Prima româncă recunoscută drept sfântă, la catolici. A fost ucisă cu 42 lovituri de cuțit
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 17.09.2021

Prima româncă recunoscută drept sfântă, la catolici. A fost ucisă cu 42 lovituri de cuțit

GALERIE
veronica antal
  • veronica antal
- +

Peste o lună, va fi beatificată de Biserica Catolică prima femeie din România. Evenimentul va avea loc la Nisiporeşti (lângă Hălăuceşti, Iaşi), localitatea unde s-a născut Veronica Antal, cea care a fost ucisă, pe 24 august 1958, cu 42 de lovituri de cuţit. Criminalul încercase să o violeze, dar tânăra s-a opus cu toată fiinţa ei. A murit strângând rozariul în mâna dreaptă. „Fecioară ai fost, fecioară ai rămas. Cinste ţie“, a spus medicul legist la autopsie.

Veronica Antal este pe punctul să devină pe 22 septembrie prima femeie română şi primul laic român care este beatificat de către Biserica Catolică. Însă povestea care stă în spatele crimei din 24 august 1958 este una care nu a fost elucidată complet nici măcar până în ziua de astăzi. În urmă cu 15 ani, în 2003, în acelaşi an în care reprezentanţii Episcopiei Romano-Cato­lice din Iaşi au început să strângă mărturii pentru dosarul de canonizare, reporterul „Ziarului de Iaşi“ Mirela Corlăţan a mers să discute cu o parte dintre cei care îşi mai aminteau de tânăra de 23 de ani sau de povestea sa, auzită de la părinţi. Încă de atunci, povestea era una care aluneca deja spre legendă şi părerile oamenilor cu greu puteau fi puse cap la cap pentru a lămuri ce s-a întâmplat mai ales după momentul crimei. (VEDEȚI AICI)

42 de lovituri de cuţit

Lucrurile care se cunosc cu certitudine, inclusiv din dosarul întocmit de Episcopia Romano-Catolică din Iaşi, ţin de persoana Veronicăi Antal. În 1958, sub persecuţia regimului comunist, se închideau din ce în ce mai multe biserici în ţară, inclusiv cele de alte culte decât cel ortodox. Aceasta a fost şi soarta Mănăstirii catolice de la Hălăuceşti, cât şi a seminarului teologic de acolo, ce fuseseră închise înainte de 1950. Cum persecuţia comunistă împotriva creş­tinilor era din ce în ce mai mare, tinerele care doreau să devină maici aveau o singură soluţie, după închiderea seminarului şi al mănăstirii - să intre în Ordinul al III-lea al Sfântului Francisc. Asta presupunea ca ele să rămână în afara rândurilor bisericeşti întreaga lor viaţă, dar să se comporte în fiecare zi după regulile dintr-o mănăstire, să trăiască în rugăciune, în sărăcie şi să îi ajute pe cei din jur. Însă odată intrate în acest ordin, tinerele trebuiau să meargă în fiecare duminică la Liturghie, şi de aici intervine şi povestea Veronicăi Antal. Cum în Zăpodia, actualul Nisiporeşti, satul ei de baştină, nu exista o parohie proprie şi nici biserică catolică unde să se slujească, aceasta venea în fie­care duminică sau la toate sărbătorile mari câte opt kilometri până la Hălăuceşti, parohie de care aparţinea, din judeţul Iaşi, pentru a participa la slujbe.

Sătenii din Hă­lăuceşti cu care au vorbit reporterii „Ziarului de Iaşi“ în urmă cu 15 ani, care încă şi-o mai aminteau, la 65-70 de ani, pe tânăra Veronica care venea mereu la slujbe, au povestit despre aceasta că în dimineaţa zilei în care a murit venise la biserica ca să ajute pentru pregătirile administrării Sfân­tului Mir.

„Fie vară, fie iarna, Veronica venea la Hălăuceşti în fiecare dimineaţă la liturghie, iar duminica şi de două ori, ca să prindă şi Vecernia. Se hotărâse să fie o persoană consarcată lui Isus şi ne aduna şi pe noi, copiii, după slujbă să cântăm. Cred că eram vreo 50 în jurul ei“, a declarat, în 2003, pentru „Ziarul de Iaşi“, Cecilia Vîntur, care avea atunci 63 de ani. Aceasta a mai spus că se ştia faptul că mama Veronicăi voia să o căsătorească, însă fata a refuzat, dedicându-şi viaţa bisericii.

Doi strujeni peste cadavru, în semn de cruce

În seara zilei în care a ajutat la biserică, Veronica a plecat acasă singură, când se întunecase afară, iar pe drum a fost acostată de un bărbat numit Pavel Mocanu, şi el din Nisiporeşti, care mergea la gara din Hălăuceşti să prindă un tren de noapte spre Bacău. Sătenii au povestit că acesta ar fi încercat să o violeze pe tânără, şi cum nu a reuşit, a înjunghiat-o de mai multe ori, iar spre dimineaţă, după cum au povestit localnicii pentru „Ziarul de Iaşi“ în 2003, s-a întors din nou în câmp unde a constatat că tânăra nu a murit şi a mai înjunghiat-o până a ajuns la 42 de împunsături de cuţit.

