„Nu arăți deloc bine azi!”, „Te-ai îngrășat!”, „Ești palidă!” – Opinia psihologului ieșean Cristina Danilov despre puterea cuvintelor

Unui subiect supus unui experiment i se arată un măr și i se spune că lucrul din fața lui este o banană. Și, deși, prima oară poate părea confuz, în cele din urmă subiectul supus experimentului constată că, da, mărul e banană. Cuvântul s-a dovedit a fi mai puternic decât ceea ce transmit ochii, adică, o informație a înlocuit o altă informație la nivelul cortexului. Asta denotă că, în multe cazuri, informațiile verbale sunt mai puternice decât informațiile vizuale. Credeți că acest lucru, adică să schimbi o informație care are legătură cu realitatea cu o altă informație, care nu are legătură, este un lucru imposibil? Gândiți-vă la astfel de momente în existență și căutați să găsiți confirmarea puterii cuvintelor cuiva asupra voastră. Probabil că sunt momente în care cuvintele au avut un efect aproape hipnotic asupra voastră: „Nu arăți deloc bine azi!”, „Te-ai îngrășat în ultimul hal!”, „Ești palidă!”, „Nu te duce capul să rezolvi această chestiune!” Doar că nu întotdeauna observăm asta pentru că nu ne gândim la puterea pe care o pot avea cuvintele asupra noastră. Și, da, constatăm, ulterior, că suntem palizi, că suntem grași, că arătăm rău și chiar nu vom fi în stare să rezolvăm ceva, deși situația până atunci era complet pe dos, arătam bine și puteam face lucrurile bine.

De ce oamenii pot avea mai multă încredere în cuvintele altora decât în ​​​​proprii lor ochi? Sau de ce aceste cuvinte spuse de alții pot fi luate mai în serios de o persoană decât, să zicem, propria experiență? De ce pot înghiți o bombonică de tic-tac oferită de un prieten care îmi spune că este un fel de medicament foarte puternic, și obțin efectul dorit, de exemplu, să nu mă mai doară capul sau stomacul? Pe de o parte, noi suntem dispuși să credem cuvintele altora în cazurile care sunt, să zicem, esențiale pentru noi. De exemplu, în cele care vizează sănătatea, sugestiile celorlalți sunt bine primite. Toată atenția noastră se concentrează asupra cuvântului care este rostit de cineva cu privire la situația noastră. Așteptăm o validare, că suntem bine. Căutăm mântuirea în aceste cuvinte, ne gândim atât de mult la sensul a ceea ce am auzit, imaginea noastră începe să deseneze imagini vii, care conferă încredere, care devin treptat realitate pentru noi. Cuvintele schimbă codul pe care un obiect îl transmite creierului nostru. Azi mă simt rău, dar prietenul meu mi-a spus că arat foarte bine, deci, m-am înșelat, arăt bine, sunt sănătos și nu am de ce sa-mi fac atâtea griji. Astfel, una dintre principalele condiții care trebuie respectată pentru ca vorbele să aibă o mare putere asupra cuiva, este concentrarea tuturor resurselor mentale ale acelei persoane asupra lor. Și acest lucru, așa cum am spus, este posibil dacă o persoană a decis pentru sine că anumite cuvinte vor avea o importanță deosebită pentru ea. De regulă, suntem receptivi la sugestiile altora, dar, din păcate, suntem receptivi la cuvinte care nu au o influență benefică asupra noastră, mult mai mult decât la cuvintele cu încărcătură pozitivă pentru noi. Cineva mi-a povestit de cazul unui tânăr care a făcut imprudența de a merge la o ghicitoare pentru a afla dacă va găsi iubirea vieții și se va căsători așa cum își dorea. Din una în alta, în timpul ședinței de ghicit, tânărul a început să tușească, stârnind curiozitatea ghicitoarei. Așa a aflat că tânărul avea o problemă la unul din plămâni pe care o ținea sub control medical de mulți ani. Practic, avusese TBC în adolescență, dar tusea nu se datora TBC-ului, ci unei gripe pe care tocmai o contactase. Cum informația prezenta interes, ghicitoarea s-a axat doar pe problema sănătății, deși tânărul nu venise pentru asta, ci pentru căsătorie. „Ești în mare primejdie, i-a spus, e treabă diavolească ce ai, ți-au fost făcute vrăji. Vino și mâine la mine să-ți descânt, o să lucrăm o vreme împreună, altfel te vei curăța repede, i-a spus. Te duci degeaba la medici. Dar eu știu cum să te scap, trebuie să facem ce ți-am spus, altfel vei muri.” Cum nu dispunea de suma pe care ghicitoarea i-o ceruse, o sumă frumușică, tânărul nu a revenit să acceseze serviciile binevoitoarei ghicitoare. Dar situația lui s-a schimbat din acel moment. A ignorat, ferm convins că medicina nu-l va ajuta, sfaturile doctorilor, refuzând să mai meargă, așa cum obișnuia, la control. Cuvintele ghicitoarei au avut mai multă putere asupra lui, decât cele ale familiei și prietenilor care încercau să-l readucă cu picioarele pe pământ. Treptat, tânărul a intrat în depresie, nu vorbea decât despre moarte. A început să ia pastile antidepresive, fără nici o recomandare, după capul lui, astfel că starea sănătății sale s-a agravat. Pe fondul lipsei de medicație corespunzătoare problemei sale de sănătate, abuzul de antidepresive luate cu pumnul l-a adus către moarte la un an de la prezicerea ghicitoarei. Iată cum unele cuvinte pot avea repercursiuni devastatoare asupra noastră, iar cei care lucrează abuzând de ele, știu bine ce efect pot avea anumite sugestii asupra psihicului uman, și, astfel, acționează ca atare.

