Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Prin oraș și prin viață

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Cu vârsta prietenii s-au împuținat și sunt tot mai puțin atras de cei rămași - am hachițe, nemulțumiri din senin și plictis. Rudele, majoritatea, nu-mi spun nimic, nu mă atrag cu nimic, doar joc și eu jocul de societate bazat pe decență, politețe, bun simț. Atât. Facebook-ul? O minciunică care mimează apropierea dintre oameni - nu ESTE nici o apropiere. Civilizație și atât.

Pe la ora 14 două fete de 12-13 ani, abia ieșite de la școală evident, la gogoșeria din Podu Roș. Vânzătoarea, care le cunoștea, le întreabă:

- Unde mergeți, fetelor?

- Acasă.

Fetițele o iau înainte cu gogoșile în mână, mușcând din când în când. Eu, cu gogoașa mea, merg în urma lor. La un moment dat una din fete imită dialogul de dinainte:

- „Unde mergeți, fetelor. Acasă.”

Şi bufnesc amândouă în râs. Unde să se ducă acasă! Canci! E soare, e cald, de școală au scăpat. Se îndreaptă nepăsătoare spre blocul supranumit „semiluna” și se uită la vitrine.

Acest bloc a fost construit în perioada când făceam liceul. Treceam zilnic pe aici. Am ieșit odată cu Anișoara Ciobanu, colega mea de clasă, să căscăm gura la aceste vitrine. „Hai, aici!” mi-a făcut semn să intru într-un magazin. Verișoara ei (sau sora mai mare?) era vânzătoare acolo. Mi-am dat seama. Şmechera de Anișoara m-a dus acolo să mă vadă vară-sa. Mesajul subliminal pentru vară-sa (soră-sa?) era: „Ia uite ce băiat frumușel mi-am tras!” O spun cu toată modestia. Sunt modest, dar îmi place să se știe.

*

În stația de autobuz mă așez pe o bancă. O femeie de pe banca din apropiere mă privește. Ceva mă face să mă întorc spre ea și atunci o recunosc. Cu cinci-șase ani în urmă o întâlneam pe stradă, la ora de după prima zarvă a dimineții: eu mergeam la magazin, ea își plimba fetița - în brațe sau în cărucior.

O salut vag din cap. Vremea s-a așternut discret pe chipul ei. O rețea de riduri fine ca niște mustăți de pisică i-a apărut la colțul ochilor. Mda, și niște brăzduțe verticale s-au așezat deasupra buzei superioare. Fetița e mare acum - să tot aibă vreo șapte-opt ani, are codițe frumos împletite, cu agrafe colorate. Stă în picioare, îmbrățișată de mamă, care șade pe bancă.

- Măi-măi, ce codițe frumoase ai!

Fetița se leagănă cu ochii în jos. Iar zâmbetul înflorit al mamei o întinerește deodată cu câțiva ani.

Legăm câteva vorbe. La un moment dat îi spun cam fără rost:

- Eram să nu vă recunosc.

- Trec anii, spune ea cu blândețe rezervată. Şi pe chip toți anii i se aștern brusc la loc. Ca o zăpadă subțire. (text din februarie 2018)

*

Una autentică pe care mi-a povestit-o domn profesor Smădu. O liceană din Iași a rămas gravidă (pe vremea lui Ceașcă). N-a spus la nimeni. De ce, nu se știe, că nici dracu nu știe ce e-n capul fetelor astea. Sentimentul rușinii, frica de taică-său poate, că așa ierea pă atunci. S-a legat, s-a supt, nu știu ce-a făcut, până ce a leșinat în clasă. Diriginta și-a dat seama și au dus-o la „Sfântul Spiridon” imediat. A născut. Vine a doua zi taică-său la spital și, ținându-se cu mâna de cap, zice: „Ce mi-ai făcut! Ce mi-ai făcut!”. Şi fata de colo: „Un băiețel, tăticule!”

*

Am primit ceva semnale la un articol cu Podu Roșu. Şi de la Man, prietenul băieților mei, care după aceea a devenit și prietenul meu. Dar până acum n-am știut că a făcut „Racoviță”. Că are inima încăpătoare știam. Că are talent scriitoricesc de asemenea știam, se vede și din fragmentul despre gangul din Podu Roș spre liceu, gang pe care și eu îl iubesc. În ultimii ani fost de câteva ori pe acolo, deși n-aveam nici o treabă.

„Îmi plăcea de la liceul drumul până în Podu Ros printre blocuri si apoi GANGUL...

Doamne, ce îmi plăcea GANGUL prin care ieșeam și se deschidea în fața ochilor frumosul Podu Roș.

Pentru mine GANGUL era ca o intrare într-o alta lume, iar când mă intorceam mă uitam mereu ce las în urmă, făceam «pa» cu mâna, ieșeam și mă duceam pe lângă liceu, acasă.”

*

Mă înteabă doctorița:

- Sunteți pesimist? (probabil mă „pârâse” soția)

- Da. Optimistul e cam plăvan.

Vorba asta o folosesc, dar nu e a mea: e a lui Ţuțea. Ce să fac? Sunt pesimist. Să mimez optimismul de plăvan, grupurile de bătrânei veseli și activi ca muștele la arat, care merg în excursii, alții care beau apă curativă în stațiuni în care bâzâie și muștele de plictiseală și tot felul de chestii de astea? Nu mă interesează, ba mă enervează.

Cu vârsta prietenii s-au împuținat și sunt tot mai puțin atras de cei rămași - am hachițe, nemulțumiri din senin și plictis. Rudele, majoritatea, nu-mi spun nimic, nu mă atrag cu nimic, doar joc și eu jocul de societate bazat pe decență, politețe, bun simț. Atât. Facebook-ul? O minciunică care mimează apropierea dintre oameni - nu ESTE nici o apropiere. Civilizație și atât.

Scrisul este ultimul refugiu. Când îl voi pierde, voi pierde totul, îmi spune prietenul Ion Bradu.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri