Primarul Chirica, visul de a avea metrou în Iași, traficul sufocant din Podu Roș și „Dumnezeu m-a făcut fecioară”

Marius Chiru locuiește la periferia Iașului, la blocurile noi dinspre Dancu. Lucrează în proximitatea cartierului Canta. În fiecare zi, după ce își duce copilul la școala din Tătărași, pleacă spre muncă. Ca să ajungă la timp, la ora 08:00, este nevoit să iasă din casă cel târziu la ora 07:15. În total, are de parcurs circa zece kilometri, nu e foarte mult, dar orașul este extrem de aglomerat dimineața.
Luni dimineața, ora 07:05. Se trezește brusc, se uită la ceas și își dă seama că nu are timp nici măcar să se îmbrace, nu va ajunge la timp dacă va alege să parcurgă drumul cu mașina personală. Noroc cu metroul, își zice. Calculează repede. „Dacă mă îmbrac rapid, renunț la cafea, trimit copilul cu tramvaiul și ies din casă la 7,30, ajung”, își zice el victorios în gând. Brusc, își aduce aminte că a citit în presă că primarul Mihai Chirica a răspuns ferm la o întrebare a jurnaliștilor cu „ieșenii nu au nevoie de metrou”.

Ce se întâmplă? Telefonul începe să sune strident și Chiru se trezește, este 6:30. Răsuflă ușurat. Nu va întârzia, totul va fi bine. Se spală cu apă rece și se ciupește de față. Visul de a avea metrou rămâne o idee îndepărtată, un gând fugar, realitatea arată că trebuie să se grăbească, fiindcă, dacă nu iese pe ușă la 7:15, nu va ajunge nici copilul la timp la școală și nici el la ora 08:00 la muncă.

Cumplit oraș, dar frumos vis, își spune. Păcat că domnul primar l-a stricat.

Rândurile de mai sus sunt o pură fantezie, o poveste, un vis care încearcă să facă mai frumoasă realitate cruntă, una căreia edilul-șef al Iașului nu prea vrea să-i dea aproape nicio șansă de rezolvare. Totuși, povestioara noastră, unde Marius Chiru este personaj fictiv, a plecat de la o întrebare banală adresată de un jurnalist al „Ziarului de Iași” primarului municipiului: „Are orașul nevoie de metrou?”.

Răspunsul lui a fost unul categoric, fără echivoc, fără niciun fel de nuanță. Pentru posteritate, totul a fost înregistrat. Ulterior, răspunsul său a generat o dezbatere în toată regula la ultima ședință a Consiliului Local de săptămâna aceasta. Dezbaterea a fost dusă de Chirica cu accente ironice, „acea domnișoară care nici nu știu dacă lucra la «Ziarul de Iași»”, insinuări ciudate, „Dumnezeu m-a făcut fecioară” (n.r. – detalii aici) sau referiri la costuri prea mari de realizare. În cadrul ședinței CL s-a zâmbit, însă participanții la trafic își blestemă zilele.

În final, edilul a cedat puțin și a spus că va convoca o întâlnire cu consilierii locali, întâlnire în cadrul căreia să se discute mai aplicat despre alternative la traficul din municipiu.

După cum arată acum lucrurile pe străzile din Iași, întâlniri formale sau informale ar trebui să fie programate zilnic. Tot aparatul birocratic al Primăriei ar trebui să gândească zilnic soluții. Unele sunt evidente, nu necesită inginerii ample sau munți de bani, ci doar puțină imaginație și inițiativă. Altele sunt costisitoare, dar tocmai acesta este unul dintre rolurile unei administrații locale, și anume să găsească soluții de finanțare.

Și da, rolul primarului este și să răspundă la întrebările jurnaliștilor, oricât de incomode sunt ele. La fel de bine, nu conta dacă „domnișoara” care i-a adresat întrebarea era angajată unei publicații sau era doar o ieșeancă.

Până la urmă, marile ctitorii vin în urma unor vise care par la prima vedere de domeniul fantasticului, ele trebuie însă lăsate să dospească și nu ucise din fașă.

Dar, uneori, după ce treci prin intersecția din Podu Roș, uiți de toate visele și faci o rugăciune, fiindcă ai scăpat teafăr din trafic.

Realitatea este că, dacă Primăria nu a reușit să rezolve problema traficului de acolo, cum să viseze la o linie de metrou?

Publicitate și alte recomandări video