Ne pot înșela într-o oarecare măsură percepțiile noastre? Da, pentru că, percepția asupra unui lucru este influențată de experiența anterioară, așteptări și context etc. Apariția iluziilor este un proces natural. Există un număr mare de lucruri pe care le putem percepe incorect. De exemplu, ne uităm de la distanță la o casă mică cu două ferestre și o ușă între ele și putem vedea o față cu ochi și nas. Ce se întâmplă? Creierul nostru încearcă să interpreteze informațiile cât mai repede posibil și oferă cea mai potrivită opțiune în acel moment: o față. Pur și simplu, pentru că vedem fețe foarte des, ochi-nas este un model foarte așteptat. Deci, creierul face presupuneri pe baza informațiilor disponibile și a experienței anterioare. De cele mai multe ori aceste presupuneri sunt corecte, dar alteori nu sunt. Dacă un cuvânt care denumește un anumit fenomen nu există, atunci acest obiect este perceput cu totul diferit de către cei care cunosc fenomenul și cei care nu-l cunosc. Un exemplu sunt cuvintele pentru indicarea timpului. La urma urmei, timpul trecut și viitor sunt abstracțiuni. Majoritatea limbilor folosesc metafore spațiale pentru a vorbi despre timp. De exemplu, în română ca și în engleză, vorbim despre viitor ca „înainte” și despre trecut ca ceva lăsat „în urmă”. Chinezii, însă, măsoară timpul pe o scară verticală: ei vorbesc despre trecut ca „sus” și despre viitor ca „dedesubt”. Există o diferență în gândire, în ideea de trecut și viitor, între oamenii care folosesc metafore diferite? Și este posibil să te „antrenezi” pentru a vedea lumea diferit prin învățarea unei limbi străine? Sunt întrebări care lasă loc diverselor opinii.

Puterea credinței, ca să continuăm ideea, se bazează pe necesitate, pe o mare nevoie de ea. Credința nu este capacitatea de a accepta ca adevăr ceea ce nu a fost dovedit, ci mai degrabă disponibilitatea, necesitatea și marea noastră dorință de a face acest lucru, de a accepta adevărul. Credem în ceva pentru că vrem să credem, pentru că este ușor și convenabil. Și trăim cu o astfel de credință, pentru că avem nevoie de ea. Cuvintele au putere pentru noi nu atât pentru că suntem încrezători în adevărul lor, pe care ni l-am dovedit nouă înșine în diverse moduri, ci pentru că avem nevoie de o informație transmisă prin cuvinte care să fie considerată drept adevăr.

Unii oameni pot manipula un subiect prin cuvinte în așa fel încât acesta să fie gata să facă orice pentru ei. Să vedem cum se întâmplă asta. Și vom vedea unde se termină explicația științifică a puterii cuvintelor și unde începe magia. Manipularea este una dintre cele mai comune aplicații practice ale puterilor cuvintelor. Omul modern le întâlnește constant, trăind în societate. Unora le place să-i mustre și să-i critice pe alții pentru că se lasă înșelați de diverse tipuri de escroci. Ei spun: cum poate cineva să fie atât de naiv, încât să creadă în lucruri care nu există? De fapt, ceea ce nu știu ei e că absolut orice persoană poate fi manipulată prin cuvinte. Cu toții trăim într-o lume a cuvintelor, într-o lume a conceptelor, într-o lume a informațiilor pe care noi personal nu suntem în măsură să le verificăm direct. De exemplu, nu putem zbura în spațiu și nu putem verifica dacă planeta noastră este cu adevărat rotundă. De aici a apărut teoria pământului plat. Și sunt mulți care susțin și azi această teorie, pentru că ei cred în cuvintele altora care spun că, sigur, pământul e plat. Cum pot ei verifica ceva care este imposibil sau foarte greu de verificat? De unde știu cei care afirmă că pământul e rotund că acesta chiar e așa? Au avut ocazia să vadă ei cu ochiul lor acest fapt din spațiu? Nu. Le-a fost spus asta, au învățat la școală. Poți, deci, împrăștia orice informație, să demonstrezi ceva prin câteva fotografii și astfel să induci în eroare pe oricine. Cu cât grupul e mai consistent, cu atât informația propagată de el e mai bine receptată de ceilalți. Din ele se pot crea orice fel de construcții mentale, care vor fi departe de realitate, de adevăr. Adaptați acest exemplu la informațiile care vin din sfera politicului. Știm noi că un individ care candidează la președinție este, așa cum spune el, curat, cinstit, bun organizator, bine intenționat? Nu, pentru că nu îl cunoaștem personal. Dar cuvintele pe care le spune el despre sine, cele pe care le spune staff-ul său, ne conving că este omul potrivit, demn de votul nostru. Informația mea despre acea persoană practic îmi este inoculată, eu personal nu am nici cea mai vagă idee despre cine este acea persoană în realitate.

