Prizonierul podiumului. Povestea lui Sorin Prodan, cel mai titrat pescar ieșean. „Astăzi, pescuitul a ajuns fabulos de scump”

Ceea ce a început ca o joacă de copil, acompaniată de prezența tatălui său, s-a transformat, an după an, într-o carieră serioasă, într-un mod de viață care cere sacrificii uriașe. După cum recunoaște el singur, pasiunea sa a devenit o „boală” costisitoare, un microb de care nu mai poate și nici nu mai vrea să scape. Acum este unul dintre cei mai premiați pescari din Iași, care trăiește exclusiv din meseria sa.

Primul crap pe care și-l amintește i-a smuls bățul în apă

În viață, puține lucruri sunt întâmplătoare. Pentru Sorin, pescuitul nu a fost o alegere făcută la maturitate, ci o pasiune transmisă din generație în generație. Vorba „sângele apă nu se face” i se potrivește perfect, doar că la el apa i-a intrat în sânge și a rămas acolo. Vine dintr-o familie în care bărbații au avut mereu o legătură puternică cu natura. „Prima dată pe malul apei m-a dus tatăl meu, care a fost pescar, o pasiune provenită din bunici; și bunicul a fost pescar și vânător și de acolo s-a tras toată nebunia asta cu pescuitul”, își amintește Sorin începuturile.

Avea doar cinci ani când a ținut pentru prima oară o undiță în mână. Tatăl său l-a însoțit mereu și l-a învățat tot ce știa. Dintre toate amintirile, una singură i-a rămas întipărită în minte ca un moment decisiv. Erau la un lac, pescuiau „la băț de mână”, iar la un moment dat tatăl lui a adormit. Chiar atunci un pește mare a tras violent, a smuls undița și a tras-o în apă. Sorin simte și acum panica resimtiță atunci.

„Când a tras peștele și a plecat bățul, eu nu știam cum să-i spun, cum să-l trezesc: «Băi tată, a plecat cu totul, ne-a luat bățul!», era o întreagă nebunie acolo”. Agitația lui l-a trezit pe tată. Când a văzut undița cum se duce spre larg, a sărit instinctiv după ea. Au recuperat-o, iar la capătul firului era un crap de 3–4 kilograme: „Am rămas foarte impresionat atunci. Ăla e momentul care mi-a marcat începutul de pescar, când am văzut ce pește am avut.”

Pescuitul a evoluat, iar pescarii s-au adaptat

Dacă se gândește la felul în care se pescuia în copilăria lui și îl compară cu standardele de astăzi, Sorin confirmă că vremurile s-au schimbat radical. Pe atunci, pescuitul era mai degrabă o activitate practică, cu resurse frugale, pusă în aplicare de oameni care se hrăneau preponderent din pește. Era departe de rigorile etice și sportive de astăzi, iar regulile nu erau atât de stricte.

Discuția alunecă inevitabil spre zone mai „gri” ale trecutului, spre tentațiile braconajului și metode considerate azi nesportive. Când vine vorba de tehnici „folclorice”, precum „mireasa” (o plasă fină, interzisă) sau „rizinca” (o montură cu multe cârlige), el recunoaște că le-a întâlnit și chiar folosit unele, dar precizează că ceea ce făcea el era legal pentru vremea aceea.

Cu anii, Sorin s-a poziționat ferm ca protector al habitatului piscicol.

„Braconajul nu e ok, în primul rând ne facem tot nouă rău și nu aduce nimic bun.”

Privind prezentul, apreciază că fenomenul distructiv s-a mai diminuat, mai ales de când majoritatea bălților au devenit private.

„Regulamentele sunt foarte stricte. Dacă nu respecți o regulă cât de mică, pleci acasă și primești și interdicție.”

A câștigat primul concurs la care a participat

Curios din fire și mereu dornic să înțeleagă comportamentul peștilor, Sorin a încercat tot ce se poate în materie de pescuit. Nu i-a plăcut să se plafoneze sau să se limiteze la un singur stil; a vrut să fie un pescar complet.

„Am practicat toate stilurile de pescuit: la plută, match, la spinning, la crap și, din 2016 încoace, la feeder”, a explicat acesta.

Aventura l-a purtat chiar și pe gheață, iarna, la copcă, unde răbdarea este testată la temperaturi negative. Totuși, ca orice pescar care a trecut prin toate fazele, are o slăbiciune pentru „prima dragoste”, stilul cu care a început când era copil. Dacă ar fi obligat să rămână toată viața cu un singur băț și o singură montură, alegerea lui surprinde prin simplitate:

„Cred că ar fi pescuitul la plută, cel clasic, de acolo am plecat, de jos.”

