Ca niciodată, a început sezonul de primăvară în fotbalul românesc. Ca în versurile unui cântec antic, vechi şi de demult, interpretat de „frizerul” Luigi Ionescu, a luat startul şi returul campionatului principal al fotbalului românesc. Este un campionat inedit, nu atât prin schimbarea sistemului de desfăşurare, care devine peren în liga noastră, cât în ritmul comandat, un fel de „pe repede înainte”. Nici pe vremuri, în an de Mondiale sau Euro nu era altfel, darămite acum, când suntem co-organizatori ai Euro 2020(1) şi trebuie ca  toată lumea cu simţ de răspundere să muncească la gazoanele Arenei Naţionale şi ale terenurilor de antrenamente. Iată de ce primăvara fotbalului românesc a început la 10 ianuarie, bazându-se puţul gândirii federal-filosofice pe blândeţea mioritică a iernilor noastre din ultima vreme. Numai că se uită că iarna nici măcar n-a început. „Eu sunt antrenor de fotbal, nu de hochei”, spunea odată antrenorul Sorin Cîrţu, la un start de sezon din februarile. când echipa sa oltenească juca pe terenuri neîncăzite, îngheţate y compris impracticabile. Ceea ce înseamnă riscuri sporite de accidentări ale jucătorilor, iar pe plan organizatoric amânări peste amânări până când temutul Moş Gerilă se îndupleca să mute bara de start a fotbalului. Nu a fost sezon lăsat de la Dumnezeu, pentru ca onor cluburile şi onor AFAN să ceară amânarea unor etape întregi din pricina condiţiilor meteorologice improprii.

Aşa se întâmplă şi acum, cu câteva mici/mari diferenţe, generate de schimbarea sistemului competiţional şi de coada îmbârligată a pandemiei. De-abia s-a anunţat la orizont un puiuţ de frig în weekendul care urmează, că imediat sindicatul AFAN s-a dus cu jalba în proţap pe la televiziuni (?) ca să se amâne etapa. Forurile, deşi neîntrebate, au răspuns doar cu o mică devansare a orelor de start, să nu se joace partidele aproape de miezul nopţii, dar mai mult nu se poate şi asta nu din rea voinţă, deoarece programul este strâns de gât ca o clepsidră. În următoarele săptămâni se joacă aproape non-stop, un program infernal greu de suportat chiar şi în condiţii normale, darămite la vreme de iarnă cu pandemia în spate. În plus, mai sunt câteva date de eliberat pentru meciurile echipei naţionale în preliminariile Cupei Mondiale. Chiar dacă iarna trece, cu fotbal jucat în treninguri şi hanorace, cu dinţii strânşi şi clănţăniţi, mai există spectrul unor focare de infecţie cu noul coronavirus, care ştim ce înseamnă: izolare, carantină, amânare şi, în ultimă instanţă, meciuri omologate cu 0-3.

Simptomatic şi, în acelaşi timp, emblematic în această situaţie, este cazul FCSB care a stârnit atâta vâlvă. Dată fiind pauza competiţională redusă, majoritatea cluburilor a renunţat la obişnuitele cantonamente hibernale. S-au făcut transferuri, dar ele nu sunt încă prea folosite, fiindcă n-a existat timpul de rodaj necesar. S-a încercat unele miniturnee, dar Direcţiile de Sănătate Publice au indicat cuiul pentru pus pofta la deplasările în zonele cu pericol, cu ameninţarea unor nedorite carantine la întoarcere. Şi de unde carantină de două săptămâni, când în două săptămâni trebuie să joci trei meciuri? Toţi au înţeles, cu excepţia dăştepţilor Ligii I de la  FCSB care şi-au permis un sejur în Turcia. Rivalele din campionat au luat foc, din motive pragmatice: reprogramarea a trei partide era imposibilă şi carantinarea conform legii însemna nouă puncte pierdute din condei de către FCSB, ceea ce, „cavalerilor meselor verzi”, implicit ai foloaselor nemuncite le convenea de minune. Este adevărat, FCSB a procedat mârlăneşte forţând nota DSP Bucureşti şi, implicit, a LPF. A transformat o miuţă jucată la Belek cu un adversar din liga a treia turcă în meci amical, meciul amical s-a dat de trei ori peste cap şi s-a prefăcut în competiţie (ba chiar dotată cu o „cupă”) şi cadrul legal s-a găsit, de parcă biata FCSB s-ar fi dus să joace cu Inter Milano în Europa League. Ba mai mult, cu insolenţa sa proverbială, managerul Meme Stoica, a arătat cu deştul spre Craiova, fiindcă CSU a jucat un amical cu Chindia la Mogoşoaia, zonă cu grad de infectare peste 3. (De parcă dacă ar fi rămas acasă, FCSB ar fi fost în zona verde!) Cât despre FRF&LPF, acestea au răsuflat uşurate, dacă nu şi-or fi chiar băgat cozile. Au scăpat de programarea a trei restanţe, chiar dacă pericolul unor amânări (anulări) de meciuri încă planează. Guvernul a plasat mâţa la DSP Bucureşti, iar DSP Bucureşti a înghiţit baclavaua din Antalya, spre bucuria oficialilor fotbalistici. C-aşa-i, în fotbalul românesc în vremea pandemiei şi aşa-i când primăvara vine în ianuarie, la -15 grade Celsius.