„Eram copil pe atunci, şi în acea dimi­nea­ţă mergeam cu tata la cules de fasole. Eram cu carul cu vaci. Am dat din greşeală de Veronica în lanul de porumb. Stătea pe o parte, avea în jurul degetelor rozariul şi era într-un lac de sânge. În bătaie de joc, criminalul pusese pe ea doi strujeni de porumb în formă de cruce. N-am să uit până mor asta. I-am zis tatei, dar el a zis să mergem de acolo. Un medic veterinar din Zăpodia, Zgăvîrdici îi zicea, făcea naveta la Mogoşeşti cu şareta, cu un cal alb. Când a trecut pe acolo a gă­sit-o şi el a fost cel care a anunţat în sat“, a spus Pavel Vîntur, pentru „Ziarul de Iaşi“.

Istorisirea poveştii Veronicăi nu se opreşte însă la moartea ei. Miliţia desco­perise trei tineri care au trecut pe acolo în acea seară, Pavel Dumitraş, Neculai Mag­dici şi Pavel Mocanu. După ce au fost ţi­nuţi mai mult de şapte luni în arest, după ce se presupune că au fost o serie de intervenţii ale familiei lui Mocanu la organele de anchetă, Dumitraş a fost condamnat la moarte, iar Magdici, la 25 de ani de închisoare. Au făcut recurs, s-a făcut o reconstituire care a determinat faptul că Mocanu ajungea cel mai repede în acel loc, după cum povesteau sătenii pentru „Ziarul de Iaşi“, dar în 1961, în ciuda acestor do­vezi, Pavel Mocanu a ieşit din închisoare, iar crima s-a concluzionat că a fost cu autori necunoscuţi. 15 ani mai târziu a fost redeschis dosarul, în 1976, în urma apa­riţiei unui martor.

Elena Carp, mătuşa lui Pavel Mocanu, trecuse în acea seară pe deal, a văzut tot ce s-a întâmplat, iar rudele celorlalţi doi acuzaţi au declarat pentru „Ziarul de Iaşi“ că ar fi primit şi 10.000 de lei ca să nu spună nimic. Femeia a declarat ce a văzut în faţa preotului pe patul de moarte. Al doilea proces s-a judecat la Piatra Neamţ, Mocanu a primit 12 ani de închisoare, din care a executat doar opt.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Restauraţia fără rest

Pavel LUCESCU

Restauraţia fără rest

Uitându-te la ce se întâmplă zilele astea în politica românească începi să-ţi dai seama că acum un an am luat de fapt o mare ţeapă şi că premierul pe care şi l-a dorit şi l-a impus Iohannis, Florin Cîţu, nu e decât versiunea sintetică şi coafată a grindenilor, tudoşilor şi dăncilelor lui Dragnea pentru fraierii de „dreapta”.

Filmuletul zilei

opinii

Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

Ioan Alexandru TOFAN

Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

Schimbările, câte sunt, par a fi făcute de un copil râzgăiat care, supărat pe ursuleţul lui, vrea să îl transforme în maşinuţă. Sunt mutate băncile, ca să fie în cerc şi nu în rând. Se dă cu var. Sunt înlocuite tablele. Iar se dă cu var. Power-point-ul este încurajat să devină un limbaj universal, aruncându-se în inactualitate însuşi fundamentul culturii noastre europene, care este cuvântul. Power-point-ul se proiectează pe un var strălucitor. Se schimbă ordinea rubricilor în diverse tabele. Concluziv, se mai dă o dată cu var.  

Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

George PLEȘU

Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

Fără nici o îndoială, muzica pe care o ascultăm şi împărtăşim cu alţii este parte a individualităţii nostre, a identităţii personale, sociale şi culturale, inclusiv prin dorinţa de a ne integra, de a corespunde sau a ne diferenţia de majoritate. Departe de a fi doar distracţie sau o experienţă pur estetică, muzica este un limbaj în sine, care se dezvoltă continuu, odată cu omenirea.

IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

Grigore ILISEI

IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

Viaţa Ecaterinei Ilisei, născută Şerbu, şi purtând din 1960 până la căsătoria din 22 noiembrie 1965 numele de Moldovan, cel a bunicilor materni, care o înfiaseră spre a o scăpa de anatema „originii nesănătoase”, stigmat al regimului comunist, a fost hărăzită de Dumnezeu să-şi rânduiască viaţa sub semnul frumuseţii. Fusese plămădită să fie chip al splendorii umane. 

pulspulspuls

Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

Una scurtă pe azi despre subiectul ultimelor zile din politichia locală: cel despre demisia anunţată dar nescrisă a conţilierului userist Iulică Răzgândică.

Caricatura zilei

Tramvaiul nou și-a început treaba

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.