Mulți oameni pescuiesc strict de plăcere, pentru a uita de griji, însă puțini ajung să facă din asta o carieră. Pentru Sorin, totul s-a schimbat în 2007, când a aflat despre primul concurs de pescuit la crap pe lacul Hălceni, la Șipote. Nu plănuise să participe, dar prietenii l-au încurajat, știind că are talent.

„Toți prietenii îmi spuneau: «Hai, nu vrei să mergi? Uite, se adună 60 de echipe a câte 2 pescari, hai că tu arunci bine». Și am acceptat.”

Așa a ajuns Sorin la primul lui concurs, pe un lac uriaș, de 400 de hectare, o întindere de apă care poate intimida orice începător. Un concurs pe care a reușit să-l câștige.

„Mi-a plăcut atât de mult încât nu am dormit deloc în cele 48 de ore ale concursului, a fost prima experiență la nivel profesionist. Acel rezultat a fost momentul declanșator al carierei mele. Din momentul acela, până în ziua de azi a decurs totul cursiv, de atunci am evoluat de la an la an”, își amintește Sorin.

Cât costă să fii pescar profesionist

Pescuitul de performanță este un sport costisitor, poate unul dintre cele mai scumpe hobby-uri accesibile publicului larg. Sorin a prins vremurile de început ale pescuitului modern în Iași, prin anii 2000. Pe atunci nu existau magazine de profil, totul se lua din bazar, de la unele tonete. Astăzi, Sorin lucrează la unul dintre primele magazine specializate în pescuitul sportiv înființate în Iași: „Magazinu’ lu’ Pește”.

Dar performanța costă. Când îl întrebi câți bani a investit în pasiunea asta de-a lungul anilor, Sorin râde amar și face o comparație care spune totul:

„Nici nu pot estima, fiecare stil de pescuit diferă… îți dai seama, de atunci cumpăram două Maserati…” Astăzi, prețurile au explodat. Doar ca să te duci la un concurs în țară, costurile sunt exorbitante pentru mulți. „Un preț decent e minimum 2.500 de lei, doar așa pe 2 zile, incluzând cazare, mâncare, combustibil și nu numai. A ajuns fabulos de scump…”

Dacă ești începător și vrei să te apuci de pescuit la feeder, trebuie să pregătești portofelul. Sorin a făcut calculul pentru un kit de start. „Pentru un începător privind pescuitul la feeder… minimul înseamnă cel puțin două bețe de feeder (un 3.90m, un 3.60m ca lungime), două mulinete, accesorii, methoduri, cârlige, fire, nadă, suporți, un scaun, o umbrelă… deci per total, să te apuci de feeder, ți-ar trebui cam 2.000 de lei”, a calculat bărbatul.

Sorin e de părere că pescarii români au un mare defect: cumpără tot ce văd, fără să gândească, din dorința de a fi „la modă”. El numește asta „efectul de turmă”. „Dacă apare o mulinetă bună sau un echipament bun, toți sărim pe el; trebuie să fii în trend, suntem ca oile. Eu le spun prietenilor și clienților să se axeze, de exemplu, pe un singur brand de nadă, că altfel îți dai peste cap totul. Eu am un motto: «Nu schimb ce funcționează». Fie că e cârlig, fie că e nadă, fir sau lansetă, nu schimb dacă funcționează; eu nu sunt tester.”

Talentul bate echipamentul: doi crapi de 11,6 kilograme unul după altul

E de părere că talentul bate echipamentul, făcând o aluzie la Formula 1, unde degeaba te ajută mașina, dacă nu ai talent. „Sigur, un echipament scump te ajută la finețe sau în anumite condiții meteo, de exemplu când bate vântul, dar fără talent poți avea orice sculă și e de prisos. Deprinderile și tehnica pescarului fac diferența, nu eticheta produsului.”

Dar a avut și momente când inspirația de moment l-a salvat pe ultima sută de metri. Povestește o întâmplare din urmă cu 4-5 ani de pe iazul Frasin, la Probota, într-un concurs cu aproximativ 20 de pescari. Mai erau 3 ore din concurs și el stătea foarte prost în clasament. Era al patrulea pe ponton și până atunci nu prinsese prea mult; la ora 12 avea în jur de 4-5 kg. Băieții de pe primele trei pontoane prindeau constant, iar el era disperat. Concursul se termina la ora 3 și trebuia urgent să găsească o variantă. Se uită la găleată și la nadă, care era foarte multă, și se întreba ce să facă cu ea. Atunci îi veni ideea să facă un cocktail din toată nada și să pescuiască foarte aproape, la doar 28 de metri.

„M-am uitat la găleată, m-am uitat la nadă, aveam foarte multă, și m-am întrebat ce să fac cu ea, să o duc acasă, să o mănânc eu?”

A nădit 10 momitoare duble și a așteptat câteva minute, apoi a pus lanseta jos. În doar două minute, lanseta i-a plecat și a prins un pește mare de 11,6 kg. Drill-ul a durat 25 de minute, începând deja să se gândească la podium. S-a odihnit 10 minute și a aruncat din nou; nici trei minute nu trecuseră și a plecat alt pește. Când l-a pus pe cântar, avea fix aceeași greutate ca primul.

