne oprim asupra unui neologism plastic şi sugestiv pentru vremurile în care trăim: precariat

Specialiştii britanici (şi lexicografii americani) pun originea acestui giumbuşluc lexical pe seama fuziunii dintre engl. precarious ‘precar’ şi engl. proletariat ‘clasa muncitoare’. Nu e nici prima, nici ultima mostră de creativitate care îmbogăţeşte sfera cuvintelor-valiză. Termenul are coloratura tehnică şi voit doctă a jargonului folosit de sociologi şi de economişti pentru a face referire la oamenii fără rădăcini socio-profesionale puternice şi stabile. Precariatul - scrie cunoscutul economist Nouriel Roubini - este oglinda contemporană a proletariatului marxist. Vorbim despre clasa dispreţuită a celor cu situaţie nesigură, de azi pe mâine, folosiţi ca masă de manevre concepute în culisele vieţii publice. Aşadar, una din notele caracteristice ale acestei pături o constituie, cum ar scrie etologul Konrad Lorenz, receptivitatea la îndoctrinare, iar această particularitate evidenţiază succesul retoric al puzderiei de voci antisistem, de la antivaxeri şi ecofanatici la eugenişti de şcoală nouă. În diverse ocazii, profesorul Roubini a arătat că, în conjuncţie cu imobilitatea socială, nesiguranţa economică amplifică percepţiile negative orchestrate împotriva unei orânduiri pe care mulţi demagogi se îngrijesc zilnic să o prezinte ca fiind brutală, nedreaptă, oprimantă. Această clasă este numită de Noah Yuval Harari clasa oamenilor inutili. Pentru aceştia, ostracizarea indusă de progresul tehnologic antrenează spiritul de revoltă şi pune în lumină drama intensă a vieţilor măcinate de deprimare, sedentarism şi abuz de alcool sau de droguri.

Ar fi, totuşi, regretabil să omitem şi un alt aspect de real interes. Precariatul material ucide, însă nu este mai puţin important şi amănuntul că precariatul intelectual are consecinţe devastatoare. De fapt, cel dintâi este animat de cel de-al doilea, aşa cum genele HOX ne modelează înfăţişarea. „Lenevirea” tehnologică a omului, adică ignoranţa vândută la pachet cu gadgeturile şi deviceurile smart, ultracomode, de ultimă generaţie, pare a spori riscurile educaţiei de spoială, în loc să le prevină. Ce rost ar mai avea, oare, să ţii minte ceva, orice, din moment ce asistentul electronic, pe care, mai nou, îl putem primi chiar la naştere, se activează prin comandă vocală sau la o simplă atingere, ne poate transmite tot ce vrem şi ce nu vrem, poate înmagazina şi reproduce fără ezitare şi fără greş filmul vieţii, ne poate hrăni iluziile, ne poate modela gândurile, ne face, într-un cuvânt, translucizi? E ca şi cum tehnologia le-ar dezvălui oamenilor promisiunea nemuririi (fie şi ca surogat digital), dar, în acelaşi timp, le alimentează, în masă, anxietatea de a fi ei înşişi. Chestiunea anturajului digital merită, fără dubiu, studiată mai îndeaproape, iar unele studii atestă amploarea unui fenomen odios, cu acţiune pregnantă în mediul reţelelor de comunicare online, şi anume spirala tăcerii (frica de a exprima public ceea ce gândim).

Prin urmare, o pledoarie susţinută împotriva precariatului intelectual, oricât de tardivă, de ridicolă şi de inutilă ar putea părea cuiva, are ca miză educaţia. Visul luminos al elitei iluministe dârdâie din încheieturi ca o statuie veche şi coclită a bătrânului Darwin pe care revoltaţii zilei ţintesc să o doboare de pe soclu şi să o calce în picioare. Mai mult decât în vremea sa, părintele evoluţionismului este astăzi dezonorat şi ponegrit de „alternative” care sfărâmă şi memoria altor eroi ai ştiinţei: teoria pământului plat (Euclid, Copernic, Galilei, Kepler, Newton, Einstein), curentul antivaccinist (Louis Pasteur, Robert Koch), ecoterorismul (Alexander von Humboldt, Konrad Lorenz). Din respect faţă de savanţii enumeraţi, mă limitez doar la cele trei exemplificări de grandioase reinventări ale roţii. Ceea ce vreau să subliniez este că, sub povara precarităţii intelectuale, vocea ştiinţei pare a se stinge sugrumată de „ideologii” care nu au nici în clin, nici în mânecă cu ţelul de a înfăţişa lumea aşa cum este ea în fapt şi nu cum ne-ar conveni nouă să o luăm în stăpânire. În numele Libertăţii, libertăţile fundamentale sunt astăzi dezarticulate ori puse pe rând la stâlpul infamiei. În loc să culegem binefacerile Iluminismului, muşcăm aproape zilnic din fructele otrăvite ale mâniei. Roim, asemenea pierdutelor galaxii ale universului, în jurul propriilor noastre slăbiciuni şi rătăciri, căci nu este puţin lucru „să vezi cât sunt oamenii de orbi când păcătuiesc ei, şi cât de îndârjiţi prigonitori ai viciilor pe care nu le au ei înşişi” (Niccolo Machiavelli).

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Gazoductul Nord Stream 2 şi securitatea Europei

Alexandru LĂZESCU

Gazoductul Nord Stream 2 şi securitatea Europei

Pentru Germania gazoductul şi relaţiile cu Rusia par să aibă prioritate în faţa intereselor de securitate ale Europei de Est şi legăturilor transatlantice.

Filmuletul zilei

opinii

Pe faţă şi pe dos

Nichita DANILOV

Pe faţă şi pe dos

Dincolo de ieşirea în aparenţă viscerală şi acuzaţiile halucinante ale preşedintelui Iohannis la adresa PSD-ului, ghicim un calcul politic rece. Atacând PSD-ul, dar şi UDMR-ul, preşedintele Iohannis a făcut o mişcare neaşteptată pe tabla de şah a spectrului politic românesc.

Patru pastile de vară covidată

Michael ASTNER

Patru pastile de vară covidată

Of de feisbuchist răzvrătit

Cum e posibil un stat minimal? (1)

Sorin CUCERAI

Cum e posibil un stat minimal? (1)

Fiindcă suntem deja în august şi ca să mai uităm de pandemie, le propun cititorilor mei un joc intelectual: cum ar fi posibil un stat minimal? Nu pentru că aş milita în favoarea unui astfel de stat, ci mai degrabă ca un joc cu mărgelele de sticlă.

pulspulspuls

Hopaa: ce avem noi aicea?

PULS

Hopaa: ce avem noi aicea?

Iacătă, stimaţi telespectatori şi simpatice telespectatoriţe, ce a putut surprinde pe una din străduţele lăturalnice din zona domiţilului, alaltăseară, în timpul preumblărilor de după cină recomandate de medic pentru digestie, amicul nostru Archibald Tănase! 

Caricatura zilei

LetsKanya

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.