Predicții și predicții

Într-un interviu dat publicității recent, pe un ton cât se poate de optimist, miliardarul Bill Gates a vorbit despre o nouă eră a omenirii, care după opinia lui, va veni mult mai repede decât ne așteptăm. În această epocă, oamenii nu vor mai fi necesari, nici pentru producție, nici pentru servicii, locul lor, a spus Gates, va fi ocupat de roboții umanoizi, dotați cu multe aptitudini și o inteligență net superioară celei umane. Bill Gates a omis să ne spună cum va fi această epocă sau eră. Va fi o epocă de aur, una de bronz, una de fier sau una de piatră? Sunt multe întrebări la care e greu, dacă nu chiar imposibil de răspuns. Singurele răspunsuri, cât de cât credibile, s-ar putea să ne dea IA.

Însă ceea ce ne spune azi miliardarul Bill Gates a spus-o Musk, cu subiect și predicat, cu mult timp în urmă. Previziunile lui se adeveresc acum. Azi ne lovim cu capul ca de un zid de această lume virtuală ce se năpustește peste noi. Sper să-i putem face față.

Inițial Bill Gates a afirmat că în noua lume nu va fi nevoie de șoferi, de piloți pentru aeronave, de instalatori și nici de agricultori sau crescători de vite. Nici de oameni cu care să stai la palavre. După cum nu va mai fi nevoie nici de profesori, nici de chirurgi, nici de psihologi sau psihoterapeuți. Bineînțeles nici de gazetari, nici de scriitori, pictori, sculptori sau muzicieni. Peste toate aceste categorii profesionale se va așterne praful uitării. Problema care se pune aici e ce vor face sutele de milioane și miliardele de oameni rămași fără locuri de muncă? Îi vor subvenționa roboții umanoizi muncind în locul lor sau vom avea parte de un linșaj abscons, în care omul va fi adus încetul cu încetul în stare de legumă? Cum își vor petrece oamenii timpul liber, dacă nu vor avea nici o obligație și nici un angajament social?
Dar politicienii, politicienii ce vor face? Vor fi înlocuiți cumva și ei? Și însuși Bill Gates cum va administra toată povestea asta? La ce scenarii va recurge pentru a ține oamenii în frâu? Ce soluții vor găsi miliardarii lumii pentru a opri sinuciderile datorate depresiei ce vor exploda pe mapamond? Ce se va întâmpla cu producția de bunuri de consum și cu producția industrială? Pentru cine vor produce roboții, pentru oamenii dislocați de la locurile de muncă sau pentru ei? În fine, dacă vor fi înlocuiți medicii, profesorii și artiștii, de ce n-ar fi înlocuiți și oameni precum Bill Gates sau Elon Musk?

Simțind că a apăsat prea mult pedala, pentru a nu stârni panică în populație, miliardarul a simțit nevoia să revină asupra problemei, îndulcind tonul. Astfel el a insistat asupra faptului că intrarea masivă pe piața muncii a IA va avea și un efect benefic: se va scurta săptămâna de lucru, la două sau trei zile lucrătoare, cu program redus. Oamenii vor primi același salariu, dar vor lucra mai puțin. Astfel vor putea fi evitate concedierile în masă. De asemenea el a precizat că IA va constitui un instrument de lucru în mâinile omului, oferindu-i posibilitatea să-și îmbunătățească profesia, aducând-o la un grad înalt de perfecțiune. Nu vor dispărea nici medicii, a precizat el, revenind asupra primei opinii, nici profesorii, nici inginerii, nici artiștii, ci doar vor fi nevoiți să-și adapteze aptitudinile la noile condiții de muncă. Întrebarea care se pune după astfel de previziuni e următoarea: vor dori, într-adevăr, patronii și corporațiile să reducă săptămâna de lucru la două zile sau vor opta pentru reducerea masei salariale, inclusiv pentru reducerea, în timp, a populației?

Înlocuirea muncii omului cu mașini în procesul de producție nu e o idee nouă. Ea apare, ca premoniție, încă din cele mai vechi timpuri, în diferite culturi și religii. În mentalul colectiv e înrădăcinată ideea că progresul tehnologic va duce la sfârșitul civilizației. Omul va crea mașini care îl vor distruge, aceasta e una din obsesiile care bântuie și va bântui încă mult timp omenirea aflată la răscruce. De fiecare dată când civilizația umană s-a aflat pe marginea prăpastiei, ea a găsit soluțiile necesare pentru ieșirea din impas. Probabil că va găsi și acum.