„Ceilalți credeau că e același pește, dar unul era mai lung, iar unul era mai rotund. Insistența mea a contat, nu am abandonat lupta și am câștigat concursul în ultimele 2 ore”.

 „Nu poți trăi din asta, o fac mai mult din nebunia de a participa”

Anul 2010 a fost unul de glorie absolută pentru Sorin, un sezon în care a dominat pescuitul competițional din România. Povestește că, în luna iulie, a devenit campion național pe Sărulești, după un circuit format din cinci etape desfășurate pe cinci bălți diferite, toate câștigate. Datorită acestor rezultate, în luna octombrie a ajuns să reprezinte România la Campionatul Mondial din Anglia.

Acolo au participat aproximativ 23 de țări, printre care Africa de Sud (care a și câștigat), Grecia (care a luat locul secund), Italia, Franța, Ungaria, Bulgaria, gazdele din Anglia și nu numai. Competiția a fost extrem de dură, cu echipe puternice și condiții tehnice diferite pe fiecare lac. „Echipa era de 10 pescari, cu un lot de 6 titulari și 4 pescari de rezervă, aveam căpitan și manager, totul foarte bine organizat.” România s-a clasat pe locul 5, un rezultat solid pentru un mondial. Sorin consideră totuși că tragerea la sorți le-a tăiat din șanse. „Pe noi ne-au bătut locurile, am avut locuri proaste, am tras rău la grilă.”

Deși a atins nivelul mondial, din capul locului, Sorin demontează ideea că se poate trăi din acest sport. „La campionatele naționale nu se câștigă bani, nici la mondiale. Acolo se câștigă glorie și respect, nu bani.” La concursurile private se simte ceva în buzunar, dar nesemnificativ comparativ cu investițiile. Dacă iei locul 1 la un concurs cu 40 de participanți, de pildă, premiul este de 5.000 – 6.000 de lei. „Anul acesta, de exemplu, am avut o perioadă foarte bună: am luat locul 1 la trei concursuri diferite, la rând. După aceea, următoarele trei le-am pierdut. Nu poți trăi din asta, mai mult o fac din nebunia de a participa.”

Visul lui: de a participa din nou la Mondiale

Când nu e pe baltă, Sorin Prodan e un om care muncește mult și știe să facă de toate. La bază e mecanic auto.

„Am lucrat prima dată, la 18 ani, ca mecanic în Dancu, la basculante, la tiruri, apoi la o brutărie”.

Dar pasiunea lui secretă, pe lângă pescuit, este gătitul. Gătește de la 7 ani, astfel că s-a apucat benevol de cursuri în direcția aceasta, urmând cursuri de bucătar la ICEP School Iași, în urma cărora beneficiază de o diplomă de bucătar recunoscută internațional.

Viața de campion cere însă sacrificii, mai ales când vine vorba de cei de acasă.

„Am ajuns la acest nivel sacrificându-mă și sacrificând multe lucruri, începând de la familie”, recunoaște Sorin. Chiar dacă a avut susținere, plecările lungi au creat momente tensionate, recordul fiind o absență de 12 zile pentru Campionatul Mondial. De aceea încă încearcă „să găsească echilibrul între aceste lucruri, încât să fie bine și în casă și la pescuit”.

Totuși a reușit să transmită „microbul” mai departe fiului său de nouă ani, care are deja propriul echipament. Deși cel mic nu are aceeași „foame” ca tatăl său, îi place să pescuiască. Recent, din lipsă de timp, a renunțat la stilul care l-a consacrat, pescuitul la crap, și și-a vândut echipamentul. Un campionat mondial la individual ar presupune o lună de absență, un lux pe care nu și-l mai permite:

„Este foarte mult, 4 săptămâni trebuie să fii acolo. Nu-mi mai permit să lipsesc atât de mult de la muncă și de acasă”.

Adrenalina a devenit un drog pentru el, iar înainte de concursuri emoțiile sunt atât de puternice încât nu poate dormi. Singurul loc unde își mai găsește liniștea pură este pe râul Prut, la spinning.

„Îmi place la spinning pe apa curgătoare, este ceva inedit, mergi la pescuit, dar nu știi ce trage, sufletul meu e mai aproape de pescuitul ăsta”, spune Sorin. Acolo este locul unde nu mai face lucrurile mecanic, o zi de pescuit pe Prut ajutându-l să se elibereze de tot stresul acumulat într-o jumătate de an de pescuit pe lac.

Cu toate acestea, gândul său rămâne în continuare la competiție. „Cel mai mare țel este să mai ajung o dată la mondial. Și, de ce nu, să-l câștig”.

Publicitate și alte recomandări video