Epopeea blocului din Alexandru cel Bun a început în 2018, când fosta SC Familial SA a demarat procedurile de extindere a restaurantului. Fără ca vecinii şi Poliţia Rutieră să-şi fi dat acordul, Primăria a eliberat certificatul de urbanism. În 2019, a fost emisă şi autorizaţia pentru "amplasare firmă luminoasă şi extindere spaţiu comercial existent". Firma luminoasă nu există nici azi, iar extinderea spaţiului comercial s-a transformat în demararea construcţiei unui bloc de două etaje, fără parcare şi situat la doi metri de blocul vecin.

Plângerile vecinilor care s-au trezit că aproape nu-şi pot deschide geamurile fără să le lovească de alt bloc s-au îndreptat către Primărie, Inspectoratul Poliţiei Judeţene şi Inspectoratului de Stat în Construcţii. Acesta din urmă a dispus sistarea lucrărilor şi a propus anularea autorizaţiei. În august anul trecut, Prefectura a atacat autorizaţia de construire în instanţă. La acea dată, SC Familial SA era deja radiată din Registrul Comerţului, nemaiputând fi vorba nici măcar teoretic de extinderea vreunui spaţiu comercial. Magistraţii Tribunalului au decis introducerea în cauză a lui Sebastian Hitruc, ca beneficiar real al autorizaţiei de construire.

În faţa instanţei, reprezentanţii Prefecturii au cerut anularea autorizaţiei în baza a patru argumente principale. Întâi, scopul emiterii certificatului de urbanism şi a autorizaţiei nu corespundea cu funcţiunea iniţială a clădirii, de restaurant şi birouri specificată în documentaţia anexă la autorizaţie. În al doilea rând, autorizaţia de construire fusese emisă după expirarea termenului legal. Lipsa acordului vecinilor şi al Poliţiei Rutiere pentru certificatul de urbanism a fost al treilea motiv de ilegalitate invocat de Prefectură. Faptul că vecinii nu fuseseră consultaţi ar fi trebuit să împiedice eliberarea autorizaţiei de construire. Lipsa unor soluţii reale pentru parcarea în zonă a fost ultimul argument invocat de Prefectură. La documentaţia de autorizare fusese anexat un contract de comodat prin care biserica "Sf. Nectarie" din apropiere ceda 17 locuri de parcare spre folosinţă gratuită. Doar că un contract de comodat poate fi încheiat doar de proprietar, or biserica nu dovedise că parcarea pe care o folosea îi şi aparţinea. În plus, legea impune ca locurile de parcare să fie asigurate de beneficiarul autorizaţiei, acceptându-se doar în mod excepţional ca o parte a acestora să se afle pe terenul altcuiva. În niciun caz toate.

În replică, Primăria a arătat că zona centrală a cartierului Alexandru cel Bun era considerată ca având funcţiune mixtă, ceea ce impunea o interpretare mai largă a prevederilor autorizaţiei. "Singura condiţie ce trebuie îndeplinită la emiterea autorizaţiei de construire este reprezentată de asigurarea compatibilităţii dintre destinaţia construcţiei şi funcţiunea dominantă a zonei", au afirmat reprezentanţii municipalităţii. Aceştia au susţinut şi că depăşirea termenului de eliberare a autorizaţiei nu reprezintă un motiv legal de nulitate, iar pentru încheierea unui contract de comodat în vederea asigurării locurilor de parcare nu este obligatorie existenţa unor dovezi ale proprietăţii. În aprecierea municipalităţii, acordul vecinilor nu era necesar, întrucât nu se autoriza o nouă construcţie, ci doar extinderea unui spaţiu comercial deja existent. Nici Poliţiei Rutieră nu ar fi avut de ce să i se ceară aprobarea, întrucât proiectul nu presupunea amenajarea vreunei noi căi de acces, ci folosirea doar a celor existente. Argumente similare se regăsesc şi în întâmpinarea depusă de Hitruc.

Magistraţii Tribunalului au apreciat că singurul nemulţumit de eliberarea cu întârziere a autorizaţiei de construire ar putea fi doar beneficiarul acesteia. Argumentul Prefecturii a fost respins, fiind acceptată poziţia Primăriei, că întârzierea nu duce la nulitate. Nici avizul Poliţiei Rutiere nu a fost considerat ca necesar. În schimb, au fost acceptate celelalte puncte de vedere invocate de Prefectură.

"În condiţiile în care obiectul autorizaţiei de construire este denumit generic «spaţiu comercial», în timp ce documentaţia-anexă indică funcţiunea de alimentaţie publică, dar şi pe cea de birouri, se constată că extinderea spaţiului comercial existent se referă, de fapt, la dezafectarea parţială a construcţiei existente şi executarea unei construcţii noi, încăperile având destinaţia propusă de birouri. Este evident că există necorelare între scopul emiterii autorizaţiei de construire şi conţinutul documentaţiei tehnice, cât şi necorelare între scopul eliberării certificatului de urbanism cu obiectul cererii de autorizare", au apreciat judecătorii. Aceştia au subliniat şi că problema parcării nu a fost rezolvată, mai ales că un contract de comodat poate fi încheiat doar pentru construcţii provizorii, nu definitive. "Nu rezultă că există acordul proprietarului de drept al terenului, nu este demonstrată condiţia privind situarea locurilor de parcare la cel mult 100 de metri de amplasamentul construcţiei autorizate şi nu este respectată nici condiţia ca doar locurile care lipsesc să fie amenajate pe un alt amplasament", au spus magistraţii.

Lipsa acordului vecinilor a fost considerată de judecători ca un motiv clar de nelegalitate. Prin autorizaţie se aproba o construcţie nouă, cu alte funcţiuni decât blocurile vefcine. Studiul de însorire lipsea complet. Expertiza tehnică depusă la dosar nu lămurea impactul noii clădiri asupra celor vecine. Ca urmare, Tribunalul a apreciat ca întemeiată plângerea Prefecturii, constatând nulitatea absolută a autorizaţiei de construire emise în favoarea lui Sebastian Hitruc. Fiind casată de Curtea de Apel, sentinţa nu va mai produce niciun efect. Dosarul se va întoarce la Tribunal, acesta urmând să stabilească primul termen al procesului de rejudecare.