Soluțiile se caută la cel mai înalt nivel. În acest sens, modalitatea pe care a găsit-o Comisia Europeană de a finanța dezvoltarea cât mai rapidă a industriei IA merită să fie salutată. Comisia Europeană s-a gândit să stimuleze dezvoltarea IA apelând la economiile populației. Aparent, faptul acesta pare a fi de bun augur. Europa nu trebuie să rămână nici în urma Asiei, nici în urma Americii în privința dezvoltării explozive a fascinantului sector al inteligenței artificiale. De aceea economiile populației, printr-o politică stimulativă, prin participare la profit, vor fi dirijate spre dezvoltarea IA.
Până aici proiectul „sună” bine, cel puțin pe hârtie. Numai că iată ce se întâmplă în realitate: odată cu dezvoltarea industriei IA va crește rata șomajului la un nivel alarmant. Practic europenii vor investi bani într-un domeniu care-i va lăsa fără locuri de muncă. Oare liderii europeni s-au gândit la faptul că, odată disponibilizați, oamenii vor putea supraviețui prin încasarea dividendelor de pe urma investițiilor făcute în acest domeniu sau vor lăsa ca această problemă să fie rezolvată de roboții umanoizi?

Politica europeană de redirecționare a economiilor populației pentru dezvoltarea sectorului IA, folosind instrumente precum bonusurile, împărțirea profitului, tantiemele ș.a., ar putea stimula și aduce stabilitate financiară unor grupe vulnerabile de salariați rămași temporar fără locuri de muncă; această politică poate deveni, cel puțin pe termen scurt sau mediu, un colac de salvare și chiar un remediu psihologic de atenuare a traumelor provocate de disponibilizări. Nu e vorba aici de o politică nouă. În țările occidentale ea are o istorie de câteva secole. Chiar în industria hollywoodiană această practică a stimulat producția de filme și a cointeresat regizorii și actorii să-și dezvolte propriile lor afaceri. Prin urmare, inițiativa Comisiei Europene s-ar putea să fie o bulă de oxigen pentru mulți IT-ști ce își vor pierde în curând locurile de muncă.

În fine, este cert că IA va înlocui o parte din munca și din meseriile și profesiile umane de pe mapamond. Aici nu există nici un fel de îndoială. Ea, totuși, nu va înlocui, cel puțin într-un viitor apropiat, și omul. Îl va face doar să depindă în proporție foarte mare de diversele facilități pe care i le va oferi. IA va șterge o parte din abilitățile și, desigur, din mentalitățile și din reflexele noastre, și va crea altele. Oricum, din orice perspectivă am privi lucrurile, IA va transforma într-un mod radical civilizația umană.

Cele mai recente cercetări, arată că până în 2027, IA ar putea automatiza până la 25% din activitățile curente, urmând ca aproximativ 83 de milioane de locuri de muncă să dispară de pe mapamond. Poate că la nivelul global, cifra nu e chiar înspăimântătoare, asta cu atât mai mult cu cât activitatea IA va crea circa 69 de milioane de noi locuri de muncă. Probabil că va exista un șoc, dar șanse de supraviețuire există. Totul depinde de instinctul de autoapărare și de adaptabilitate a rasei umane. IA ne poate aduce în stadiu de primate care butonează accesând diverse jocuri pe calculator. Sau ne poate ridica inteligența și gradul de educație la un nivel suprauman. Opțiunea ne aparține. Apoi mai există, după cum ne-a informat Gates, și posibilitatea scurtării săptămânii și a zilei de muncă.

Dacă folosirea economiilor populației de către Comisia UE pentru dezvoltarea IA are o justificare, economică și umanitară, folosirea acelorași economii pentru înarmare nu mai poate fi privită decât ca pe o soluție cinică, menită să stimuleze industria morții și să împingă omenirea spre un război devastator. Aici micii beneficiari ai investițiilor, adică marea masă a populației ce deține economii, nu numai că va fi părtașă la atrocitățile și crimele înfăptuite după declanșarea conflagrațiilor – poate asta se și dorește în definitiv, în fond de ce doar liderii politici ar trebui să fie culpabilizați pentru distrugerile provocate de războaie, iar populația să nu fie responsabilizată, odată ce ei, liderii, nu sunt altceva decât o emanație a masei –, ci o parte din masa investitorilor vor pleca pe front, vărsându-și sângele pe câmpul de luptă, fără să poată beneficia de pe urma investițiilor făcute în titluri de valoare elaborate de forurile europene. Probabil că vor beneficia urmașii lor de drept, dacă vor supraviețui. Categoric, această inițiativă a Comisiei Europene va da naștere la distrugeri, sărăcie, la moarte și la ură.