Manipulatorii selectează exact acele cuvinte și creează construcții verbale care sunt cele mai potrivite pentru oameni de un anumit tip. Sau și mai bine spus, un fel de tipar verbal este selectat pentru fiecare persoană în parte. E un tipar care se îmbină perfect cu cunoștințele pe care le are deja despre ea. Astfel, vedem un alt model important care explică puterea cuvintelor: cu cât ne adaptăm mai bine vorbirea sau scrisul la ceea ce este deja în capul unei persoane, adică la experiența, cunoștințele, credințele, ideile, valorile, viziunea asupra lumii, cu atât cuvintele noastre îl vor influența mai mult. Dar „magia” aici va fi principiul însuși al legilor noilor informații despre informații existente, ca un motiv serios pentru a avea încredere în aceste noi informații. Este clar că familiarul pare mai fiabil, dovedit, sigur, dar de ce credem orbește și în cuvântul care ni s-a spus? Până la urmă, este nevoie pentru creier și de ceva nou, unic. Noutatea întotdeauna a fascinat creierul. Acest lucru se explică și prin nevoia de dezvoltare pentru a deveni mai puternici, mai adaptabili, astfel încât lumea să nu mai pară prea periculoasă sau prea anostă pentru noi. De ce, totuși, veți putea întreba, în multe cazuri, noul sperie, în timp ce vechiul mulțumește ochiul și urechea? Acest lucru nu este încă clar sau poate nouă nu ne este clar. Poate fiindcă – ar putea fi un răspuns – vechiul oferă funcționalitate și familiaritate. De aceea, manipulatorii îl folosesc în mod frecvent, adesea cu succes. Nu crezi în Dumnezeu, crezi că religia este un basm? Bine, aici este religia ta – poftim, o lucrare științifică, ca opțiune. Adică, o sursă științifică, un manual de fizică cuantică, în care să crezi cu toată ființa ta. Iată postulatele tale – descoperiri științifice pe care personal nu le poți verifica, tot așa cum nu poți verifica nici existența lui Dumnezeu. Mai mult, nu toți oamenii de știință le pot verifica pentru a le infirma sau confirma, adeseori chiar experimentele pot fi contestate, infirmate, combătute cu experimente care dovedesc contrariul. Dacă stăm să ne gândim bine, totul e supoziție. Pentru că mulți oameni care sunt considerați oameni de știință sunt de fapt doar cunoscători ai informațiilor științifice ale altor oameni, și nu cercetători. Eu pot să spun multe după Freud, dar n-am lucrat cu el ca să fiu convinsă că e așa cum spune el. Mai mult, unele lucruri sunt greu de verificat, necesită condiții speciale, resurse financiare mari, timp și echipamente necesare. Dacă toate acestea nu sunt testate, nu veți putea verifica adevărul sau falsitatea anumitor descoperiri științifice. De aceea, și în știință, multe se bazează doar pe credință. Cred în ceea ce a spus Freud, Jung, Bowen, Binet. Dar oamenii cred că ea, știința, are întotdeauna dreptate. Și unii oameni vor ține cont de asta.Vor oferi celuilalt exact ce își dorește, dacă va dori informații noi le va oferi pe acestea, dacă va opta pentru ceea ce el știe de când s-a născut, își va adapta discursul modelându-se pe credințele lui vechi.

Cuvintele au o putere nebănuită: pot să unească oameni, pot să despartă oameni, pot schimba situaţii diverse, pot împăca, pot îmbolnăvi, pot vindeca sau pot răni. Poate că nu întâmplător Evanghelia lui Ioan ne spune că „La început a fost Cuvântul”. În jurul Lui, ne adaptăm, ne apărăm, evoluăm, ne clădim convingerile, idealurile, viața însăși. Cuvintele ne modelează existența și modelează, totodată, și realitatea în care viețuim.

Cristina Danilov este psiholog și scriitor

Publicitate și alte recomandări video