Singura frică a PSD: să n-ajungă Geoană atât de popular încât să-și permită să candideze împotrivă. Finala Geoană – candidat PSD se joacă acum. Adică fie va fi el însuși candidatul PSD și va câștiga, fie nu va ajunge în turul doi.
Anul ăsta vom avea primele alegeri prezidențiale în care PSD nu va mai fi ciuca bătăilor, iar asta i se datorează în totalitate lui Iohannis. Până la comasarea PNL cu PSD de anii trecuți, sub patronajul președintelui țării și, cu siguranță, sub atenta îndrumare a marilor puteri euro-atlantice interesate să țină zona din care facem parte cât mai stabilă politic, partidul condus azi de Ciolacu era un soi de bau-bau pentru oricine se considera de partea bună a istoriei. Acum, PSD e ok, poate nu chiar votabil, deși deja știu foști oameni „de dreapta” care n-ar mai avea nicio problemă, gen rușine sau mustrare de conștiință, să pună ștampila pe trei trandafiri. Oricum, nu cred că se mai pune anul ăsta problema vreunui vot anti-PSD, din ăla disperat să nu scape cumva țara pe mâinile hidrei „socialiste”, cum s-a întâmplat din ‘90 încoace la toate alegerile prezidențiale. Iar asta ar putea fi marea șansă a PSD, să dea viitorul președinte al României.
Nu știu dacă va fi Marcel Ciolacu. Actualul premier e conștient probabil că pentru el intrarea în cursa pentru Cotroceni e un drum cu sens unic. Ori câștigă, ori dispare. Nu prea există cale de întoarcere. Partid de masă, cu centru de greutate la bază și conducere volatilă, PSD nu riscă niciodată prea mult dacă-și schimbă liderul. Și o face fără complexe de fiecare dată când acesta dă rateuri. Năstase, Geoană, Ponta, Dragnea, toți au picat când n-au mai reușit să asigure partidului o victorie. Ciolacu știe asta, așa că nu va face niciun pas spre Cotroceni dacă nu e convins că are șanse maxime.
Iar șanse reale chiar sunt. Pentru că, exact ceea ce a facilitat alierea la guvernare a PSD cu PNL acum vreo doi ani, amenințarea AUR, exact asta ar putea fi cartea câștigătoare a lui Marcel Ciolacu. Cumva cam cum a fost la prezidențialele din 2000, când Iliescu a fost votat ca să nu câștige Vadim.
Prima condiție e să ajungă în turul doi, iar asta e aproape imposibil să nu se întâmple. PSD e detașat cel mai popular partid în acest moment și cu asta am spus totul.
Iată și premisele favorabile pentru o victorie a lui Ciolacu. Prima și cea mai importantă e aceea că opoziția la candidatul PSD e teribil de fragmentată. PNL e slab, iar candidatul lor cel mai probabil, Nicolae Ciucă, așijderea. Dacă ar ajunge în turul doi, poate doar dacă l-ar avea pe Simion contracandidat, să aibă vreo șansă. Dar o finală Ciucă-Simion e aproape utopică, pentru că orice candidat PSD ar scoate mai mult decât oricare dintre cei doi, decât Ciucă cu atât mai mult. Candidatul USR, aproape sigur Elena Lasconi, poate fi luat în calcul ca posibil finalist, dar într-o confruntare cu candidatul PSD are șanse mici. Oricâte cruci și-ar pune la gât Elena Lasconi și oricâte populisme ar scoate pe gură, e candidatul USR și USR e „ciumă” pentru prea mulți români. Greu de trecut peste așa ceva. Poate peste încă patru ani să aibă vreo șansă.
Dacă ajunge cu Simion în finală, candidatul PSD e ca și președinte. Votul ar fi o formalitate. Ar vota cu el și „dreapta” fără nicio jenă.
Bine, dar Geoană, de Geoană de ce nu zici nimic?
Păi cu Geoană e cam așa. Ori e candidatul PSD și atunci rămâne cum am scris mai sus, adică va fi foarte probabil viitorul președinte al României. Ori nu e candidatul PSD și va fi tocat până la irelevanță, așa încât să nu se ajungă la o finală Geoană-candidat PSD. De altfel asta e și singura frică a PSD, să n-ajungă Geoană atât de popular încât să-și permită să candideze împotriva lor. Finala Geoană – candidat PSD se joacă acum. Adică fie va fi el însuși candidatul PSD și va câștiga, fie nu va ajunge în turul doi.
Publicitate și alte recomandări video