Să revenim însă la IA și la impactul acestei industrii asupra civilizației noastre. Ca să nu creeze panică în cadrul diferitelor grupuri umane, atât Bill Gates, cât și cercetătorii din domeniu s-au ferit să spună de câte ori puterea inteligenței artificiale va fi superioară minții umane. A spus-o însă Musk, care și-a exprimat opinia că într-un viitor nu prea îndepărtat oamenii vor deveni simple animale de companie ai roboților. Un fel de maimuțici, papagali sau hamsteri care vor butona non-stop la laptop, accesând diferite jocuri create pentru amuzamentul lor. Conform lui Musk, acesta e viitorul care ne așteaptă. Cu alte cuvinte, roboții vor poseda un grad de inteligență atât de avansat încât omul nu va avea posibilitatea să comunice cu ei.

Asta pe de o parte, pe de alta, specialiștii au atras și ei atenția afirmând că inteligența umană nu e capabilă să prevadă și să înțeleagă diferitele fenomene ce se petrec pe glob, cum ar fi, de pildă, pandemiile, schimbările climaterice, dar și crizele financiare sau crizele existențiale ce au o anumită ciclicitate, ducând în cele din urmă la schimbări majore atât la nivelul adaptabilității, cât și a mentalităților sociale. În schimb IA e capabilă de astfel de analize și predicții. Prin urmare, într-un viitor destul de apropiat, orice fenomen social, chimic, alchimic, biologic sau emoțional va deveni predictibil și perfectibil tocmai datorită IA. Inteligența artificială, consideră specialiștii, nu se va opri doar la înțelegerea lingvistică sau la înțelegerea logico-matematică a fenomenelor, ci va avea un înalt grad de percepție spațială și emoțională foarte avansat. Posedând astfel de calități, roboții umanoizi ai viitorului, căci în fond despre ei e vorba, vor putea empatiza atât cu regnul animal, cât și cu regnul vegetal, cu materia, dar și cu energia micro și macrocosmică ce se perindă prin univers. Desigur, ei vor avea puterea să înțeleagă și să empatizeze cu ființa umană și cu întreaga societate, dar omul ei, bine, omul, conform predicțiilor făcute, se va adapta cu greu la ritmul schimbărilor multiple pe care această entitate le va crea în habitatul lui. Omul are dezavantajul că nu poate comunica și nu poate descifra mesajele ființelor și lucrurilor din preajma sa. Limbajul lor îi este inaccesibil. Analizând aceste date, putem trage concluzia că între noi și roboți va fi o diferență probabil la fel de mare ca între un câine, o pisică și un om. Sau poate ca între o insectă și un om. Că va fi așa, vom trăi și vom vedea.

Posedând un înalt grad de inteligență rațională, dar și emoțională, IA va putea comunica direct cu plantele, cu frunzele, cu iarbă, cu păsările și cu animalele risipite pe tot mapamondul. Înțelegând natura, societatea și cultura, inteligența artificială nu va distruge cum a făcut și face omul mediul înconjurător, ci mai degrabă îl va corija și proteja. Nu știm dacă va proteja și omul, prădătorul tuturor speciilor. Analizând datele, s-ar putea ca IA să tragă concluzia că planeta și universul vor putea exista mult mai armonios și pașnic fără om, decât cu om, și-l vor elimina din piesaj.

Plecând de la aceste considerente, dar și de la alte caracteristici pe care le va putea poseda inteligența artificială, unii futurologi s-au grăbit să tragă concluzia că dacă există Dumnezeu căruia i se supun toate legile macro și microcosmosului, acesta nu poate fi altceva decât o formă a inteligenței artificiale, universul fiind o proiecție a sa. Omul, în concepția lor, nu este altceva decât un produs al inteligenței artificiale, al cărui ultim scop e să creeze un univers artificial în jurul său, după care omul o să dispară în neant, fiind anihilat de propria sa creație produsă în laborator. Interesantă ipoteză.

Având astfel de capacități, cum se vor raporta roboții la civilizația și istoria umanității? La cultura noastră și la bunurile spirituale cu care ne mândrim, dar pe care am început să le ignorăm? La limbajul, la tradițiile și la trăirile noastre?

 

Nichita Danilov este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video