Primar pe veci

La noi, dacă ești primar de cel puțin un mandat, trebuie să fi extrem de prost ca să nu mai câștigi unul. Adică poți fi prost, dar nu extrem de prost, că asta înseamnă să faci greșeli atât de mari, că nici nu mai ai nevoie de contracandidat ca să pierzi. Te bați singur. Mai poți pierde, doar în două situații mai speciale: ești deja mort sau ai intrat în pușcărie, dar nu după ce s-au tipărit buletinele de vot, că și în acest caz ai șanse mari să fii votat, cum de altfel s-a mai întâmplat pe la noi.

Explicația e simplă. Oamenii nu vor schimbare cu adevărat, decât atunci când le ajunge cuțitul la os, iar un primar, dacă nu e extrem de prost, mort sau în pușcărie înainte de a se tipări buletinele de vot, știe cum să facă să nu se ajungă până acolo. Uitați-vă la toate schimbările care au avut loc la noi în ultimii 34 de ani. Niciuna nu s-a produs în liniște, toate au fost cu furie, cu nervi și cu strigături, cu ieșit la vot în disperare, de parcă fără acel vot s-ar fi prăbușit totul. Și asta pentru că o masă critică de votanți au avut sentimentul că așa nu se mai poate, că e prea groasă.

Nu pare să fie cazul la Iași. E drept că avem un primar incompetent, care dacă rămânea director tehnic acolo de unde l-a propulsat Simirad până l-a făcut ce e și azi, Primăria ar fi avut poate ceva de câștigat. Că știe orașul și orice primar l-ar fi putut folosi cu succes pe post de executant.

E drept și că este extrem de corupt, putred de bogat, probabil deja milionar în euro, deși oficial a trăit toată viața din leafa de la primărie. Dar nu e prost sau, mă rog, nu extrem de prost. În schimb, e șiret. Și asta înseamnă și că a înțeles de mult cum se păstrează o primărie, chiar făcându-ți de cap în cel mai deșănțat mod.

Cum? Având grijă de două lucruri decisive pentru confortul psihic al oricărei comunități: liniștea și curățenia. Iar Iașul e relativ curat și sigur, asta nu o poate nega nimeni. În rest, orice e discutabil.

Să luăm exemplul corupției, cea mai bătută monedă a competitorilor lui Chirica de ani și ani de zile. De ce ar crede ieșeanul de rând, adică acel votant care în condiții normale decide câștigătorul, că un alt primar nu ar fura la fel de mult sau, mă rog, comparativ cu Mihai Chirica? După ce au cunoscut deja vreo trei rânduri de schimbări de regim, atât locale, cât și naționale, românii s-au convins că puterea corupe pe oricine sau, mă rog, pe aproape oricine. Așa că la mijloc nu e vorba, cum le place unora să creadă, de vreo infirmitate morală a electoratului care votează în continuare cu „hoții”, deși știu că sunt furați, ci de o lecție deja învățată: în politică nu există îngeri.

Dar subiectul corupție folosit ca armă împotriva adversarului mai are un defect. Reversul ei, cinstea, nu garantează nimic. E ok să fii curat ca primar, să zicem, dar asta nu înseamnă că vei fi și un primar bun. Poți fi moral și prost sau incompetent în același timp, iar în cultura populară asocierea asta e chiar destul de frecventă. Sau, cum mai spun unii, prost să fii să nu furi și tu. Și, ne mai place sau nu să recunoaștem, cei mai mulți dintre noi, dacă li s-ar oferi pe tavă ocazia, cum se întâmplă oricărui primar, ar închide ochii la câte o furăciune sau abuz sau chiar ar băga mâna mai adânc sau mai puțin adânc. De ce ar crede atunci ieșenii că dacă ajunge altul sau alta la primărie, n-ar face cam la fel?

Revenim la Iași. Chirica are în continuare prima șansă, evident, vorbind de alegeri într-un singur tur de scrutin, pentru că beneficiază de toate aceste condiții favorabile: Iașul e relativ curat și sigur și niciunul dintre contracandidați nu pare un înger ultracompetent care va face din Iași un oraș cum nu s-a mai văzut. Plus că oamenii se mai uită și la „omul” din spatele candidatului, cu ce profil familiar lui îl asociază, câtă încredere și empatie îi inspiră, e genul cu care ai sta la o bere sau la o cafeluță sau e mai degrabă rece, distant sau fals sau arogant sau mai știu eu cum. Toate astea contează, deși de multe nici nu suntem neapărat conștienți atunci când luăm o decizie de vot. Sau de stat acasă.

Bine, alta ar fi situația dacă am avea două tururi de scrutin, dar despre asta n-are niciun sens să vorbim cât timp e doar o pură ipoteză.

Publicitate și alte recomandări video